O fântână nesecată de muzică bună

Am rugat-o pe marea artistă să pună faţă în faţă poveştile celor două albume: primul disc din cariera sa şi CD-ul aniversar.

„De la primul disc din ebonită cu Nr. 3002 «Chemarea mării» – melodie compusă de George Grigoriu special pentru vocea mea – până la noul CD de autor «Lasă-mi, toamnă, pomii verzi», am avut o colaborare trainică cu tradiţionala «Casă de discuri Electrecord». Marii muzicieni-dirijori Teodor Cosma şi Alexandru Imre m-au îndrumat la începuturi, apoi directorii casei de discuri Nestor Gheorghiu, Teodor Cartis, Grigore Petreanu, Cornelia Andreescu, alături de care am trăit istoria muzicii de calitate, au adus multă bucurie melomanilor de toate vârstele.”

Experienţa primului disc i-a rămas întipărită în suflet. „Primul meu disc 3002 a apărut într-o copertă generală fără fotografie. Profit de împrejurare pentru a face un apel către bunicii şi părinţii cititorilor de azi, rugându-i să ne comunice prin intermediul Jurnalului Naţional dacă discul 3002 se mai găseşte cumva în podul casei.... Ar fi minunat să-l putem fotografia pentru a-l păstra în arhivă. Următorul tiraj, de data asta pe suport din vinil – EDC 275  -, la care s-au adăugat alte trei piese, avea pe fundal tabla neagră, amintind că era vorba despre o şcolăriţă. «Şi-n apa mării» – cum a rămas în memoria ascultătorilor, s-a înregistrat la Radio în 1959, apoi pe disc, în decembrie 1960. Iată ce scria (peste ani) primul compozitor atras de timbrul meu, cel care mi-a mai compus alte 30 de melodii, printre care muzica filmelor «Vacanţă la mare», «Tunelul» şi «Împuşcături pe portativ».

«Chemarea mării» («Şi-n apa mării») – muzica George Grigoriu; text Mircea Block. Compozitorul povestea în  Super Magazin 1994 – În noaptea de Revelion ‘59-’60 se dă pe postul de radio de vreo şase, şapte ori. Pe 1 ianuarie ‘60 se cânta în Concert public, «pe viu», cu orchestra Radio dirijată de marele Sile Dinicu şi se transmite în direct la tv. Face tris. Lumea striga «toată de la început»... În 24 de ore se naşte un şlagăr mare şi o şi mai mare vedetă care în două luni ajunge un mit: Margareta Pâslaru şi cântecul ei «Chemarea mării» («În apa mării»)”

Compozitorul Elly Roman scria în prezentarea EDC 1217: „Intensitatea mării îşi găsea în glasul acestei copile de 15 ani rezonanţele cele mai adecvate: de aceea, «Chemarea mării» a devenit primul ei mare succes şi, în acelaşi timp, unul dintre marile şlagăre ale muzicii uşoare româneşti”.

În 1975, în revista Discul-Electrecord, Şasa Georgescu îşi amintea: „(..) Dar, după câteva zile, fata cânta pe micul ecran «Chemarea mării». O voce cu o culoare apar­te se revarsă ca un torent sălbatec, chemând par­că vântul şi valurile. Un timbru grav, matur, ce contrasta fla­grant cu mutriţa de păpuşică a debutantei. După o săp­­tămână, puţinii – în acea epocă – posesori de tele­vi­zoare nu vorbeau decât despre şcolăriţa cu «apa mării de pe întregul litoral (...)». Iar în revista Flacăra, din decembrie 1961, Sanda Faur îi lua un interviu proaspetei vedete: – Dumneavoastră aţi imprimat deci discul care a bătut toate recordurile anului...

– EuĂ

Citește pe Antena3.ro

Care e atmosfera la sediul USR. Elena Lasconi a avut o criză de bilă de la emoții: „N-am dormit toată noaptea”

Da, discul 3002, cu piesa «Chemarea mării» pe una din feţe, a cunoscut cel mai mare tiraj în 1961: 26.000 exemplare de la prima ediţie... nu ştiaţiĂ”.

Presa avea să urmărească avidă orice informaţie despre cariera Pâslăriţei: „Informaţia / 21 decembrie 1968: Margareta Pâslaru a primit «Discul de Aur»/ În cadrul «Săptămânii discului», la magazinul Muzica, Margaretei Pâslaru i s-a înmânat «Discul de aur» – premiu acordat de C.S.C.A. pentru interpretarea compoziţiilor româneşti. Anul acesta, o dată cu ultimul disc apărut pe luna decembrie, Margareta Pâslaru a întrunit un număr de 100 de melodii imprimate la Electrecord”.

Discul de Aur acordat de CSCA (Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă) a determinat invitaţia de a reprezenta Casa de discuri Electrecord la M.I.D.E.M – Cannes. (Doamna Margareta completează: totalul înregistrărilor Electrecord în prezent se ridică la 249 de piese. Separat, la radio, tv, turnee în ţară şi festivaluri internaţionale se adaugă cu aproximaţie alte 430 de melodii, contabilizate de fani).

CONTEMPORANUL – 1969 – „Întoarsă zilele acestea de la Cannes, unde a fost invitată la festivităţile Târgului internaţional al Discului (M.I.D.E.M.). Margareta Pâslaru a adus cu sine o nouă confirmare a harului şi tenacităţii sale artistice: trofeul M.I.D.E.M., acordat cântăreţilor celor mai populari, ale căror discuri au fost în mod constant cele mai solicitate. Pe estrada unde defilează de obicei marile vedete ale filmului, au putut fi de astă dată aplaudaţi «idolii» muzicii uşoare: Dalida, Mireille Mathieu, Amalia Rodriguez, Adriano Celentano, Udo Jurgens etc. Printre ei, şi Margareta Pâslaru. Reamintim că supertrofeul M.I.D.E.M. a fost acordat decanului de vârsta al şansonetei franceze, Maurice Chevalier, cu prilejul aniversării a 80 de ani (...)”.

De-a lungul vremii, artista a împrumutat unele dintre piesele sale colegelor de scenă. „Regretata Anda Călugăreanu mi-a cerut permisiunea de a cânta «Timpul» în Germania. Povestindu-mi despre succesul avut cu piesa mea, i-am oferit şi Păunitei Ionescu «Voroneţ» pe versurile Constanţei Buzea, iar Evei Kiss «Spune tu care ştii atât de multe» în spectacolul Teatrului Tănase. Într-un duet inedit – eu la pian, iar Corina Chiriac solistă – am prezentat «Despotici în uimire» tot pe versurile Constanţei Buzea la Sala Radio. De altfel, Corina mi-a mai interpretat cu aplomb şi compoziţia comică «Bâlbâitul», o piesă interzisă din pricina textului... deşi nu avea legătură cu şeful statului. În anii ‘90 i-am dăruit Angelei Similea piesa «Flăcări» pe care, cu multă sensibilitate, a înregistrat-o. Versurile regretatului Virgil Carianopol, în care m-am regăsit, au fost sursa inspiraţiei.”

Ajunşi la încununarea jumătăţii de veac pe discuri Electrecord, prin intermediul CD-ului de autor, începe o altă poveste. „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” – 1981 –  inspirată de versurile marii noastre poete Ana Blandiana, rămâne cel mai longeviv şlagăr din repertoriul meu, fiind preluat de mulţi. În 2004, „Lasă-mi, toamnă”... intră în CLASAMENTUL MELODIILOR NEMURITOARE – votată în primele zece pe site-ul Jurnalului Naţional, aşa cum a apărut în Ediţia de Colecţie de luni, 25 octombrie. A fost foarte apreciată de cititorii Jurnalului Naţional, dovadă fiind miile de răspunsuri primite la provocarea „Alegeţi şlagărul secolului XX!”. Ne aşteptam la o reacţie din partea dvs., dar nu credeam că vom număra peste 5.000 de voturi!

Piesele apreciate de melomani au fost incluse şi ele pe CD-ul aniversar. „Timpul” (muzică şi text) 1972 a rezistat în Tele-Top şase săptămâni, iar „Dacă ai ghici” (muzică şi text) a devenit Melodia Anului 1973. Apoi „Diamant fermecat” 1981, cu text de Eugen Rotaru, a obţinut prin Tele-voting Premiul de popularitate – creaţie – în emisiunea „Şlagăre în devenire” realizată de Titus Munteanu. Noua compoziţie „Fericirea mult visată” (muzică şi text) 2010 s-a clasat pe locul secund la Radio – Top Românesc. Ascultând cele 24 de melodii, veţi descoperi o altă Margareta. Unele au texte proprii, altele sunt izvorâte din versurile poeţilor consacraţi, la care se adaugă încă 12, din „potpuriul creaţiilor timpurii”. Din toate răzbat fărâme sufleteşti, dureri, bucurii, confesiuni, tristeţi sfâşiate de speranţă, explozii rebele, iubire purificată prin flacăra pasiunii, speranţă, rugăciune....”

Culegerea tipărită a unor compoziţii de pe acest album aniversar va fi lansată miercuri, 24 noiembrie, ora 13:30, la magazinul MUZICA, de pe Calea Victoriei. Aici, sesiunea de autografe va continua.

Pasiune

Noua piesă care deschide CD-ul de autor se nu­meşte „Era o fântână”. „Versurile Elenei Farago m-au obsedat într-atât, încât mă pomeneam fredonând melodia primelor versuri. Sonorităţi orientale seculare aduse de turci, bulgari, tătari, convieţuind paşnic la noi, formea­ză introducerea orchestrală; imagini dobrogene ari­de mi-au apă­rut în pulberi spulberate de vânt, tra­versate de fantoma fântânilor cu cumpănă. În video­clipul imaginat de mine, aş filma imagini suprapuse, spiritele celor însetaţi, dezamăgiţi de «apa sălcie, şi caldă, şi rea, APA VIEŢII» prăbuşiţi înainte de a fi ajuns să soarbă apa  vie din poves­te”, încheie Margareta Pâslaru.