Dosarul "Patriciu" relan-seaza dezbaterea publica asupra interceptarilor telefonice. Cu un element de noutate: controlul conturilor bancare. In ce masura aceste doua practici servesc Justitiei si cat de mare este riscul abuzurilor asupra drepturilor civile sau ale mediului de afaceri? Interceptarile telefonice si incalcarea secretului bancar sunt subiecte de apriga disputa in Europa, dar si peste Ocean.
Cititi si... UE trage cu urechea

Omul de afaceri Dinu Patriciu s-a simtit ofensat ca telefoanele i-au fost ascultate. Cazul capitalistului lovit in secretul afacerilor sale de anchetatori reia o aprinsa discutie in Romania de dupa decembrie 1989: ascultarea telefoanelor.

Cand e vorba de telefoane si de "baietii" de pe fir, coarda sensibila e intinsa la maximum. In mod automat, cei "vinovati" sunt considerati cei de la SRI. Pai da, asa zice legea: nimeni in Romania nu are voie, cel putin din punct de vedere tehnic, sa puna timpanul pe firul amintit. Nici macar celelalte servicii secrete nu au permisiunea sa intercepteze convorbirile de capul lor, ci tot prin aparatura SRI. Fara indoiala, intr-un stat de drept, ascultarile se fac cu mandat de la Justitie. Aceasta fiind teoria, sa notam totusi ca in Romania mai sunt interceptate convorbirile si de servicii de informatii private, mascate in societati comerciale onorabile, cabinete de tot soiul si firme de paza si protectie. Cel putin asa ne-a spus SRI de-a lungul timpului ca ofiterii sai au identificat si astfel de posibilitati.

SIGURANTA NATIONALA. Dinu Patriciu zice ca nu e terorist, ca e un om de afaceri onorabil, care isi vede de strategiile sale si, daca este ascultat, toate ideile sale se pot duce in vant. Pe buna dreptate, se intreaba ce se intampla cu datele obtinute de "baieti" cand e vorba de afaceri marete. Daca acestia fac pocinogul sa le dea concurentei? Poftim problema. Asadar, apararea sigurantei nationale, invocata in cazul sau, pare, la o privire superficiala, hilara. Totusi, atat timp cat insusi directorul SRI, Radu Timofte, sugera ca, daca nu ar fi fost o problema de siguranta nationala, telefoanele lui Patriciu nici n-ar fi fost interceptate, lucrurile devin cat se poate de grave.

ACUZATIE. Grupul Rompetrol a depus la Parchet zilele trecute o plangere penala impotriva functionarilor care "au dispus si au efectuat ilegal" interceptarea convorbirilor telefonice personale si de serviciu ale lui Dinu Patriciu. Motivul invocat este faptul ca "functionarii in cauza, a caror identitate nu a fost inca dezvaluita, au actionat in afara cadrului urmaririi penale, fara ca activitatea de interceptare sa fi fost autorizata de un judecator si fara ca la adresa presedintelui grupului Rompetrol sa fi fost formulata, oricand pe parcursul anilor 1994-2006, vreo acuzatie cu privire la fapte prin care ar fi atentat la siguranta nationala a Romaniei". Daca ne-am intoarce in timp, am gasi la un birou, undeva, in intervalul 1990-2005, un ofiter al SRI care ar avea indicii ca Dinu Patriciu aduce atingere sigurantei nationale. Daca civilul Dinu Patriciu n-ar avea apucaturi teroriste sau extremiste, conform legii privind siguranta nationala a Romaniei, indiciile pe care ofiterul SRI le-ar avea despre el ar fi privitoare la una sau mai multe dintre urmatoarele amenintari: autor de planuri si actiuni care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman, spionaj, subminare, acte de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale. Pentru ofiterul SRI, independenta inseamna si independenta economica. In momentul in care indiciile ofiterului ar fi fost de natura sa-l alarmeze, SRI "tusti" la procuror pentru mandat. Dar mandatul de ascultare a telefoanelor n-ar fi putut fi obtinut daca acele indicii nu ar fi fost foarte atent verificate pe caile retelei informative, fiindca, nu-i asa, restrangerea drepturilor unui om nu e nimica toata intr-o democratie veritabila.

VALORIFICARI. In fine, e clar ca, daca SRI a ajuns sa ceara mandat, procurorul respectiv ar fi trebuit sa isi suflece manecile si sa studieze cat de solide sunt indiciile respective. Apoi ar fi trebuit sa se sesizeze din oficiu pentru a incepe urmarirea penala. Daca, de pilda, ar fi vazut ca SRI il suspecteaza pe Patriciu de spionaj si tradare in favoarea, sa spunem, Marii Negre, curiozitatea ar fi trebuit sa-l impinga si la urmarirea cazului. Si presupunem ca exact asa s-a si intamplat, procurorul s-a sesizat si a inceput urmarirea penala. Conform Codului de Procedura Penala, "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata". In acest caz, daca exista convorbiri inregistrate ale lui Dinu Patriciu inca din 1994, cum se explica faptul ca omul de afaceri nu a fost informat ca s-a inceput urmarirea penala impotriva sa inca de atunci? Dar cum se explica si faptul ca nimic nu l-a impiedicat timp de 12 ani pe Dinu Patriciu sa ajunga in fruntea Rompetrol, ditamai compania care cotizeaza puternic la PIB-ul Romaniei? Ceea ce stim sigur este ca, potrivit secretarului Comisiei parlamentare de control a SRI, Ion Stan, telefoanele lui Dinu Patriciu au fost interceptate pe o perioada de un an si trei luni, de la 31 octombrie 2003. In acelasi timp, directorul SRI, Radu Timofte, a afirmat ca exista doua acte de autorizare in baza carora s-au facut interceptarile respective, un mandat solicitat de SRI Parchetului si o autorizatie solicitata de PNA judecatorilor. Mai aflam de la Ion Stan ca ascultarea telefoanelor omului de afaceri s-a soldat cu trei sesizari facute la PNA si zece informari adresate sefului statului, ministrului Finantelor, ministrului Economiei si Ministerului Public.

"CHICHITE AVOCATESTI"

Dilema majora si care transcende acest caz consta in maniera de a folosi interceptarile. Asadar, dupa ce procurorul a dat acel mandat de interceptare, l-a mai interesat vreodata cazul respectiv sau a lasat totul in seama calculatoarelor SRI ca sa stocheze date? Cazul "Patriciu" scoate in evidenta caracterul mai mult decat ambiguu al pozitiei de pana acum a magistratului, in genere, fata de aprobarile de interceptare a convorbirilor pe care le-a dat. Ca de obicei, aceste minuscule "chichite" avocatesti dau peste cap de cele mai multe ori marile procese, unde nu mai conteaza faptele potentialilor nevinovati, dar si a potentialilor pungasi, ci doar aspectele strambe procedurale. Or, Dinu Patriciu si-a luat aparator tocmai un fost procuror, Ovidiu Budusan, care, stiind hibele sistemului, a aruncat din prima manusa. Intr-o interventie la Radio BBC, fostul procuror a spus: "La data la care se afirma ca au debutat interceptarile, adica 31.10.2003, nu exista o urmarire penala inceputa impotriva lui Dinu Patriciu. Asta putem sti cu certitudine si constituie principalul motiv de nelegalitate al interceptarilor. Adica, daca lucrurile ar sta cum afirma domnul Timofte si ar fi existat aceste date despre amenintari la siguranta nationala, n-ar fi fost obligatia procurorului de a incepe de indata urmarirea penala?". Putem intelege ca, o data cu schimbarea procedurii penale de la 1 ianuarie 2004, judecatorul care aproba interceptarea convorbirilor si in numele sigurantei nationale va trebui sa fie cu ochii in patru. Si-asa s-ar putea sa vedem, in sfarsit, in mod public, si cazuri de spionaj, tradare, sabotaj, subminare rezolvate si judecate, cu toate probele puse pe masa, chiar daca acestea constau si din ascultari ale telefoanelor pe mai multe mandate, cand un indiciu rezultat dintr-o interceptare sa poata justifica un nou mandat. Totodata, si SRI va trebui sa fie cu bagare de seama cand "are indicii", iar sintagma "siguranta nationala" sa nu ascunda eventuale abuzuri.

Secretul bancar, atuul teroristilor

Oficialii europeni nu se afla printre sustinatorii infocati ai secretului bancar. Chiar daca prin intermediul lui se respecta dreptul la discretie al persoanelor care detin conturi in cadrul bancilor europene, Bruxellesul a realizat faptul ca sistemul poate avea doua taisuri.

DREPTURI. Pe de o parte, sunt respectate drepturile persoanelor fizice si juridice de a nu fi dezvaluite informatii privind relatiile lor cu bancile sau despre tranzactiile pe care le fac, cu scopul de a nu oferi firmelor concurente date exacte despre activitatea lor. Pe de alta parte, prin intemediul acestui principiu al anonimatului, bancile pot scapa din vedere amanunte importante despre natura tranzactiilor pe care le faciliteaza. Acest lucru poate fi speculat de organizatii teroriste sau de evazionisti pentru a introduce in circuitul economic fonduri generate de activitati criminale sau ilegale. De aceea, pentru a fi evitata spalarea de bani in cadrul bancilor europene, sub acoperirea secretului bancar, Bruxellesul a pus bazele unui plan prin care clientii din sistemul bancar al Uniunii sunt obligati sa dea informatii foarte exacte atat despre activitatea pe care o desfasoara, provenienta banilor, natura tranzactiei pe care vor ca banca sa o intermedieze, cat si despre partenerii de afaceri care vor primi banii in cauza.

PROCEDURI. Daca aceste cerinte nu sunt respectate, bancile europene au dreptul sa refuze sa faca tranzactii sau sa creeze conturi pentru acesti potentiali clienti. De altfel, bancile europene vor raporta institutiilor UE, in pofida secretului bancar, firmele sau persoanele care par ca ar intreprinde activitati ilegale. (Maria Toader)

Secretul bancar merge in instanta

Ancheta procurorilor Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) a readus in discutie tema secretului bancar. Cererea procurorilor s-a lovit de refuzul unei parti a bancherilor de a furniza informatii si risca sa declanseze un lung sir de procese intentate de cei carora le-au fost verificate ilegal conturile. DIICOT a trimis bancilor, anul trecut, o solicitare prin care cerea "de urgenta date, informatii, inscrisuri si documente" pentru perioada 2000-2005 despre conturile deschise de 55 de persoane fizice si 99 de societati. Informatiile obtinute ar fi trebuit folosite "in interesul cercetarilor ce sunt efectuate in cauza penala privind pe inculpatul Dan Costache Patriciu, invinuitii Florin Aldea, Marin Sorin, John Works Hamilton, Bucsa Alexandru, George Philip Stephenson, Chis Eric, Nicolcioiu Alexandru, cauza in care exista indicii temeinice de spalare a banilor".

DOCUMENTE. Procurorii au cerut "copii ale dosarelor de deschidere de conturi, datele de identificare ale persoanelor imputernicite a dispune conturi, documentele aferente operatiunilor derulate pe conturile curente deschise la unitatile bancare, in copie xerox; extrasele de cont privind operatiunile derulate pe conturile curente, in lei si valuta pentru perioada 01.01.2000-01.12.2005".

Bancile ar fi trebuit sa transmita extrasele de cont atat pe hartie, cat si pe suport magnetic, in format Excel (CD), pentru a se putea centraliza sumele transferate intre persoanele fizice si firmele la care acestea sunt actionare. "Avand in vedere ca inculpatul Dan Costache Patriciu este suspectat inclusiv de spalare de bani, iar rezultatele spalarii, prin intermediul sistemului financiar bancar, ar putea fi plasate in economie ca fonduri normale si «curate» de afaceri in vederea elucidarii acestor aspecte, este imperios necesara cercetarea conturilor deschise de catre persoanele fizice si juridice mentionate", se arata in solicitarea DIICOT.

REACTII. Solicitarea procurorilor s-a lovit de refuzul unor bancheri de a furniza informatii, deoarece ar fi trebuit sa incalce secretul bancar. Presedintele HVB Bank Romania, Dan Pascariu, spune ca a explicat procurorilor Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca nu poate furniza datele cerute daca nu s-a declansat urmarirea penala impotriva persoanelor ale caror conturi ar fi trebuit verificate. "Daca dosarul se afla in stadiul de adunare de probe, de intocmire a actelor premergatoare pana incepe urmarirea penala, nu se pot solicita toate datele din contul persoanei cercetate decat daca prin ordonanta a procurorului a fost decisa supravegherea contului", explica Dan Pascariu, presedintele HVB si vicepresedinte al Asociatiei Romane a Bancilor. "Atunci cand conturile nu sunt puse sub supraveghere, informatia ceruta trebuie identificata clar atat temporal, cat si faptic. Nu se pot da toate datele din ultimii cinci ani. Sigur ca procurorii pot cere toate datele privind tranzactiile realizate intr-un cont, dar banca nu are obligatia sa le furnizeze, pentru ca s-ar incalca secretul bancar", a adaugat el.

Pozitia lui Pascariu a fost sustinuta la inceputul lunii ianuarie si de Nicolae Cinteza, directorul Directiei de supraveghere din Banca Nationala a Romaniei. Reprezentantii celorlalte banci nu au facut precizari daca li s-au cerut sau daca au furnizat aceste informatii.

OFICIUL DE BANI SPALATI

Procurorii au la dispozitie si informatiile oferite de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor despre tranzactiile suspecte realizate in sistemul bancar. Prin tranzactie suspecta se intelege operatiunea care, "prin natura ei si caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului", trezeste suspiciunea de spalare a banilor. Secretul bancar "nu este opozabil Oficiului", dar functionarii acestuia sunt obligati sa pastreze confidentiale datele obtinute. Oficiul nu a fost insa ocolit de scandaluri mediatice. Nicolae Melinescu, fost presedinte al Oficiului, a declarat intr-o emisiune televizata ca unele cereri formulate in 2004, inaintea campaniei electorale, vizau verificarea conturilor detinute de Traian Basescu, dar si a altor oameni politici ori de afaceri, printre care Calin Popescu Tariceanu, Sorin Marin ori Sorin Rosca Stanescu. Alt caz instrumentat de Oficiu este "Matusa Tamara". In urma verificarilor efectuate, anchetatorii au stabilit ca exista suficiente date pentru declansarea cercetarilor penale. Paradoxal, din arhivele Oficiului a disparut documentul inaintat in anul 1999 de Banca Credintanstalt in legatura cu derularea a 400.000 de dolari prin conturile sotiei lui Adrian Nastase. (Adrian Mihai)

Sorin Rosca Stanescu: "Verificarea conturilor, un abuz"

Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului Ziua, a depus o plangere penala impotriva procurorilor care instrumenteaza cazul. Acesta sustine ca aceasta plangere penala i-a adus schimbarea incadrarii din "martor" in "invinuit" in dosarul Rompetrol.