Lăsaţi şomeri în numele Domnului

În județul Constanța, lângă comuna Nazarcea, se află unul dintre cele mai sărace locuri din sudul României: satul Culmea. Stau adunate aici câteva sute de suflete rămase fără loc de muncă, după ce Arhiepiscopia Tomisului a pus mâna pe ferma unde odinioară localnicii își câștigau cinstit o pâine. Satul prospera o dată cu livada IAS-ului, unde se cocea la soare cel mai renumit şi mai dulce fruct din țară: piersica de Nazarcea, pe care o găseam în fiecare vară așezată la vânzare pe litoral. Via de lângă bătea record după record la producție. „Era viață bună aici, tata a lucrat pe tractor, de aici a ieșit la pensie, de la fermă. Îmi amintesc că erau strugurii mari cât jumătate de braț, din zece ciorchini din ăia umpleam o lădiță”, îi amintește localnica Florența Grosu.

O cruce peste sat
Arhiepiscopia Tomisului a pus cruce peste statul Culmea. Și la propriu, și la figurat: căci astăzi, la intrarea în sat, Arhiepiscopia a înălțat falnic o troiță, care le amintește în fiecare clipă unora dintre localnici cine le-a îngropat locurile de muncă. Pe monument scrie mare: „Nimic fără Dumnezeu”, deși, cel puțin legat de venirea Arhiepiscopiei din zonă, s-ar fi putut scrie foarte bine și „Nimic fără Adrian Năstase”. În 2002, Guvernul Năstase inițiază o hotărâre prin care oferă în folosință Arhiepiscopiei Tomisului toate activele aducătoare de venit ale fostului IAS Nazarcea, transformat în societate de stat Nazarcea SA: 350 de hectare de teren agricol cu plantații de pomi fructiferi și de viță-de-vie. Culmea aberației e că Arhiepiscopia a cumpărat acele active de la stat. Doar că banii de tranzacție au venit tot de la vânzător, statul român, care alocă Arhiepiscopiei Tomisului 100.000 de euro.

Mișcarea părea să aibă totuși o parte pozitivă: Arhiepiscopia primea bunurile cu promisiunea de „întemeiere și dezvoltare a unor așezăminte sociale”, așa cum sunau pe atunci angajamentele reprezentanților Bisericii. Însă până la ajutorare socială s-a ajuns la crearea unor noi cazuri sociale întrucât primul efect al cadoului dat Bisericii a fost că societatea de stat a trebuit să disponibilizeze 250 de angajați rămași brusc fără terenuri pe care să le lucreze. Și astăzi, o parte din acei angajați flămânzesc alături de familiile lor. „Am lucrat la fermă o viață, dar, acum, dacă au desființat-o, oamenii roiesc pe-acasă, toți ne chinuim acuma să trăim”, spune un localnic cocoțat într-o căruță.

Așezământ social transformat în monahal
Reporterii „Jurnalul Național” au fost la Nazarcea în două perioade diferite și de fiecare dată am primit același răspuns. Așezămintele promise urmează inevitabil să se construiască. În 2012, la zece ani de când au promis că vor construi adăposturi pen-tru nevoiași, preotul de la mănăstirea din zonă ne-a expediat rapid: „Episcopia muncește, își face treaba și curând o să fie și un așezământ dintr-ăsta.Va fi când va dori Dumnezeu, că ăsta nu se face așa, când dorim noi, deci Dumnezeu o să orânduiască și totul o să fie cum trebuie”. Așa că ne-am întors și în toamna lui 2015 să vedem dacă Episcopia încă muncește. Am găsit la fața locului o chilie pentru călugări în locul unei cantine sau al unui cămin pentru bătrâni. Unul dintre călugări surâde blajin când întrebăm de așezământ: „Normal aici trebuia să se construiască acel așezământ, dar nici gând. Ha! Ha! Nu s-a construit, era, așa, doar în vedere, doar dacă erau bani”. Arhiepiscopia spune că totuși a ridicat la Culmea un așezământ, dar nu social, ci monahal unde susține că sunt găzduite „mai multe familii nevoiașe”. La vizita noastră în septembrie 2015 nu am găsit nicio familie nevoiașă, dar e posibil să nu fi căutat suficient...

Pe lângă terenurile agricole primite, Arhiepiscopia a cerut și i s-au dat și construcțiile ce aparțineau de societatea statului: nu mai puțin de un hectar de construcții: dormitoare, magazii, șoproane, cantine. Și mai scandalos este că o mare parte dintre aceste construcții a început să dispară. Unul din preoții care au lucrat o vreme la Arhiepiscopia e posibil să fi ajuns la un hotel ridicat de o fundație deținută de familia Arhiepiscopului Teodosie în comuna natală din județul Suceava. „Îmi aduc aminte că au venit două tiruri încărcate cu cărăTomisului are și o ipoteză: materiale de construcție midă din demolări, eu fiind cu oamenii acolo, i-am întrebat și mi-au zis că e de la Nazarcea. La fel și cu fierul beton ajuns acolo”, își amintea fostul protopop al Arhiepiscopiei, Marius Mustaţă, care a participat la șantierul de la Dorna Arini.
¬
„Pârjolul”, confirmat de Ministerul Agriculturii
Un raport al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii întocmit acum cinci ani arăta negru pe alb că cedarea bunurilor de către Nazarcea S.A. către Arhiepiscopie a pus pe butuci societatea şi a păgubit statul român cu sute de mii de euro. Primul care a sesizat dezastrul de aici a fost Gabriel Mascas, un preot demisionar al Arhiepiscopiei, care a făcut plângere penală împotriva foștilor săi ierarhi pentru distrugeri. „La această fermă a fost o pungășie consolidată, consecventă și raționalizată din partea Arhiepiscopiei Tomisului care a adus această fermă la ruină. Nu se mai știe că a fost vie aici, nu se mai știe că a fost livadă. Parcă ne aflăm în Misterele Parisului aici!”, spune Mascas scrutând cu privirea orizontul fermei și nemairecunoscând nimic.

Reprezentanții Arhiepiscopiei spun că localnicii și nu ei au distrus ferma, cât timp au durat procesele și a stat nepăzită. Susțin că nu au putut construi un așezământ social pentru că nu au decât un drept de folosință asupra terenului respectiv, dar că, din recolta rezultată din ferma de la Nazarcea, Arhiepiscopia susține cantinele sale sociale care au beneficiari peste 600 de persoane nevoiașe.