Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Postim la tv, postim la serviciu, comandăm soia la restaurant. In magazine găsim un raion "de post". A posti este ceva in trend. Cum ar trebui să postim?
Postim la tv, postim la serviciu, comandăm soia la restaurant. In magazine găsim un raion "de post". A posti este ceva in trend. Cum ar trebui să postim?
Rostul postului este să ne curăţim firea, să devenim gata de a primi Trupul şi Săngele Domnului, de a lua astfel hrana cea dumnezeiască sub acoperămăntul slab al trupului şi al sufletului nostru. Doar postul singur nu are rost. Doar rugăciunea nu are efect. Trebuie impletite toate cu spovedania, cu pocăinţa, cu smerenia şi cu toate faptele bune. "E nevoie de rugăciune, de spovedanie, de postirea de la tot găndul sau cuvăntul rău, viclean, clevetitor, pentru că acestea ne depărtează de Dumnezeu. Orice suferinţă, de orice natură, provocăm aproapelui nostru, in aceeaşi măsură rănim pe Hristos. «Pentru că aţi făcut unuia din aceştia prea mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut» Matei 25, 40.
Darurile noastre faţă de aproapele trebuie să fie proporţionale cu posibilităţile noastre. Să nu dăruim puţin cănd avem mult, chiar dacă ceea ce avem nu e decăt un suflet plin de iubire. Dacă Dumnezeu a fost darnic cu noi, să fim şi noi darnici cu ceilalţi", spune părintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfinţii Pantelimon şi Haralambie" din Iaşi. După 40 de zile de postire şi după fiecare miercuri şi vineri de peste an cănd postim, viaţa noastră se va schimba.
CARNE DE POST. Cărnăciorii, caşcavalul şi laptele de soia au devenit o alternativă de post pentru produsele de frupt. Omul modern a inventat grătarul de post. Singurul care nu a putut fi inlocuit e oul. Insă postul inseamnă infrănare şi asceză. Pe de altă parte, nu e nimic rău in a consuma soia, pentru că e uşor de pregătit şi nu pentru că iţi e dor de gustul de şniţel. "Chiar numai intenţia de a posti nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. In general, postim cu ceea ce avem ca măncare de post. Chiar de post fiind, măncare trebuie să fie gustoasă. Insă cantitatea, nu calitatea, dă măsura postirii cuiva.
Nici chiar in zilele de frupt creştinul atent la viaţa sa duhovnicească nu mănăncă pănă la saţietate deplină. Un mare ierarh contemporan spunea căndva că preferă să postească cu 50 g de salam decăt cu 1 kg de fasole", spune părintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfinţii Panelimon şi Haralambie" din Iaşi.
EXEMPLU. Cum postim insă de măncare atunci cănd suntem in societate - la serviciu sau la o cină de afaceri? "Un proverb romănesc glăsuieşte astfel: «Spune-mi cu cine te insoţeşti ca să-ţi spun cine eşti». Dacă prietenii tăi sunt in marea lor majoritate complet necredincioşi, nu ei, ci tu ai o problemă. Nu trebuie neapărat să le vorbeşti tu despre Hristos, ci dacă Hristos trăieşte in tine le va vorbi El, in chip nevăzut, şi unii din ei se vor schimba şi pănă la urmă vor veni la biserică, vor posti, se vor spovedi, se vor ruga, intr-un cuvănt vor fi ca tine. Dar pentru asta nu trebuie ascuns Hristos in cămara cu mături a sufletului. Ci trebuie mărturisit Hristos, fără teatralitate sau măndrie. In oraş, la restaurant, fiecare poate comanda orice, deci şi produse de post. Dacă mergi in casa cuiva care nu posteşte şi te invită la masă, dacă chiar nu poţi refuza, e bine să guşti căte puţin din bucatele de frupt, după care continui să posteşti", adaugă părintele Ovidiu.
EXERSÃ...RI. Sfăntul Vasile cel Mare amintea că Adam a fost scos din Paradis pentru că nu a postit şi că trebuie să postim pentru a ne intoarce in paradisul ceresc. Părintele Teofil Părăian spunea intr-o conferinţă recentă că nu momentul căderii din Rai face necesar postul, ci dorinţa de măntuire. "Căci postul este un mod paradisiac de vieţuire la care este chemat omul." Un părinte athonit remarca faptul că nu este necesar să renunţăm doar la produsele de frupt, ci la tot ceea ce ne place. Aşadar, ne plac dulciurile - renunţăm la ele pe perioada postului sau consumăm mai puţine. Iubim cafeaua, o inlocuim cu ceai. "Dăruieşte haina care iţi place mai mult sau jucăria preferată celui care nu are", zicea la răndul său părintele Porfirie.
Astfel, postul fizic devine post sufletesc, căci exersăm in a ierta mai uşor răul pe care ni l-au făcut alţii, nu mai intoarcem o vorba urătă sau ne abţinem de la bărfire. Devenim astfel noi inşine un dar către Dumnezeu.
Rostul postului este să ne curăţim firea, să devenim gata de a primi Trupul şi Săngele Domnului, de a lua astfel hrana cea dumnezeiască sub acoperămăntul slab al trupului şi al sufletului nostru. Doar postul singur nu are rost. Doar rugăciunea nu are efect. Trebuie impletite toate cu spovedania, cu pocăinţa, cu smerenia şi cu toate faptele bune. "E nevoie de rugăciune, de spovedanie, de postirea de la tot găndul sau cuvăntul rău, viclean, clevetitor, pentru că acestea ne depărtează de Dumnezeu. Orice suferinţă, de orice natură, provocăm aproapelui nostru, in aceeaşi măsură rănim pe Hristos. «Pentru că aţi făcut unuia din aceştia prea mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut» Matei 25, 40.
Darurile noastre faţă de aproapele trebuie să fie proporţionale cu posibilităţile noastre. Să nu dăruim puţin cănd avem mult, chiar dacă ceea ce avem nu e decăt un suflet plin de iubire. Dacă Dumnezeu a fost darnic cu noi, să fim şi noi darnici cu ceilalţi", spune părintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfinţii Pantelimon şi Haralambie" din Iaşi. După 40 de zile de postire şi după fiecare miercuri şi vineri de peste an cănd postim, viaţa noastră se va schimba.
CARNE DE POST. Cărnăciorii, caşcavalul şi laptele de soia au devenit o alternativă de post pentru produsele de frupt. Omul modern a inventat grătarul de post. Singurul care nu a putut fi inlocuit e oul. Insă postul inseamnă infrănare şi asceză. Pe de altă parte, nu e nimic rău in a consuma soia, pentru că e uşor de pregătit şi nu pentru că iţi e dor de gustul de şniţel. "Chiar numai intenţia de a posti nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. In general, postim cu ceea ce avem ca măncare de post. Chiar de post fiind, măncare trebuie să fie gustoasă. Insă cantitatea, nu calitatea, dă măsura postirii cuiva.
Nici chiar in zilele de frupt creştinul atent la viaţa sa duhovnicească nu mănăncă pănă la saţietate deplină. Un mare ierarh contemporan spunea căndva că preferă să postească cu 50 g de salam decăt cu 1 kg de fasole", spune părintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfinţii Panelimon şi Haralambie" din Iaşi.
EXEMPLU. Cum postim insă de măncare atunci cănd suntem in societate - la serviciu sau la o cină de afaceri? "Un proverb romănesc glăsuieşte astfel: «Spune-mi cu cine te insoţeşti ca să-ţi spun cine eşti». Dacă prietenii tăi sunt in marea lor majoritate complet necredincioşi, nu ei, ci tu ai o problemă. Nu trebuie neapărat să le vorbeşti tu despre Hristos, ci dacă Hristos trăieşte in tine le va vorbi El, in chip nevăzut, şi unii din ei se vor schimba şi pănă la urmă vor veni la biserică, vor posti, se vor spovedi, se vor ruga, intr-un cuvănt vor fi ca tine. Dar pentru asta nu trebuie ascuns Hristos in cămara cu mături a sufletului. Ci trebuie mărturisit Hristos, fără teatralitate sau măndrie. In oraş, la restaurant, fiecare poate comanda orice, deci şi produse de post. Dacă mergi in casa cuiva care nu posteşte şi te invită la masă, dacă chiar nu poţi refuza, e bine să guşti căte puţin din bucatele de frupt, după care continui să posteşti", adaugă părintele Ovidiu.
EXERSÃ...RI. Sfăntul Vasile cel Mare amintea că Adam a fost scos din Paradis pentru că nu a postit şi că trebuie să postim pentru a ne intoarce in paradisul ceresc. Părintele Teofil Părăian spunea intr-o conferinţă recentă că nu momentul căderii din Rai face necesar postul, ci dorinţa de măntuire. "Căci postul este un mod paradisiac de vieţuire la care este chemat omul." Un părinte athonit remarca faptul că nu este necesar să renunţăm doar la produsele de frupt, ci la tot ceea ce ne place. Aşadar, ne plac dulciurile - renunţăm la ele pe perioada postului sau consumăm mai puţine. Iubim cafeaua, o inlocuim cu ceai. "Dăruieşte haina care iţi place mai mult sau jucăria preferată celui care nu are", zicea la răndul său părintele Porfirie.
Astfel, postul fizic devine post sufletesc, căci exersăm in a ierta mai uşor răul pe care ni l-au făcut alţii, nu mai intoarcem o vorba urătă sau ne abţinem de la bărfire. Devenim astfel noi inşine un dar către Dumnezeu.
â Ritualuri şi semne din popor â Odihnă in post â Rostul şi inţelesul Sfintei Liturghii â Zilele de post şi sărbătorile â Maica şi Pruncul in iconografie â Aşteptarea lui Mesia â Să dovedim că merităm numele de bun creştin â Puterea Maslului â Marii sfinţi postitori
