Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nepoţii unui contemporan al Marii Uniri, Nicolae Pârăian, din Craiova, născut în 1903, ne-au trimis la redacţie un fragment dintr-o mărturie mai veche a unchiului lor privind ziua de 1 Decembrie 1918.
"Liceul de Cultură generală, azi «Nicolae Bălcescu» – municipiul Craiova. Eram de 15 ani, împlinisem în august 1918. La ora 8:00-8:50 intrasem în clasa a IV-a A şi lecţiile începuseră normal. Toţi profesorii şi personalul administrativ şi de serviciu, în plină activitate şcolară.
La ora 8:28 a început deodată să sune soneria din clasă, cum şi clopotul cel mare de la cancelarie. Pe sală mare zarvă. Imediat profesorul de limba română, moş Enache, cum îi spuneam noi elevii de la clasa noastră, a ieşit pe sală să vadă ce s-a întâmplat. S-a înapoiat repede în clasă, a luat catalogul şi a plecat spunând: «Toţi elevii repede în amfiteatrul şcolii». Ne-am luat paltoanele şi cărţile şi toţi am ieşit pe sală, îndreptându-ne spre amfiteatrul liceului. Pe sală, directorul liceului cu întreg personalul administrativ şi de serviciu îndreptând elevii spre amfiteatru repede.
În amfiteatrul respectiv, elevii se aşezau în bănci, atât sus, cât şi jos, şi se întrebau ce s-a întâmplat. În fine, au venit directorul, toţi profesorii şi s-au aşezat. Profesorii în rândul întâi de bănci, iar directorul, subdirectorul s-au suit pe scenă. Elevii erau toţi în picioare la sosirea acestora. La semnalul directorului, elevii s-au aşezat în bănci şi s-a făcut mare tăcere. Directorul părea foarte agitat. A ridicat mâna dreaptă, spunând: «Colegi profesori şi dragi elevi, azi, 1 Decembrie 1918, ora 8:00, Prefectura judeţului Dolj ne-a comunicat la telefon că de la această dată visul nostru de veacuri s-a împlinit. Ţara noastră a devenit România Mare, unindu-se cu Transilvania, Moldova, Basarabia, Bucovina şi Muntenia».
A vrut să mai spună ceva, dar l-au trecut lacrimile, apoi, plângând în hohote, n-a mai putut vorbi deloc, punând capul pe pieptul subdirectorului, care şi acesta plângea. Entuziasmul a devenit enorm. Profesorii se îmbrăţişau, plângând şi ei, iar elevii aruncau şepcile în sus strigând: Trăiască România Mare! Ura! Ura! Ura!, de se zguduiau geamurile. Directorul, profesorii îşi ştergeau lacrimile cu batistele, trimiţând elevilor salutul obişnuit. După 20 de minute s-a făcut linişte. S-au suit pe scenă orchestra şcolii, corul cu profesorii: Elie Mihăilescu şi I. Soloviu. Au intonat imnul regal într-o mare tăcere, în picioare, cu toţi cei din sală. Apoi s-a cântat «Hora Unirii», iar pe locurile goale dintre bănci s-a jucat această horă şi cu toţii strigau: «Trăiască România Mare! Ura! Ura! Ura!», apoi s-au cântat alte cântece patriotice: «Pe al nostru steag», «Eroi au fost, eroi sunt încă», «Trei culori cunosc pe lume», «La Turda, unde voievodul Mihai cel Mare a fost ucis». După aceea s-a comunicat că se suspendă cursurile până la alte dispoziţii, care se vor afişa. La ieşirea din liceu, elevii au luat de la portar steguleţe cu tricolorul românesc şi alte steguleţe americane, franceze şi engleze, pe care le-au prins în piept. Elevii din cursul superior au primit panglici cu tricolorul românesc, care au fost puse de elevi împrejurul şepcii, şi cocarde în piept pe care scria: «România Mare».
Elevii îndreptându-se pe Strada Unirii, în faţa Prefecturii judeţului Dolj, muzica militară cânta: «Hora Unirii», sârbe, şi populaţia juca. La restaurantul şi hotelul «Minerva» şi alte străzi laterale lăutarii cântau «Hora Unirii», sârbe, hore, şi populaţia juca strigând: Trăiască România Mare! Ura! Ura! Ura!
Seara, armata a făcut retragerea cu torţe pe Strada Unirii. Entuziasmul era enorm de mare. Se întâlneau oamenii pe stradă, se îmbrăţişau, care veniseră cu toţii în centru strigând: «Trăiască România Mare! Ura! Ura! Ura!». Toată noaptea s-a cântat, făcându-se şi focuri pe stradă, iar restaurantele şi bodegile deschise. Acest entuziasm a durat trei zile şi trei nopţi. Lumea n-a dormit. Toţi locuitorii oraşului cu tricolorul împrejurul corpului strigau: «Trăiască România Mare! Ura! Ura! Ura!». În vitrinele magazinelor erau fotografiile lui Ferdinand, regele tuturor românilor, Maria, regina tuturor românilor. Cursurile au fost suspendate 8 zile. Când s-au început cursurile predau la orele lor care mai de care istoria românilor, de la daci şi romani până azi, împlinirea de veacuri a visului nostru. Profesorii ne spuneau, noi, care am apucat 1 Decembrie 1918 aceste momente solemne, să le spunem mai departe urmaşilor urmaşilor noştri, spre a se slăvi, prin vecii vecilor România Mare cu cei care au făptuit-o. Iată dar cât de mare este fericirea şi bucuria unui popor care-şi capătase independenţa şi libertatea."
Nicolae Pârăian, pensionar, veteran din războiul antifascist
Citește pe Antena3.ro
