Pe riviera italiană, în zona Liguria, la est de faimoasele sate Cinque Terre, se află un loc dedicat creatorilor de poezie: Golful Poeţilor. Deşi numele adevărat al golfului este La Spezia, zona a devenit renumită sub numele de Golful Poeţilor datorită fascinaţiei pe care a exercitat-o de-a lungul anilor asupra multor barzi ai poeziei internaţionale care au venit, au locuit, s-au inspirat, au scris sau chiar au murit aici.
Golful La Spezia a început să fie cunoscut încă din secolul al XIV-lea. Se pare că Dante si Petrarca veneau adesea în sătucele pitoreşti aflate în acest minunat golf, căutând inspiraţie şi nu de puţine ori aceşti monştri ai Renaşterii italiene su scris despre frumuseţea naturală a zonei. Satul San Terenzo a fost pentru câţiva ani căminul lui Percy Bysshe Shelley, dar şi locul morţii sale. La mai puţin de o lună după ce a împlinit 30 de ani, Shelley a mărturisit că şi-a văzut "Doppelgänger"-ul -dublura sa spirituală - care i-a mărutrisit că i se apropie sfârşitul. La doar câtva zile după această întâlnire fatidică, barca cu care se întorcea de la Livorno spre Lerici, satul principal al zonei, pentru ca apoi să ajungă acasă în San Terenzo, s-a scufundat din cauza unei furtuni stârnite pe neaştepate. Familia şi toţi prietenii au fost şocaţi de moartea tânărului poet. Byron însuşi, mentor al poetului, a asistat la înmormântarea lui de pe malul mării.
Şi dacă tot am pomenit de Byron, tot în Golful Poeţilor se găseşte şi o grotă dedicată lui, în apropiere de Portovenere. Se spune că Lord Byron obişnuia să înoate până acolo, pentru ca apoi să rămână pentru câteva ore în grotă singur, adâncit în gânduri.
Aşa că dacă vreţi să scăpaţi de supraaglomeratul Cinque Terre, de ce nu exploraţi Golful Poeţilor? În mod sigur văţi găsi cele câteva sate împrăştiate pe malul mării ca fiind încântătoare, iar în satul principal al zonei, Lerici, puteţi cumpăra şi multe suveniruri.
Pentru a ajunge la Golful Poeţilor, cel mai simplu - şi mai poetic, aş spune eu - ar fi cu feribotul. De asemenea, există trasee mici de feriboturi care vă plimbă de-a lungul golfului, prin toate satele. Nici plimbarea cu maşina nu este de lepădat. Şerpuind între râul Magra şi mare, drumul de la Lerici la celelalte sate devine foarte plăcut. Iar dacă vă simţiţi vreodată pierdut, ţineţi minte că în parcările mari sunt birouri de informaţii turistice unde veţi primi repede indicaţiile preţioase la drum.
Şi dacă tot sunteţi la Lerici, trageţi o fugă şi până la Portovenere? Până la urmă, este fix după golf.
Portovenere, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO încă din 1997, este "căptuşit" cu case viu colorate şi străzi înguste medievale ce conduc în sus, pe deal, la castelul Doria. Strada principală, plină de magazine, duce la zona veche a oraşului unde există o biserică veche, din secolul XII - Biserica Sfântului apostol Petru - acum intrată în patrimoniul mondial, construită deasupra unui fost templu închinat zeiţei Venus. Se crede că numele oraşului provine de la acest templu, Venere fiind varianta italiană pentru Venus.
Oraşul este o aşezare populară încă din vremuri preisotorice, înflorind mai ale sub perioada Imperiului Roman. În epoca medievală, Portovenere a fost un bastion genovez, fortificat pentru apărare împotriva Pisei.
Nu trebuie să rataţi vizitarea centrului medieval, cu intrarea prin poarta oraşului vechi, având o inscripţie latină ce datează de la 1113. Străduţele înguste şi întortocheate, pline pe pasarele arcuite numite capitoli, cea mai mare fiind Capellini, duc toate pe deal, la castelul Doria.
De asemenea un loc foarte îndrăgit de poeţii romanici, în Portovenere veţi găsi locuri vizitate de Byron, Shelley şi D. H. Lawrance.