Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cândva, Constantin Noica le explica unor studenți la Teologie din Sibiu teoria celor trei categorii de cai: “Caii sunt de trei feluri, le-am spus: cai de tracțiune, cai de circ şi cai de curse. 99% din oameni rămân cai de tracțiune. Din rest, unii ajung cai de circ, ca Nadia Comăneci sau ca Brigitte Bardot. Ei bine, pe mine nu mă interesează decât caii de curse”. Principala “preocupațiune” a lui Nicu Ceauşescu, fiul fratelui mai mic al lui Nicolae Ceauşescu, este aceea de a se ocupa de cai. Crescut cumva la țară, la IAS 30 Decembrie, unde bunică-su a fost director timp de 37 de ani, a învățat să călărească şi să îndrăgească bidivii din ograda IAS-ului. Azi administrează “Clubul de Echitație Agroindustrial” din Bucureşti, un fel de internat al cailor de rasă (din familia cailor de curse invocați de Noica), unde “pedagogi” ai nobilului sport ecvestru sunt maeştri cu multe diplome şi concursuri câştigate.
Cât costă lecția de călărie marca Ceauşescu
În manejul său de la marginea Bucureştiului, spre Otopeni, Nicu Ceauşescu sparge în dinți semințe ca Mărgelatu, privind cu mândrie la trei cai superbi ce împrăştie nisipul sub copite când sar peste obstacole - cai călăriți de trei tineri, unul dintre ei fiind fiul său de 18 ani, deținător al multor cupe, în special la concursurile balcanice. El unul n-a practicat acest sport fiindcă, după cum singur recunoaşte, “Era prea multă ordine şi disciplină la Steaua şi la Dinamo şi am fugit, nu mi-a plăcut. Eu încalec numai cai, nu călăresc”. În clubul sportiv 90% dintre animale sunt cai de performanță pentru obstacole şi dresaj de înaltă şcoală, proprietari fiind membrii clubului care-i folosesc la antrenamente şi la competiții sportive. Afacerea în sine nu este una ultraprofitabilă, atâta timp cât proprietarii plătesc o sumă modică pentru pensiunea animalelor, incluzând furaje, curent, apă, îngrijire. Însă cum fiecare proprietar aduce suplimente, vitamine, mâncare mai bună, costul de îngrijire pe lună a unui cal pleacă de la 350 de euro şi ajunge până la 1000 de euro. Personal, Nicu are un singur cal bine dresat şi cuminte pe care-l foloseşte la agrement şi la lecții de echitație. O şedință costă de la 70-80 de lei până la 150 de lei. Fiul său are însă trei cai de obstacole, de rasă germană, ce i-au adus multe medalii. Un singur exemplar din cei trei este evaluat (subiectiv, zice Nicu!) la aproximativ 75.000 de euro, în condițiile în care pe piața cailor un singur exemplar poate ajunge şi la 25.000.000 de euro! “Ala cred că mănâncă jăratic, dă-l dracu'!”, face pe seriosul Nicu, clătinând cu convingere din cap.
La chef cu Nicu Ceauşescu
Deşi e născut din neam de olteni, fiu al lui Ion Ceauşescu, fratele mai mic şi singurul în viață al lui Nicolae Ceauşescu, întâiul oltean al țării, lui Nicu nu i-a plăcut niciodată Scorniceştiul (l-a considerat prea sărac), ci mai degrabă se consideră ardelean, după mamă. N-a avut prea multe întâlniri cu fosta familie prezidențială şi nici nu-şi mai aminteşte mare lucru din ele. Dar cum un astfel de subiect nu poate fi evitat când stai față în față cu nepotul lui Ceauşescu, l-am rugat să ne povestească. “Nu ne vedeam prea des, fiindcă era şi diferența de vârstă foarte mare. Gândiți-vă, pe vremea aia eram un puşti de până în 20 de ani, nu prea aveam ce să caut pe acolo. Sigur, ne vedeam cât au trăit părinții tatălui meu mai des, dar nu era o întâlnire de discuții între mine şi ei. Vorba aia, ce dracu' să discute preşedintele statului cu un copil de 12-13 ani? Totul se rezumă la: eşti cuminte, ai fost la şcoală, ce note ai luat? Astea erau discuțiile. Însă pot spune că la 20 de ani aveam aceeaşi viață boemă ca Nicu Ceauşescu, Serghei, Mădălin Voicu, etc. Nicu a fost cel mai bun prieten al meu, era cu 10 ani mai mare, cu el şi cu cei din anturajul lui am copilărit împreună. M-au luat de copil pe lângă ei şi m-au învățat despre viață”, spune râzând, lăsând un imens loc de interpretare tuturor valențelor şi momentelor ce-au putut compune “viața” trăită adolescentin de fiii celor mai importanți şi mai puternici oameni din acea vreme. “Dar aş spune prostii dacă n-aş recunoaşte că nu deschideam orice uşă şi nu aveam anumite privilegii, printre care şi acela de-a sta la masă cu mari artişti ca Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Olimpia Panciu, etc. Evident că mergeam şi cu nişte fetițe, beam şi-un şpriț, dar spre surpinderea multora, să ştiți că întotdeauna achitam cu bani (adunați de la fiecare) nota de plată. Simțeam însă că suntem, totuşi, uşor privilegiați, adică stăteam la o vilă, dar achitam nota de plată ca la un hotel, mâncarea de la gospodăria de partid era ieftină, iar la restaurante nu pot spune cu certitudine că nota de plată reflecta întocmai consumația, părea mult mai mică!”
Viața unui Mărgelatu modern
După “trecutele vremi cu doamne şi domnițe”, Nicu se întoarce la problemele lui actuale. “Am călcat cu stângul în afaceri, din păcate! M-am ocupat de două chestii care n-au fost profitabile pentru mine. Fiind de profesie inginer horticultor, m-am ocupat, fără rezultate, de agricultură 12 ani şi-am capotat cu brio grație unor factori dependenți sau independenți de voința mea. În 2007, am fost nevoit să renunț pentru că n-am mai avut puterea să reiau ciclul de producție şi m-am ocupat exclusiv de această afacere cu cai. Dar şi asta e pe linia de plutire, pentru că nu mai sunt mulți amatori de cai ca înainte, probabil că nu le mai permit veniturile. V-am spus de la bun început că este un sport exclusivist! Nu fac apologia trecutului şi nu vorbesc de perioada interbelică, vremea de aur a echitației româneşti, ci de timpul în care România a avut rezultate la Olimpiade, de perioada de după '70, când erau cluburi departamentale, cluburi de stat, când erau caii şi echipamentele statului, când se selectau copiii şi se făceau performanțe. Azi vine cine are bani! Are talent, n-are talent, lucrezi cu el că te plăteşte, are cal şi-şi permite să-şi cumpere echipament şi să meargă la concursuri. D-aia nu e o afacere benefică! Și mai am un of: că Bucureştiul e singura țară europeană care n-are o bază omologată”. Însă până la omologare, Nicu sparge semințe-n dinți ca Mărgelatu privind cu mândrie la caii săi.
Citește pe Antena3.ro
