Reconstructia ecologica a Deltei

Desi starea ecologica a Deltei Dunarii este deplorabila, cheia pentru salvarea de la degradare a Rezervatiei Biosferei este reconstructia ecologica. Inceput in urma cu un deceniu, programul este destinat sa continue inca 10 ani. Este cel mai mare proiect de acest gen din lume.

In 1990, anul includerii Deltei in randul Rezervatiilor Biosferei lumii, situatia ecologica era foarte precara. Solutia pentru salvare a venit cativa ani mai tarziu de la nou-infiintata Administratie a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. A fost pus la punct un proiect de reconstructie ecologica a rezervatiei. Aflat inca in desfasurare, acesta a ameliorat in mod semnificativ situatia din Delta Dunarii, astfel ca in anul 2000, mai multe organizatii internationale de protectia mediului au premiat programul cu cele mai inalte distinctii. Proiectul a inclus restaurarea zonelor umede si reabilitarea regimului hidrologic. In profunzime, s-a urmarit restaurarea habitatelor si ecosistemelor existente, salvarea speciilor aflate in pericol si ameliorarea situatiei ecologice a suprafetelor degradate.

PROIECTE. Primele care au fost supuse programului de reconstructie ecologica au fost zonele Babina (2.100 de hectare) si Cernovca (1.580 de hectare) din partea de nord a Deltei. Lucrarile au inceput in 1994, iar doi ani mai tarziu se vedeau deja rezultatele. Proiectul a fost foarte apreciat de specialistii internationali, primind Premiul Eurosite din partea Comisiei Europene si Conservation Merit Award din partea Fondului Mondial pentru Natura (WWF). Urmatorul, zona Popina, de 3.600 de hectare, a fost inceput abia in anul 2000, dupa trei ani de monitorizari si studii. Reconstructia ecologica a amenajarii Fortuna (2.115 hectare) a fost finalizata in noiembrie 2004. In prezent, in derulare este inca o mare lucrare: fosta amenajare piscicola Holbina - Dunavat (5.630 de hectare).

EVOLUTIE. Efectele programului de reconstructie s-au vazut in nici doi ani de la inceperea lucrarilor

CEL MAI MARE. Este cel mai mare proiect de acest gen executat pana acum in lume. Pe plan mondial, la ora actuala se discuta de reconstructie ecologica pe maximum 50 de hectare, in timp ce in Delta Dunarii cifra a depasit deja 15.000 de hectare. Proiectul nu se va opri aici. Urmatoarea etapa a proiectului - care se intinde pe 10 ani - este structurata in doua faze si are o valoare de 31 milioane de euro. Exista doua componente majore. Prima este reconstructia ecologica pura, toate amenajarile create inainte de 1990, agricole si piscicole, urmand a fi reconstruite pentru refacerea cadrului si a zonelor naturale din Delta. In prezent, in cele agricole creste porumb, in cele piscicole, care nu mai au apa, cresc pepeni. Acestea vor fi reconectate la regimul natural de inundatii, pentru a crea din nou zonele de reproducere a pestelui, zonele de cuibarit pentru pasari, vegetatia.

VESTI BUNE. Programele de reconstructie ecologica puse in practica au produs o ameliorare semnificativa a situatiei rezervatiei. Iar recunoasterea internationala nu a intarziat sa apara. Organizatia neguvernamentala Wetlands International a efectuat un studiu mondial pe ultimii patru ani, perioada in care au fost verificate 798 de situri naturale din 44 de tari. Rezultatele arata ca 62% din siturile monitorizate s-au degradat din punct de vedere ecologic si numai patru astfel de zone au cunoscut evolutii pozitive. Iar rezultatele ecologice cele mai bune s-au inregistrat in Delta Dunarii. Este o dovada foarte buna ca lucrarile de reconstructie ecologica efectuate de ARBDD reprezinta cheia pentru salvarea Deltei de la degradare.

LA ORDIN. Ceausescu a vrut nici mai mult, nici mai putin decat secarea intregii zone si folosirea terenurilor pentru agricultura. Ordinul a fost respectat intocmai de autoritatile locale si lucrarile au inceput neintarziat. Potrivit planurilor, in locurile unde odata cuibareau specii de pasari unice in Europa urma sa se cultive grau, porumb sau pepeni. Iar fluviul urma sa se verse in Marea Neagra prin trei canale bine indiguite, vechile brate naturale Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe urmand sa fie imprejmuite cu beton. Delta Dunarii, una dintre ultimele zone umede salbatice ale Europei, urma sa fie distrusa. O "soarta" asemanatoare au avut-o Delta Rhonului, in Franta, Delta Rinului, in Olanda, si Delta fluviului Ebru, in Spania.

FARA BAZA STIINTIFICA. Singura lucrare de anvergura ce se realizase pana atunci in Delta Dunarii era regularizarea Bratului Sulina, executata la sfarsitul secolului al XIX-lea. S-a urmarit atunci transformarea sa in canal navigabil, iar proiectul a fost realizat in totalitate de ingineri straini. La inceputul secolului al XX-lea, profesorul Grigore Antipa a proiectat, la randul sau, mai multe canale care au unit Bratul Sfantu Gheorghe de complexul Razim-Sinoe. Aceste interventii au fost executate cu maxima atentie, scopul principal fiind protejarea ecosistemelor din Delta.

ANAPODA. In anii ’70 nu a fost vorba de asa ceva. Lacurile care urmau sa fie secate au fost imprejmuite cu diguri inalte, iar apa a fost ulterior scoasa. De asemenea, zeci de canale au inceput sa fie taiate de-a lungul si de-a latul Deltei. Desi cursul canalelor naturale din Delta au directia est-vest, fiind paralele cu bratele Dunarii, canalele taiate de Ceausescu au fost sapate in toate directiile, dar mai ales nord-sud. Singura motivatie a acestui demers a fost accesul cat mai rapid la resurse, in principal stuf. Au fost amenajate atunci Canalul de centura Sfantu Gheorghe - Sulina, Canalul de centura Sulina - aval Periprava, Canalul Stipoc, canalul dintre Lacul Puiu si Lacul Erenciuc, Canalul Mila 36, Canalul Crisan - Caraorman, Canalul Rosu - Imputita, Canalul Pardina sau Canalul Uzlina si s-a produs inchiderea Canalului Sondei si rectificarea buclelor Bratului Sfantu Gheorghe. Lungimea totala a canalelor dragate in anii ’70-’80 depaseste 1.000 de kilometri.

Articol realizat cu sprijinul Fundatiei "Delta Verde"