Ping-pong cu dosarul:punct şi de la capăt

CAZUL "CRISTINA" ● Epilogul unei poveşti fără sfârşit
Două instanţe de judecată l-au declarat pe principalul suspect din cazul "Cristina" nevinovat de omor deosebit de grav. Ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul crimei de la Eforie a fost retrimis procurorilor constănţeni, pentru refacerea urmăririi penale.

La 14 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis că dosarul întocmit de procurori în cazul "Cristina" este incomplet. Judecătorii au găsit mai multe aspecte neclarificate, care, spun ei, au dus la interpretarea greşită a probelor. Curtea Supremă a acuzat instanţele de fond şi apel de la Alba-Iulia de "judecată părtinitoare". Ceea ce frapează este însă faptul că Înalta Curte oferă, în sprijinul procurorilor, propriul scenariu asupra crimei de la Vila "Cristina".

GREŞELILE PROCURORILOR. Alexandru Radu a încercat de două ori să explice anchetatorilor existenţa amprentelor sale palmare pe punga găsită pe saltea, în dreapta cadavrului soţiei sale. În prima sa declaraţie, dată după ce a aflat de existenţa pungii ca probă la dosar, a povestit că, atunci când s-a întors de la discotecă şi a intrat în cameră, nu a aprins lumina decât în baie, moment în care a observat pe jos o pungă. Ca să nu facă zgomot, Alexandru povesteşte că a apucat punga şi a aruncat-o înspre cameră, ea ajungând probabil lângă corpul Cristinei. Judecătorii ÎCCJ au reproşat procurorilor că în faza de urmărire penală nu au făcut un experiment judiciar pentru a verifica dacă punga, aruncată de la intrarea în baie, putea ajunge lângă cadavru. "Necesitatea efectuării respectivului experiment era justificată inclusiv pentru considerentul că, datorită aspectului «întins», iar nu «mototolit» al pungii, rezistenţa aerului putea duce la o scurtare semnificativă a traiectoriei parcurse de acest obiect aruncat la întâmplare, în maniera descrisă de inculpat", se arată în decizia Curţii Supreme.

LIPSURI. O altă eroare flagrantă a anchetatorilor, taxată de Înalta Curte, a fost inexistenţa la dosarul de urmărire penală a unei schiţe a camerei în care a fost comisă crima. Această deficienţă majoră a fost suplinită parţial de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care, pentru a stabili dacă cel care a comis crima a folosit punga de plastic pentru a o sufoca pe Cristina Radu, a făcut un desen aproximativ al camerei în care locuiau cei doi tineri. Acesta a fost însă "efectuat nu pe baza unor măsurători în teren, ci pornindu-se de la descrierile din dosarul de urmărire penală", afirmă judecătorii.

AUDIERI ŞI AUDIAŢI. Declaraţiile lui Alexandru Radu cu privire la timpul pe care l-a petrecut în cameră cu soţia sa, atât înainte de a pleca, cât şi după ce a venit de la discotecă, s-au bătut mereu cap în cap cu cele ale prietenilor săi, cu care şi-a petrecut acea noapte: Răzvan C. şi Nicoleta A. Procurorii nu au dispus însă niciodată o confruntare între el şi martori şi nici nu au încercat să reconstituie momentele-cheie în care, susţin ei, Cristina Radu a fost ucisă şi, respectiv, descoperită moartă.

În timpul urmăririi penale a apărut ipoteza conform căreia Cristina Radu ar fi fost implicată în traficul de droguri. Surprinzător însă, nu Alexandru Radu a fost cel care a lansat-o, ci chiar procurorul constănţean Laurenţiu Bratosin. Judecătorii ÎCCJ au constatat că Alexandru nu a pomenit nimic despre acest lucru în prima sa audiere. La cea de-a doua însă, tânărul a declarat că ştia că soţia sa era implicată în afaceri cu droguri. "Totuşi, aceste prime relatări ale inculpatului nu au fost făcute din proprie iniţiativă, ci doar după ce i s-a pus o întrebare expresă în sensul menţionat. (...) Curtea are în vedere şi împrejurarea că logica formulării de către procuror a întrebării, oarecum intempestivă, (...) pare a fi aceea a preexistenţei unor indicii privind o implicare a inculpatului sau a soţiei sale în traficul de droguri. Aceste argumente ar fi impus din partea procurorilor o aprofundare a verificărilor", se arată în decizia ÎCCJ.

INSTANŢE SUB ACUZARE. Principala motivare a Curţii Supreme pentru admiterea recursului procurorilor şi casarea celor două sentinţe de achitare a lui Alexandru Radu a fost faptul că instanţele de la Alba-Iulia au "deturnat prezumţia de nevionvăţie de la finalitatea ei constituţională şi legală, în măsura în care a devenit un pretext, evident nelegitim, utilizat de instanţe pentru a se deroba de obligaţiile ce le reveneau conform legii". Judecătorii ÎCCJ susţin că, din această cauză, instanţele au abordat fragmentat şi dispersat probele, conferind greutate mai mare celor administrate în cadrul cercetării judecătoreşti şi aproape ignorându-l din dosarul de urmărire penală – "s-a manifestat o evidentă tendinţă a instanţelor de a ignora elementele care configurau posibila vinovăţie a inculpatului şi a supralicita elementele de incertitudine referitoare la acest subiect". Curtea Supremă consideră că o asemenea supralicitare s-a petrecut în cazul proceselor-verbale de cercetare la faţa locului, care, conform unei expertize dispuse de instanţă, ar fi fost modificate. Este vorba despre paginile în care anchetatorii menţionează găsirea unei pungi de plastic în coşul de gunoi din baia camerei în care s-a petrecut crima şi pe care a fost descoperită o amprentă palmară. Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au considerat că această probă nu poate fi luată în considerare, pentru că ar fi fost descoperită la un al doilea CFL, iar pagina în care este menţionată ar fi fost intercalată tendenţios în dosarul de urmărire penală.

12, 15, 24. În ianuarie 2003, când Alexandru Radu a fost trimis în judecată, procurorii aveau la dosar, ca dovadă că acesta şi-ar fi omorât soţia, două amprente palmare, formate prin depunere de ruj amestecat cu sânge de pe o mână, pe două pungi de plastic. Expertiza efectuată la IJP Constanţa a identificat 12 detalii coincidente între cele două amprente şi palma dreaptă a lui Alexandru Radu. O a doua verificare, făcută de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, a găsit 15 detalii coincidente, dar a precizat că, dacă în cazul amprentelor digitale 12 detalii sunt suficiente, în cel al amprentelor palmare, numărul acestora ar trebui să fie dublu sau chiar triplu. Ultima expertiză, efectuată de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) din cadrul Ministerului Justiţiei, a găsit nu mai puţin de 24 de detalii coincidente. Cu toate acestea, instanţele au pus la îndoială faptul că amprentele ar putea fi ale lui Alexandru Radu, pentru că INEC "a invocat, printre altele, imposibilitatea de identificare a şanţurilor de flexiune ale urmei imprimate pe punga albă". Curtea Supremă consideră argumentele experţilor ca fiind "mai degrabă un pretext decât un motiv al refuzului de a se pronunţa. Acest refuz echivalează cu înlăturarea unui mijloc de probă, a cărui relevanţă poate fi fundamentală pentru soluţionarea cauzei". Judecătorii ÎCCJ au cerut procurorilor ca la refacerea urmăririi penale să solicite experţilor o poziţie fermă asupra amprentelor palmare.

ÎN PATRU LABE. A doua explicaţie pe care Alexandru Radu a dat-o anchetatorilor la întrebarea "Cum îţi explici formarea amprentelor tale palmare pe punga de plastic găsită pe saltea, lângă soţia ta?" a fost... o cădere. Tânărul a povestit că la întoarcerea de la discotecă a intrat în camera în care era Cristina, a văzut-o întinsă pe saltea şi a crezut că doarme, nu a aprins lumina decât în baie, s-a spălat pe mâini, a revenit în cameră, a început să caute prin întuneric o sticlă de whisky, a descoperit capătul încărcătorului de telefon mobil şi faptul că era înfăşurat în jurul gâtului soţiei sale, a observat că avea o pungă pe faţă şi a ridicat-o până la nivelul ochilor, a aprins lumina, s-a speriat şi a căzut în patru labe peste cadavru. Atunci, spune el, ar fi fost posibil să pună mâna pe punga aflată lângă corpul Cristinei. "Această declaraţie a fost primită fără rezerve de instanţe, care nu au încercat în nici un fel să obţină răspunsuri logice la întrebări elementare, ca de exemplu: cum s-ar fi putut imprima urma palmei drepte a inculpatului pe punga care, aşa cum rezultă din fotografiile criminalistice, s-ar fi putut găsi eventual în dreptul mâinii sale stângi atunci când pretinde că a căzut în patru labe peste cadavru? Cum se explică faptul că, în cele cinci declaraţii date la urmărirea penală, inculpatul afirmase că, anterior alarmării martorului Răzvan C., nu reuşise să descopere faţa victimei? Cum se explică declaraţiile constante ale lui C. Răzvan, care a susţinut că, la momentul în care a fost îndemnat de inculpat să intre în cameră, faţa cadavrului era complet acoperită (...)?", ridică problema Curtea Supremă. În aceste condiţii, judecătorii ÎCCJ reproşează instanţelor de la Alba-Iulia că nu l-au reaudiat pe Alexandru Radu, pentru "a i se da posibilitatea să explice motivul aparentei sale inconsecvenţe".

MARTORI SURZI. Alexandru a susţinut continuu că în acea seară nu a avut loc o altercaţie majoră între el şi Cristina, care să fi degenerat în bătaie. Procurorii nu au găsit nici un martor care să fi auzit ceartă sau alte zgomote suspecte în cameră, deşi Vila "Cristina" era ocupată în acea perioadă în proporţie de 80%. Instanţele au desfiinţat argumentul conflictului, prezentat de anchetatori, pe baza lipsei de martori. Judecătorii Înaltei Curţi consideră însă că nici această "hibă" "nu rezistă unei analize critice, în condiţiile în care există certitudinea că, indiferent cine a fost ucigaşul, Radu Cristina a fost totuşi omorâtă în vila cu grad de ocupare 80%, fără ca turiştii menţionaţi să fi auzit astfel de zgomote".

În cele peste 30 de pagini ale sentinţei din 14 ianuarie 2005, judecătorii ÎCCJ acuză repetat instanţele de la Alba-Iulia de încălcarea principiului imparţialităţii, un exemplu în acest sens fiind, în opinia lor, audierea tatălui lui Alexandru – Dumitru Radu. "Acesta a fost audiat de instanţa de fond nu ca martor în circumstanţiere, ci pentru a se plânge de pretinse abuzuri ale poliţiştilor şi procurorilor şi pentru a prezenta propriile ipoteze referitoare la comiterea omorului. În acest mod s-a ajuns la derogări penibile de la principiile procedurale, materialul probatoriu fiind completat cu pretinse afirmaţii ale unor «martori» despre care se spune că au fost reticenţi în a se prezenta pentru audiere sub jurământ la procuror sau instanţă, dar s-au confesat tatălui inculpatului pentru a-i oferi o multitudine de informaţii care probează – cum altfel? – nevinovăţia fiului său", se arată indignată Curtea Supremă.

SCENARII ŞI IPOTEZE. În paralel cu desfiinţarea tuturor argumentelor care au stat la baza dublei achitări a lui Alexandru Radu, judecătorii ÎCCJ formulează scenarii proprii cu privire la ceea ce s-ar fi putut întâmpla în noaptea crimei. "(...) Inculpatul s-ar fi putut folosi de unele împrejurări favorabile, ca, de exemplu, absenţa de la vilă a unei mari părţi a personalului de serviciu, pentru a comite infracţiunea, iar de martorii pe care i-a frecventat în acea noapte, în special C. Răzvan şi A. Nicoleta, pentru a-şi asigura un alibi complex. Acest alibi a inclus o deplasare efectuată (ulterior ipoteticei comiteri a omorului) în staţiunea Jupiter, însoţit de cei doi martori, prilej pentru inculpat de a afişa o bună dispoziţie – de om cu conştiinţa curată – suficient de ostentativă pentru a fi remarcată de însoţitorii săi. Tot C. Răzvan şi A. Nicoleta au urmat şi ulterior programul propus de Radu Alexandru, devenind, într-un mod foarte convenabil inculpatului, martori la descoperirea de către acesta a cadavrului soţiei sale şi mai cu seamă la manifestările sale de şoc – şi ele de un dramatism susceptibil să atragă compasiunea asistenţei", e de părere Înalta Curte, bazându-se pe "un solid suport probatoriu configurat mai cu seamă în cursul urmăririi penale". Din care parte a acestui probatoriu poate reieşi însă faptul că Alexandru Radu juca teatru atunci când se arăta bine dispus sau şocat? Judecătorii Curţii Supreme avansează însă şi alte ipoteze. Reproşând instanţelor de fond şi apel că nu au încercat să stabilească de ce Cristina Radu avea capul şi faţa acoperite cu o pungă neagră, care nu a avut legătură cu mecanismul de producere a morţii, aceştia încearcă să contureze un anumit grad de premeditare: "În ipoteza că însuşi inculpatul este autorul omorului, respectivul detaliu şi-ar găsi însă o explicaţie: existenţa pungii de culoare neagră a constituit un element de recuzită într-o regie care i-a permis apoi lui Radu Alexandru să îi aibă drept părtaşi pe cei doi martori la descoperirea «neaşteptată» a decesului soţiei sale. Într-un astfel de scenariu ipotetic, dezvelirea treptată a feţei victimei a fost un bun prilej pentru inculpat de a le demonstra, în mai multe etape, profunzimea suferinţei sale". Cum de nu a avansat Înalta Curte şi o explicaţie pentru existenţa pungii de pe faţa Cristinei, în eventualitatea în care Alexandru Radu, care până la condamnare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nu este autorul crimei?

DIN NOU ÎN INSTANŢÅ. Procurorul constănţean Vasile Bejan a fost cel care a preluat dosarul "Cristina" pentru refacerea urmăririi penale. Alexandru Radu a trimis, prin avocaţii săi, un înscris în care menţiona că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză şi că nu mai are nimic de adăugat. Apoi a plecat din ţară. La 12 august 2005, zi în care se împlineau trei ani de la crima care se petrecuse în Vila "Cristina".

Din acest motiv, deşi în decizia ÎCCJ se cere în mod expres reaudierea martorului pentru completarea materialului probatoriu şi confruntarea lui cu ceilalţi martori pe diferite aspecte, acestea nu s-au putut îndeplini. După cum se menţionează în ultimul rechizitoriu, "tatăl inculpatului a declarat că nu cunoaşte unde se află fiul său şi că ia legătura cu acesta rar, telefonic".

Refacerea urmăririi penale s-a încheiat în noiembrie 2007, şi Alexandru Radu a fost trimis din nou în judecată sub acuzaţia de omor calificat deosebit de grav. Dosarul a fost trimis tot la Tribunalul Alba. Tatăl Cristinei, Ion Udrea, a depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o cerere de strămutare a dosarului. La 5 februarie s-a dat şi sentinţa, instanţa supremă respingând această cerere. Dumitru Radu, tatal lui Alexandru, nu s-a arătat surprins de această veste: "Asta e! Eu ce să zic? Oricum ar fi fost, tot se năşteau speculaţii. Vom vedea ce va fi la proces". În schimb, Ion Udrea a rămas profund dezamăgit: "Nu-mi vine să cred. La asta chiar nu mă aşteptam. Încep să-mi pierd încrederea că se va face vreodată dreptate în cazul ăsta…".

Cei care au informaţii ce pot ajuta ancheta sunt rugaţi să sune la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa – 0241-617.477 sau la redacţia Jurnalului Naţional.

Citiţi şi:

"autostopul"

"Cazul Cristina"

Subiecte în articol: special două cazul radu dosarul inculpatului curte inalta punga judecatorii procurorilor ICCJ martori curtea supremă curtea suprem

Urmăriți Jurnalul și pe Google News

TOP articole pe Jurnalul.ro:

Parteneri

statistici salariati impozite contributii

Cum se gestionează trecutul în locul viitorului!Ionuț Bălan