Costineşti, să trăieşti!

Costineşti. După tradiţie, "staţiunea tineretului”. După vorbă, după port, însă, un loc cu treininguri de fâş, bani, duşmani, pantofi ieftini cu toc, biliard şi bere purtată de colo-colo în sticle de plastic de doi litri. Şi gogoşi mici cu sosuri înfiorător de dulci.

Costineşti. După tradiţie, "staţiunea tineretului”. După vorbă, după port, însă, un loc cu treininguri de fâş, bani, duşmani, pantofi ieftini cu toc, biliard şi bere purtată de colo-colo în sticle de plastic de doi litri. Şi gogoşi mici cu sosuri înfiorător de dulci.

Marţi, a doua zi de Paşti, staţiunea tineretului era aproape pustie. Mărturile pentru reporter stau cele două lebede pe de lac şi doamna care încerca să-şi extragă birmaneza dintre stabilopozi. "Duminică a fost şi mai pustiu. Am vrut să luăm anafură de dimineaţă şi niciuna dintre biserici nu era deschisă”, îmi spune Răzvan Creţan, producătorul celor două spectacole care au marcat Ziua Tineretului pe plaja cu obelisc.
E drept, din toată "salba” de dughene şi terase ce populează staţiunea în timpul sezonului, abia daca-s deschise două sau trei. Nişte oameni în halate cenuşii îşi fac de lucru cu gardul viu şi iarba crescută printre casuţele care, şi ele, ar avea multă nevoie de o primenire.

Miercuri pe seară e mai multă lume prin staţiune. A venit şi echipa TVR2-ului, iar carele de transmisie, cablurile şi mai ales scena de pe plajă sunt dovada clară că "se pregăteşte ceva”. Încep să apară şi artiştii. La Regal, unde e cartierul general al producţiei, e zi de muncă, telefoane, agitaţie.
Primul dintre concerte, pe 1 Mai, se bucură de audienţă. Cam tot ce miscă prin Costineşti s-a prezentat la întâlnirea cu Trupa Veche, Şuie Paparude, Ţăndărică & Fanfara 10 Prăjini, Mircea Vintilă şi Mircea Baniciu. Lumea aplaudă, se cântă , iar producătorii răsuflă uşuraţi c-au scăpat neplouaţi.

Vineri, Ziua Tineretului în Staţiunea Tineretului. Aceeaşi apatie. Cerul se pregăteşte să toarne potop. Câţiva s-au încumetat la un fotbal, alţii stau şi cască gura la "Tonomatul DP2” care se transmite în direct.
Pe seara, pe la şapte, după ploaie, se strânge lumea la probele de sunet, iar la opt intră pe scenă Timpuri Noi, Tanţa, Luca şi Stan. E Perfect. E şi public. Sunt şi nori. Ducu Berţi şi Marius Baţu mai încălzesc niţel atmosfera. La fel, probabil, şi conţinutul din cutiile si sticlele pe care le vad prin public. Luna Amară şi apoi Iris. A încept ploaia. Publicul rezistă. Muzica şi dansul îl încălzesc şi încep să recunosc atmosfera ce facea altădată celebră staţiunea Costineşti. Au urmat Blazzaj şi Implant pentru refuz, apoi câteva trupe studenţeşti şi Ziua Tineretului se încheie. La Disco Tineretului o mână de oameni sparg pahare şi se fac că se distrează.

Sâmbătă cele două lebede de pe lac dispăruseră. Turiştii, câţi au fost, le-au alegat cu hidrobicicletele şi scuterele. Sper că sunt bine, sănătoase, şi n-au luat calea Vienei. În rest, de la Costineşti, numai de bine. Duminică a ieşit soarele iar vântul adia blând. Lângă Forum se înalţă un nou hotel şi aflu că cei de la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti plănuiesc câte un concert la Obelisc în fiecare zi din sezon. E de bine.