S-au cunoscut in copilarie. Cand Mihail Kogalniceanu avea 7 ani, iar Vasile Alecsandri, 5 ani. Cu trecerea anilor s-au imprietenit, iar distanta nu i-a indepartat.

Prietenia este un dar nepretuit, se castiga in timp si poate disparea intr-o secunda daca nu esti precaut. Iti este prieten acea persoana de care te simti legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune. Kogalniceanu si Alecsandri si-au petrecut copilaria impreuna. Casa Vornicului Alecsandri, tatal viitorului poet, isi deschisese portile pentru calugarul maramuresean Gherman, cel care a fost dascal pentru o serie de copiii. Printre acestia se numara si Kogalniceanu: "Acesta venea in toate zilele imbracat in anteriu de cutnie si purtand un islic de piele de miel sura".

NE OPRIM IN ANUL 1834. La 3 august, spatarul Vasile Alecsandri ii scria fiului sau: "In graba ari sa vii acolo, sau aproapi de Paris, beizadelele lui Voda si alti copii, intre cari este si copiii dumisale agai Kogalniceanu". Era vorba despre Mihail Kogalniceanu, care a fost trimis pentru studii la Colegiul din Lun...ville, de catre domnitorul de pe atunci al Moldovei, Mihail Sturdza, impreuna cu beizadelele Dimitrie si Grigore Sturdza. De aici a intretinut o intensa corespondenta cu cei din tara si cu cei aflati la Paris, la studii, printre care si Vasile Alecsandri, vechi prieten din pensionul din Iasi al lui Victor Cu...nin. Viata de pension la institut a fost descrisa de Vasile Alecsandri nu cu multa placere: memorizare multa, "recitiri in gura mare" si "inchis in sala de studiu, ghemuit pe un pupitru si condamnat a invata pe de rost verburi franceze, germane si grecesti".

PARIS. Fermecat de cladirile care se gasesc in capitala Frantei, dar si de limba, Alecsandri "a cazut" in admiratie

In fondurile Arhivelor Nationale ale Romaniei se afla o scrisoare catre Vasile Alecsandri, trimisa de Kogalniceanu cand era la Lun...ville. "Faptul ca in aceasta scrisoare Kogalniceanu ii da sfaturi mai tanarului compatriot nu trebuie sa ne mire. Iata ce spunea un biograf al lui Alecsandri despre primele impresii ale tanarului de numai 14 ani: «Trebuie sa fi auzit cineva povestind pe poet pentru a-si face idee despre impresia extraordinara ce facu Parisul, cu monumentele lui marete si viata lui torentiala, asupra sufletului unui copil venind de-a dreptul din fundul Moldovei», spune prof. Marcel-Dumitru Ciuca, directorul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale.

Kogalniceanu isi incepe epistola expediata din Lun...ville la 15 martie 1835, printr-un salut prietenesc: "Dragul meu prieten Vasile,". Continua in acelasi ton: "Am primit cu mare placere scrisoarea d-tale din 9 martie. Am multumit lui Dumnezeu ca esti sanatos, caci a si trecut o luna de cand ti-am scris si eram foarte nelinistit vazand ca nu primesc nici un raspuns. Vei sti ca eu ma simt bine; numai ca sufar, zile intregi, de ochi". Usor-usor, patriotismul lui Kogalniceanu se face simtit: "Ai inteles gresit, dragul meu, pasajul din scrisoarea mea in care iti scriu ca ai uitat ca esti moldovean; (…) Dar pentru ca in scrisoarea d-tale esti atat de exaltat vorbind despre Franta, incat am inceput sa ma indoiesc de patriotismul d-tale. Da, recunosc, exista o foarte mare diferenta intre patria noastra si Franta. Aceasta este mare, bogata, puternica, una dintre tarile cele mai ilustre din Europa si cea dintai prin frumusetea teritoriului sau, prin cunostintele sale intinse si prin caracterul deschis si loial al incantatorului popor care o locuieste. Limba franceza este limba universala. Este prima intre limbile moderne". Exaltarea lui nu era un motiv care sa-l determine pe Kogalniceanu sa se indoiasca de patriotismul prietenului aceasta fiind fireasca pentru un copil. El insusi admira Franta: "O tara frumoasa, bogata, civilizata", adaugand insa ca "nefiind francez imi place mai bine tara mea; n-asi schimba saraca Moldova pentru cel dintaiu tron din lume". Mihail Kogalniceanu incepe sa dea sfaturi: "Dar cum aceasta este tara noastra, trebuie s-o pastram si cel mai bun lucru pe care il putem face este sa cautam s-o servim si s-o ilustram prin talentele noastre, prin virtutile noastre si prin bratele noastre daca trebuie. Da, prietene, fii intotdeauna bun moldovean, iubeste-ti si serveste-ti patria oricat de mica si de saraca ar fi ea. (…) Suntem moldoveni si trebuie sa fim pana in ultima clipa. (…)".

Constient de propria valoare O biografie interesanta a lui Mihail Kogalniceanu este cea realizata de Radu Dragnea in 1921. Conform datelor oferite de el, "Mihail Kogalniceanu este fiul vornicului Ilie si al femeii Catinca, nascuta Stavilla. S-a nascut la Iasi la 6 septembrie 1817. Avand constiinta valorii proprii, asa cum o au unii oameni superiori - si care si-o manifesta mai ales atunci cand vad ca nu sunt intelesi de contemporani - , inca din tinerete a marturisit in scris cine este, de unde descinde si unde vrea sa mearga. O mare parte din biografia sa se confunda cu istoria moderna a Romaniei si cand la batranete vorbea despre ea, vorbea si despre el". Dupa ce isi desavarseste studiile in strainatate, Kogalniceanu se intoarce la Iasi, unde conduce diferite reviste, dand o nou orientare literaturii romane in sensul specificului national. El infiinteaza Alauta romaneasca in 1838 si Dacia literara in 1855. De asemenea, el ocupa functia de director al Teatrului National din Iasi.

Hora de la Plevna "Colo-n Plevna si-n redute/ Stau paganii mii si sute/ Stau la panda tupilati/ Ca zavozi de cei turbati./ Las’ sa seada mari si mici... /Trageti hora, mai voinici! Sus, in tabara turceasca/ Dat-au tusa magareasca./Rapciugosii crunt tusesc,/ Cu ghiulele-n noi stropesc./ Las’ sa crape, mici si mari.../ Trageti hora, mai tunari! Jos in vale, pe campie,/ Basbuzuci de casapie/ si cercheji merei cumpliti/ Rup cu dintii din raniti./ Las’ sa rupa... rupe-i-as!/ Trageti hora, calarasi!" Vasile Alecsandri

Proiect realizat in colaborare cu DANIC prin intermediul inspectorului superior Alina Pavelescu