Primăvară în cavouri. Mărţişoare eterne, pentru morţi, noua modă la Iaşi

Hai să-ţi dau un mărţişor pentru vecie! Să ţi-l prinzi în carne şi oase! Să-ţi intre primăvara în putreziciune. Să te bucuri de întuneric şi răcoare! Uite, răposate, ce soare frumos a răsărit! Să ai o primăvară cât mai luminoasă, cu iarbă grasă şi gândaci burtoşi. Să ai un an (din atâtea miliarde) cât mai senin şi plin de noroc. Dacă poate fi numit noroc faptul că stai acolo ca un fraier. Fără să munceşti pe mai nimic. Trupul ţi-e înveşmântat în pământ. Şi din el ies ghioceii de martie. Pasc un cal şi o capră din mijlocul tău altădată dolofan. Mortule! Frate, soră, mamă, hai să-ţi prind un ghiocel de ochi. Sau direct în inimă. Să-ţi înfig acul de la firul roşu-alb ăn ureche sau poate chiar în gură. Sau pe sex. Să ai o primă-vară frumoasă din atâtea milioane de singurătate. Să putrezeşti cât mai repede. Să nu ajungă cârtiţa sau şobolanii acolo unde altădată îţi sărutam buzele. Să creşti sub formă de muşchi ajungând până la colţul mormântului, acolo unde întindem noi azi o petrecere cu slănină prăjită, ţuică şi Salam. Salam pe post de muzică, manea, înţelegi tu! Ţi-am adus un mărţişor la mormânt. Deocamdată nu ţi l-am agăţat de gât. Dar în viitor vom coborî şi ţi-l vom preda în mână, conform protocolului luciferic adecvat. Acum l-am agăţat doar de cruce…E vocea cocalarului român.

Da, da, a devenit o modă la Iaşi să prinzi mărţişoare de crucea defunctului, răposatul de mai ieri sau de demult. Am văzut acest lucru pe când mă aflam în Cimitirul Sf. Vasile din Iaşi pentru o documentare la un alt subiect… suprarealist.

Kitsch pentru unii, ghici pentru alţii…
“Aşadar, bine a venit luna martie la tine! Dumnezeu să te ajute, dacă e posibil, dacă are cum. De eşti în rai, iad sau undeva mai pe-aproape!....”. Când am văzut şnurul alb-roşu dincolo de gardul cimitirului, printre cruci, pur şi simplu am amuţit. Nu mi-a venit să cred. Am intrat să mă conving şi am găsit un kitsch şi mai şi. M-am apropiat de cavoul alb. Mărţişorul e agăţat de crucea de marmură. Strânge în funia groasă partea de sus a crucii sculptate. Îl vedeţi în imagine! Am crezut că e un accident. Dar am mai găsit încă unul ceva mai încolo. Şi mai şi. “Purtătorul” de mărţişor a decedat în 2007. Cel de-al doilea mărţişor e şi mai kitsch. Agăţat de picioarele mântuitorului sculptat în lemn, Iisus prins de marmura rece. Cum a fost agăţat acolo? Probabil a fost bătut în cuie. Ca Hristos, cum altfel! Bărbatul îngropat în 2002 a primit şi ale două…felicitări din hârtie cu mărţişor. Cel care le-a dăruit le-a lipit sub numele răposatului. Cu Donald şi Mickey Mouse agăţaţi de funiile alb-roşii. Ce poţi să mai spui la vederea a toate acestea decât: Doamne ajută şi sănătate! Şi să le purtaţi, era să zic sănătoşi, până la adânci…eternităţi. Doamne iartă-ne!