Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dumnezeu se pogori, asadar, printre aurolacii de la metrou si dintre toti pe Costel il alese si
lui ii inmana toiagul credintei. Insa, cum se spune in graiul necuviincios al norodului, Costel a cacat batul.
Himere cu trei fete
Iscusinta zugravirii de sfinte icoane el si-o gasi din pruncie. Dupa ce Dumnezeu i se arata si-i vorbi sibilinic la metrou, adanc se uimira parintii lui sociali de la Concordia vazandu-l pe micut cum o coteste de la rele si se indreapta cu osardie spre cele placute Domnului. Dar nu-l tinu mult. In loc sa purceada pe calea credintei si a izbavirii, el fugi din nou de la Fundatie, pe la unsprezece ani, si duse viata de ticalosie in casa parinteasca, ramasa pustie dupa mutarea tatalui. In loc sa se curateasca prin rugaciune si evlavie, el se intina in guleaiuri si paranghelii cu fiii napastuiti ai subteranelor, cu cetele de spalatori de parbrize. Nu cu fum de tamaie se aromea , ci cu iarba dracului si cu bauturi stricacioase. Iar cantarile erau manele, nu imnuri de slava.
Vazandu-l de sus cum se abate de la drumul cel bun, metecaind pe aratura, Domnul il indrepta pe Costel spre Centrul Social "Sfantul Dimitrie". Acolo, treaz fiind, copilul auzi iar vocea de dincolo de lume: "Pregateste-te!". Atunci el puse intaia oara mana pe un penel si incepu sa picteze icoane una dupa alta. Si picta si picta fara hodina pana i se duse vlaga din trup si lesina. Prea cucernicii spusera ca icoanele lui erau pagane, infatisand sfinti cracanati si cu trei fete. Prea fin cunoscatorii nevazutului din om, psihologii, spusera ca in mazgalelile tricefale se citea chemarea copilului spre Sfanta Treime, spre cele sfinte.
Lupta cu duhul curviei
Astfel ajunse Costel la sfanta manastire Petru Voda, din Muntii Neamtului, insotit de psihologul de la "Sfantul Dimitrie"; altminteri ar fi ajuns la scoala de corectie, pe urmele fratelui sau Mihai. Sosi intai in vizita la mai varstnicul sau var, parintele Ioan Sismanian. Un nume la care inima credinciosului ortodox din Romania palpita. O personalitate a monahismului romanesc. Mama cunoscutului marturisitor de la Petru Voda e sora cu tatal fratilor Botosan. El isi trimitea copiii la cersit, sora lui isi ducea copilul la invatatura. Din acelasi trunchi, o ramura s-a incovoiat ca o gheara in pamant, alta s-a inaltat frumos si a dat mladita buna.
Costel pleca de la manastire dupa o saptamana. Se intoarse dupa cateva luni si imbratisa cu ardoare viata monahala, indrumat de ilustrul sau var primar. Scoala o lega de par. O va mai slobozi abia la optsprezece ani, cand un doi la romana ii va pecetlui calea epistemologica. Dar se va inalta in spirit. Pe glia nedestelenita a mintii lui crescu vanjos harul ascetic. Intra la ascultare, ranind balega de la vaci si de la porci, si la nesfarsita rugaciune. Apoi ceru sa se zavorasca un an de zile intr-o chilie, fara lumina soarelui, ca sa-si infranga demonii care-l incercau fara mila si fara ostoire.
— Suntem oameni. Si cat curge sange prin noi, suntem supusi pacatului trupesc! — cuvanteaza, in restaurant, calugarul de treizeci de ani, in care hormonii clocotesc ca smoala in iad. Eram inchis, fara soare, cu un cartof fiert si cu o bucata de paine pe zi. Si apa. Am inceput lupta cu diavolul. Ma ispitea, ma ispitea! Am lepadat patul, am inceput a dormi pe scaun. A venit un duh al curviei foarte puternic. Era de-acum un duh carnal, aievea. Trantea usa, rasturna masa, lasa urme... M-am mutat pe o scandura cu cuie intru umilirea trupeasca si desavarsirea duhului.
Costel iesi invingator din chilie dupa un an de zile. Isi curatase neincetat sufletul asa cum un recrut isi curata arma. Stralucea! Atat se ridicase in spirit, marturiseste el, incat putea sa auda gandurile oamenilor, sa le simta necazurile, bucuriile. "Bai, nu se poate!", isi spuse el uimit.
Iapa troiana tulbura cetatea credintei
Bucuros de acest dar capatat de la Dumnezeu, Costel ceru de la duhovnicul sau dezlegare sa se duca in pustie. In varf de munte, in inima padurii, in crapatura de stanca. Fiindca simtea ca nu era desavarsit, ca-i mai ramasese rugina pe teava. Astfel ajunse la sfantul schit Patrunsa din muntii Valcei, mai cunoscut lumii de cand traieste acolo, in rugaciune si smerenie, parintele Valerian. Ca mirean se numea Dragos Paslaru. Actor inzestrat, erou al revolutiei si victima a mineriadei din iunie 1990. Atunci "a luat coarnele plugului dumnezeiesc si sufletul lui a iertat tot".
Dar, vai, Costel nu-si gasi locul acolo unde Dumnezeu statea cu evlaviosii frati la masa. Simtea ca harul lui scade ca seva dintr-un fruct lasat in bataia soarelui. Fugi la manastirea Cergaul mic, din Apuseni. Acolo fu uns calugar, primind paramanul, acea fasie de postav pe care calugarii o poarta pe sub haine avand scrisa pe ea legamantul lor cu Dumnezeu.
Reintorcandu-se la Patrunsa, proaspatul calugar se insoti in rugaciune cu fratele Ioan, pustnic de anduranta. Deveni un fel de discipol al schimnicului. Lui Ioan ii fu adusa o fata stapanita de demoni ca s-o exorcizeze. Si scotand el diavolii, umplu locul ramas gol cu scarbavnicul lui madular. Costel spune ca un superior invidios si setos de putere a introdus iapa troiana in cetatea credintei ca sa-l compromita pe Ioan. Cazand magistrul in pacat cu fata, fu aluungat din schit, iar discipolul fu impins mai la margine.
Costel se lipi atunci, spre buna invatatura, de fratele Serafim. Insa si acesta fu curand luat pe sus de mascati — adevarati bastarzi ai Diavolului — pentru trafic de droguri si inselaciune. Parca intrase Necuratul in schit si juca tontoroiul in mijlocul curtii.
Ramas fara sprijin, Costel parasi schitul. Zice ca fu alungat. Ba i se puse si o piedica la plecare, de-si vatama piciorul. Insa staretul Varsanufie Gherghel sustine ca a plecat de buna voie.
— Nu voia sa accepte rigorile monahale. Nu venea la slujbe. Voia sa fie de capul lui, dupa regulile lui, sa traiasca in neascultare si nesupunere. Asa ceva nu este permis intr-o manastire. Plecand, s-a exclus singur din manastire. A umblat si pe la secta lui Ioan Preoteasa. Cum mai putea ramane unul ca el in cinul monahal?
Ioan Preoteasa este pastorul unei turme razlete de dizidenti, de fugari nemultumiti si de raspopiti din Biserica Ortodoxa Romana. Da ascultare Bisericii Ortodoxe a Rusilor Albi din Kiev. Ratacirea de jumatate de an sub poala popii Preoteasa ii atrase calugarului Costel aspra pedeapsa arhiereasca: ii fu ridicat dreptul de a mai purta rasa calugareasca.
Calugarul fara manastire
— Parinte Ioan Sismanian, stiati ca varul dumneavoastra nu mai este calugar?
— Nu mai stiam nimic de ani de zile nimic de Costel. Si tare ma mir sa aud asta. Dar nu e corect sa spunem ca nu mai este calugar. I s-a luat dreptul de a purta rasa. Calugaria nu ti-o poate lua nimeni. Odata ce ai primit paramanul, ai pana la moarte legatura ta cu Dumnezeu.
— Dar el nu apare nicaieri in catastife ca ar fi calugar. Nu si-l asuma niciun cult. E al nimanui.
— Ma doare inima sa aud asta despre el. Cred ca este un suflet smintit, chinuit, care are nevoie de povata si de impacare. El stie ca viata de calugar nu se poate desfasura in afara manastirii. Nu are nici un sens calugaria fara manastire, adica fara un staret, caruia sa ii dai ascultare, fara un duhovnic.
— El sustine ca e un calugar ratacitor. Ca Dumnezeu e cu el peste tot. Si ca el este calugar, cu juramintele facute, in fiecare loc unde pune piciorul.
— Dumnezeu este cu noi toti peste tot. Chiar si calugarii ratacitori sau cei care vietuiesc in pustie apartin unei manastiri, sunt sub ascultarea unui staret si sub indrumarea unui duhovnic. Lucrul acesta este atat de puternic in monahism, incat daca el moare in afara manastirii este inmormantat fara slujba, ca sinucigasii. Si nici macar in cimitir.
— Poate nici n-a fost facut pentru calugarie. Poate n-avea har. Dumneavoastra cum l-ati vazut cand a venit la Petru Voda?
— Avea ravna, dadea semne ca va fi un traitor adevarat al manastirii. Nu stiu ce s-a intamplat cu el, cand si de ce a luat-o pe drumul acesta. Cat a stat la Petru Voda a fost bine. Promitea.
— Cred ca v-a uimit pe toti cand s-a claustrat un an de zile intr-o chilie ca sa-si invinga demonii.
— N-a facut asa ceva niciodata. Nici el si nici altcineva. Noi nu chinuim copii la manastire. Nu-i zidim in chilii si nu-i infometam. Poate a fost doar in mintea lui, dintr-o prea puternica traire.
Daca manastirea nu l-a mai vrut pe Costel, el o voia! Isi ridica o casa aproape de schitul Patrunsa. Caramida cu caramida — pe masura ce vindea icoanele pe care singur le picta sau le cumpara dintr-o parte si le vindea cu un adaos in alta parte, umbland cu rucsacul in spate prin toata tara, pe la toate hramurile manastiresti, targuri, festivaluri, balciuri. Cateva icoane le darui Fundatiei Concordia in semn de recunostinta pentru tot binele ce i-l facu.
Cand fu gata o camera, incepu sa-si faca pe un perete un paraclis unde sa se roage el. Dar sa si slujeasca fara drept — sustin procurorii, de buna seama naimiti de Diavol. Picta o icoana a Mantuitorului si o puse pe perete. Intr-o noapte, pe nevazute, Dumnezeu varsa har tamaduitor in icoana. Si se petrecura oaresce lecuiri de otita, de cataracta, de cangrena. Mai facu o icoana, a Maicii Domnului, tinand post negru si inmuind penelul in agheasma mare. Maica Domnului planse cu mir, cinci sute de mililitri, cu miros de ghiocei. Costel incepu a umbla prin spitale si a-i mirui pe suferinzi. Vestea se intinse si lume multa, popor al deznadejdii, incepu sa vina la icoanele facatoare de minuni ale lui Costel. Casa lui din Barbatesti, peste deal de schitul Patrunsa, deveni un fel de manastire privata cu doua camere si un hol pe mijloc. Venira si cateva maicute fugite sau alungate din manastiri adevarate sa se acuieze la el.
Ierarhii locului, invidiosi pe succesul pastoral al lui Costel, zic el, se plansera cu mare manie la Parchet. Cica acolo se petrec necuratii infierate de pravila lumeasca. Se trag pe nas buruieni si prafuri, se tin slujbe fara indrituire, se face prostitutie cu maicute — doar fusese discipolul pacatosului Ioan de la Patrunsa! Dar totul se dovedi o calomnie. Cand lefegiii fara chip ai DIICOT-ului napadira casa, se vazu ca fumul era de la candele, praful de la talpile pelerinilor, slujbe nu tinea nimeni... Si Costel dormea intr-o camera, iar maicutele in cealalta!
Acum se trage linie intre Biblie si Codul Penal, s-o vedea ce si cum... Costel se lupta in instanta cu Diavolul. Spera ca de data asta el va fi invingatorul. Ultima oara a castigat Necuratul, cand l-a impins in chilia maicutei Vlasia de la manastirea Bistrita. S-a luptat, s-a luptat, dar fara izbanda.
— Am pacatuit pana dimineata — recunoaste Costel rosind.
Din pacat acel pacat sub acoperisul Domnului s-a nascut fetita lui, Rafaela. Inca mai spera ca va putea sa o ia de la maica-sa si sa o creasca el. La maica-sa, alungata si ea din manastire, fetita o duce rau. Din ce castiga pe icoane da mult pe avocati. Lui Costel ii tremura buzele cand vorbeste despre copila lui. Are patru ani. Mi-o arata, mandru, pe telefonul mobil. Nu, nu Diavolul l-a impins in asternuturile maicutei. Din lucrarea Diavolului n-ar iesi un inger.
____________________________________
Cititi in episodul urmator povestea bucatarului de la Mariott care isi regaseste pe Facebook sora infiata in Franta cand amandoi erau mici, nestiind niciunul limba celuilalt.
___________________________________________
Salvezi un om, salvezi o lume
episodul 1 - Omul fara amintiri
episodul 2 - La cersit, ca sa bea tata!
episodul 3 - Printre ciudatii cu plamanii in afara
episodul 4 - Micul revolutionar ia lectii de ciordeala
episodul 5 - Libertatea ca un abur de mancare
episodul 6 - Cu mana intinsa la Dumnezeu
episodul 7 - Foame la Venetia
episodul 8 - Patimile dupa Costel
episodul 9 - Ratacit intre Biblie si Codul Penal
Citește pe Antena3.ro
