După aproape trei decenii de trăit printre nemţi, Dan Andrei Aldea îşi repudiază cetăţenia română. Este atât de dezamăgit de românii lui, încât nu-şi doreşte să mai aibă absolut nimic de-a face cu neamul său. Va fi neamţ doar cu acte, căci de prezentat în concertele sale va fi prezentat astfel: "Dan Andrei Aldea din Africa de Sud".
Am mers la München pentru a-l întâlni pe "omul bun" despre care auzisem atâtea. Am stat de vorbă trei zile. Şi-a deschis sufletul şi inima pentru ultima confesiune în faţa unui român. Marele artist Dan Andrei Aldea a vrut să aibă o ultimă discuţie cu cineva din România înainte de a-şi renega (cu acte) originea. Şi acel cineva s-a întâmplat să fiu eu.
RUGĂMINTE
Ediţia de Colecţie de luni, 13 iulie, este atipică: conţine doar ultimul interviu pe care Aldea îl acordă pentru publicul român. Dureroasă decizie, pe care artistul a motivat-o astfel: "Mai nou, oriunde apare numele Aldea pe net, apar imediat nişte domni care, ascunzându-se sub diferite pseudonime, mă gratifică folosind fraze ca «prostia şi paranoia ţi se citesc pe faţă; din păcate NETRATABILE». Sau «Singura scuză care e valabilă este faptul că ai aproape 60 de ani - un moşneag nebun». Sau (într-o glorioasă limbă engleză) «Dan Aldea have gone mad, studid (cred ca voia să scrie stupid), paranoid/personality disorders». Sau «trist e faptul că D.A. a înebunit sau poate că aşa a fost dintotdeauna». Sau «la fel că... eşti un tip epuizat şi laş... doi fătălai fugiţi, doi laşi. Nici să nu mai veniţi, frate, în ţară, lăsaţi-ne pe noi aşa cu vedetele noastre care s-au sacrificat, s-au luptat cu comunismul... Măi, coajă ofilită, nu vezi că eşti un nimic???! Măi, laşilor şi mincinoşilor şi frustraţilor care sunteţi, să nu mai veniţi în ţară, trădătorilor!!!». Sau alte asemenea fraze politicoase. Rog să nu mi se spună că aceasta e soarta mea, să atrag singurii doi-trei derbedei din România. Nu sunt singurii. Există mult mai mulţi, deschideţi orice pagină pe net şi convingeţi-vă. Deschideţi YouTube şi căutaţi contribuţii româneşti, amintiţi-vă că primul ziar liber apărut după Revoluţie a fost Prostituţia. Rog să nu mi se spună, cum mi-a spus cineva, «de ce nu ignori? Eu, dacă aş fi Dan Aldea, m-ar durea în pix!». Din păcate, cel ce mi-a spus asta nu e Dan Aldea. Din păcate, pe Dan Aldea nu îl «doare în pix».
Sigur, există şi mulţi români pentru care am tot respectul. Sigur că regret sincer că se simt băgaţi de mine în aceeaşi oală cu derbedeii. Îi rog să fie convinşi că nu-i bag în aceeaşi oală şi să fie convinşi că îmi respect ţara în care m-am născut - mai precis, că respect România care a fost demult. România de acum face destul să-şi saboteze acest respect, nu cred că spun noutăţi nimănui.
Dacă mulţi români au ales să devină nişte derbedei, nu e treaba mea să mă bag. Dar dacă au ales să fie derbedei PE PIELEA MEA, cer scuze, dar mă priveşte şi pe mine şi trebuie să mă apăr. Pe moment, prefer o apărare pasivă: renunţ la cetăţenia română. Totodată, rog pe toată lumea să nu mai scrie nimic despre mine în România sau pe net. Acesta este ultimul interviu pe care îl dau pentru România. Sper că măcar 10 cititori mă înţeleg şi acestora le cer scuze pentru această poziţie. Nu am nici un alt mijloc de apărare".
"Eu n-am fost cel mai bun fiu al poporului român. Dar cu puţin timp înainte să fug, părinţii mei erau foarte atinşi de seria de percheziţii efectuate la domiciliul lor. Veneau jeepuri, o luau pe mama de la serviciu, mergeau acasă, pentru că - spuneau ei - au informaţii că fiul lor face trafic cu aur. Taică-meu degeaba le zicea: «Fiul meu n-are nimic de-a face cu aurul! Nu vedeţi cum trăim? Suntem săraci. Dar,
poftim, intraţi!»"
"Eu zic că la ora actuală România este pe cel mai bun drum înspre a-şi pierde însăşi esenţa poporului care o locuieşte. Ceea ce nu s-a întâmplat nici sub unguri, nici sub turci, nici sub ruşi, nici sub comunism... Acum, îşi pierde identitatea"
"Tatăl meu a fost închis la Doftana ca deţinut politic, şi fusese exact pe partea opusă comuniştilor. După ce a ieşit, mulţi ani nu a putut să se angajeze nici măcar ca măturător de stradă. Pentru a supravieţui, împreună cu toată familia, a fost nevoit să-şi schimbe numele, în Andrei Aldea. Eram atât de săraci, încât mâncam ciorbă făcută din frunze de salcâm"
"Am avut nişte părinţi extraordinari. Amândoi erau oameni foarte drepţi. Toată familia a trăit într-o singură cameră. Acolo dormeam eu, bunica şi părinţii mei... Ani întregi. Îţi dai seama cum se simţeau părinţii mei - care erau încă în putere fizică - neavând voie să facă dragoste, ca să nu audă copilul"
"I-aş mulţumi lui Dumnezeu dacă mi-ar spune cu o zi înainte: «Amice, mâine o să mori!»"
"Mi-ar plăcea să mor cu faţa spre soarele care răsare..."
Dan Andrei Aldea
Citește pe Antena3.ro