Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pana nu demult, Tara Fagarasului, cea autentica, navadita, urzita, tesuta la razboiul lumii, parea sa nu mai apartina decat batranilor. Ii intalnisem si eu, nu demult, intr-o primavara, si ma ademenisera in povestea lor cu o frantura de cantec, cu "Doina Americii' si cu-o "Purtata' (dans de-al locului) in care Mos Itu din Sinca Noua dansa pentru prima data cu femeia pe care si-o dorise de nevasta in junete, dar pe care soarta vruse s-o marite cu altul. Asistam atunci la o marturisire neobisnuita - cred ca si pe Mos Itu il luase momentul prin surprindere... - si ma-ntrebam cate povesti frumoase nu se risipesc, cate iubiri neimplinite raman pe veci nestiute, caci nimeni nu-i sa le aseze pe hartie. Ori sa le-arunce in noianul de istorii al internetului...
Intre timp, insa, la Mandra, la Boholt si-n Cetatea Fagarasului – ca si prin alte sate de prim-prejur – aparura mai multi tineri (ori mai putin tineri) pusi pe cules povesti, asa cum taranul nostru culege, la timpul lui, graul sa-l puna in cununa, porumbul, sa-l aseze in cosere, canepa si inul, sa teasa panza curata din ele... Pornind dinspre lumea reala inspre cea virtuala si inapoi, "tarafagarasului.eu' este cel mai complex program de promovare a unui loc, cu tot ceea ce reprezinta el, gandit si implinit, de la un capat la celalalt, de oamenii locului. Poate de aceea a si reusit sa urneasca lucrurile, sa nu le lase doar in planul imaginar. Poate de aceea a si reusit sa trasnforme Tara Fagarasului, cea din iubirile – marturisite sau nu – ale batranilor, intr-un tinut pentru trei generatii.
Sunt multi oameni pe care ar trebui sa-i pomenesc in povestea asta. Dar pentru ca nu vreau sa-mi fac pacat uitand vreun nume, o voi aminti aici doar pe cea care ne-a fost ghid, cateva zile, in august, prin casele si sufletele fagarasenilor. Cu Alina Zara alaturi, am aflat de ce Tara Fagarasului e Tara-Cerurilor-Deschise, cat de viu poate fi un Muzeu de Panze si Povesti si-am dat zor si noi, alaturi de micutii satelor fagarasene, in Tabara-de-Treaba-de-Acasa...
Tara Fagarasului? "E o «tara» fascinanta, in care, la aproape fiecare intersectie de drumuri, se afla cate o troita cu bratele intinse spre cer ca intr-o rugaciune muta!', mi-a spus Alina. "Proiectul nostru redescopera povestile unei lumi pe cale de disparitie, le aduna, le conserva si le spune mai departe (in albume de fotografie si povesti, colectii de carti postale, mini filme documentare, expozitii, etc.) Tara Fagarasului inseamna peste 60 de sate, rasfirate in jurul Cetatii Fagarasului (una dintre cele mai bine conservate din Europa) si traversate, serpuit, de Drumul National 1 (Brasov - Sibiu) «tara» cu povestile eroilor partizani care au luptat, din munti, impotriva comunismului, sau a celor care au trecut, vitejeste, prin doua razboaie mondiale si au ramas drepti, ca brazii. E «tara» cu lantul de biserici fortificate, «tara» cu peisaje fabuloase, tesaturi autentice, suveica Mamei Ruta, ce colinda prin lume, mesteri populari, arhitectura si oameni faini, multe traditii pastrate, inca, cu sfintenie si o bucatarie gustoasa, plina de arome si povesti! E «tara» in care batem grabiti la porti si suflete inchise, ca sa salvam de la uitare si ignoranta o bucatica de Romanie autentica! De ce ne grabim? Pentru ca in ritmul in care ne mor batranii, ne mor si povestile! Ori povestile astea, sunt, pentru noi, cele-mai-frumoase-povesti-din-lume!' Alina Zara imi enumera, pe-ndelete, toate segmentele acestui proiect ambitios – dintre care unele au dus faima satelor fagarasene in lume (si recunosc ca am dat si eu aici o mana de ajutor, cand am luat suveica Mamei Ruta si-am plecat cu ea in Malta, pe urmele Reginei Maria, de-au ajuns maltezii sa-mi ceara, rostind curat, "the Suveica', s-o mangaie, s-o atinga si ei, ca pe un obiect de mare pret). Sa le luam, dar, si noi, pe rand: "Tara Cerurilor Deschise' – jurnal de calatorie (album virtual de fotografie si povesti; Tara Fagarasului, loc cu loc, om cu om, poveste cu poveste). "O suveica in jurul lumii' – am pomenit de ea mai sus, dar nu v-am spus ca suveica a facut deja mai mult de 300.000 km prin lume, iar saptamana asta pleaca din nou... la Muntele Athos (rost va fi iar de istorii inedite!). "Eu iubesc Tara Fagarasului' (campanie de redescoperire, pretuire si constientizare in randul copiilor, a povestilor vechi, de familie si a gusturilor de acasa). "Lucrusoare, arome si povesti' (evenimente, tururi turistic-culturale – si gastronomice! ). "La pas prin Tara Fagarasului' (de la drumetie la poveste si inapoi). "Mandra Chic' (home made, fusion old-new si suveniruri autentice – aici e loc pentru batrane, sa le-arate celor mai tinere si mai ales copilelor tehnica straveche de facut "rete', adica dantela, ca-n satele fagarasene!). "Gourmet traditional' (cu tot frantuzismul de rigoare, pricepeti si singuri despre ce-i vorba). "Muzeul de Panze si Povesti' – spre care te indruma indicatoarele (care, lucru de mirare, au ajuns inainte de-a fi gata Muzeul), si pe care-ai sa-l gasesti "in lucru' (poti da, de vrei, si-o mana de ajutor, cat inca nu s-a-nchis "Tabara de Treaba de Acasa', unde ai mici – nu doar din sat, de la Mandra, dar veniti la neamuri chiar de prin America sau Canada - invata acum tehnici vechi de pictura pe sticla sau fresca, ori alte treburi de-ale gospodariei...).
Dar, sa nu va mai tin din loc si sa lasam ceva timp si istoriilor "marunte' ale satelor. Mai ales ca, din caietul gros, in care se-aduna, scrise cu creionul chimic (muiat, din cand in cand in gura - motiv pentru care cate o litera sclipeste intr-un bronz vinetiu), Alina imi da voie sa "dezghioc' cateva dintre povestile Tarii Fagarasului. Cum e si aceasta poveste a unuia dintre cei din urma veterani de razboi... "Un batran desface cucuruz la gura sobei, langa nevasta lui, care strincane linistita sosete de lana (strincane, adica impleteste – n.n.): «... eram pe front, in Rusia! Le-am dat de beut la niste nemti si le-am lucta un porc din cotet, pe care l-am taiat ca acasa, chiar acolo, intre Odesa si Rostov. L-am parlit cu paie, am inchinat un rachiu si soric, apoi am facut pana si carnati. Stiu si acum fiecare bucatica de drum, pana la Sankt Peterburg din iarna aia.»' Nenea Ioan Cristea din Cincu... o strange in brate pe consoarta lui, tanti Silvia, care de-o viata-l priveste cu ingaduinta inteleapta a femeilor din Tara Fagarasului. Batranul o-mbratiseaza si-o priveste lung, ca-n tineretele lor, iar nevasta lui are acum, ca si-atunci, un licar de mandrie si-un licar de rusine in ochii adanci.
Pe Mama Ieta, insa, nu mai are cine s-o imbratiseze. "Tatucu', "Nicu', "omu’ ei' s-a stins. Alina rasfoieste caietul pana la povestea ei de iubire: "S-au luat pentru ca s-au placut! Toata viata s-au tinut de mana si, timp de mai bine de 50 de ani, Nicu i-a adus Vetucai, in fiecare zi, cand se intorcea acasa, cate un buchetel de flori de camp, pe care ea le punea in acelasi pahar vechi, primit in dar la nunta lor! Uneori o mai cadirisea si cu cat un batic, turta dulce sau odicolon de la targ! Mama Ieta avea grija de OMUL EI, ca de ochii din cap! Tatucu s-a prapadit intr-o zi frumoasa, asteptand sa se intoarca un nepot de la oras, caruia, de cand nu se mai putea duce in camp, ii dadea bani din pensie, in fiecare luna, ca sa ii cumpere flori de la oras, pentru FEMEIA LUI!'. "Si ce s-a intamplat cu Mama Ieta, dupa aia?', o-ntreb pe Alina. "Mama Ieta a plecat in Canada, la copii. A luat si paharul vechi cu ea si l-a transformat in candela...'
Ma doare ascutit in fundul ochilor. Lacrimile se zbat cat se zbat, incerc sa le tin strangand pleoapele... Dar care-i rostul lacrimilor, daca nu sa curga?
Citește pe Antena3.ro
