Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre spitalele închise acum șase ani de Guvernul Boc a ajuns o ruină după ce tocmai se investise în el cinci milioane de euro. Șaptezeci de mii de oameni, care apucaseră să aibă parte de un spital modern, fac astăzi naveta și 70 de kilometri pentru a se trata.
Când bătrâna Elisabeta, din orașul vasluian Negrești, a căzut pe gheață, durerea i-a țâșnit din umăr ca un fluviu. Era genul acela de durere insuportabilă care pune în alertă tot organismul. Soțul ei, la cei 80 de ani, a luat-o mai mult în spate și a dus-o la medicul de familie, căci spitalul din oraș e închis de șase ani. Doctorul a primit-o în cabinet, dar a ridicat din umeri. A zis că e nevoie de ghips, de radiografie. În spital era aparatura necesară. Era și ghips. Dar acum e lacătul pus, așa că doamna Elisabeta și al ei bărbat, domnul Ilie, s-au văzut nevoiți să bată drumul până la Vaslui. O oră de mers. Din pensia de patru milioane, care abia le ajunge pentru mâncare de pe o lună pe alta, cei doi au tocmit un vecin cu o mașină să îi ducă până la spitalul județean. Le-a cerut un milion. Un sfert de pensie. „M-a usturat la buzunar, dar n-ai ce-i face”, zice bătrânul, care ar fi putut lua și microbuzul, dar durerea femeii lui era prea mare pentru a mai pierde timp. Ar fi luat și ambulanța, dar domnul Ilie a văzut la televizor că ambulanțele sunt atât de aglomerate de cazuri minore, încât ajung prea târziu la cele majore. Așa că a refuzat să abuzeze. “Nu am vrut să se supere domnul doctor”, zice domnul Ilie, un bătrân mărunțel, îmbrăcat într-un costum ponosit, probabil de când a fost mire, pe la mijlocul veacului trecut. Domnul Ilie și-a făcut în cap calcule, vor mânca mai multă pâine luna asta și vor face economia necesară. În gând, s-a mai supărat puțin şi din cauza situației spitalului pe lângă care trece. „Spitalul e nou și cântă cucuvelele în el. Ăștia pe care îi tot votăm, guvernanții noștri, nu fac nimic pentru oameni”. După o oră, cu chiu, cu vai au ajuns la spitalul din Vaslui.
În chinuri de mai bine de cinci ore
Şi când au crezut că au scăpat, fantoma spitalului din orășelul lor îi urmărea și acolo. Pe fondul închiderii unității sanitare, care a pus pacienții deserviți în spatele Spitalului Județean de Urgențe, și plecării masive a medicilor în străinătate, domnul Ilie a găsit niște medici depășiți de numărul de consultații. Când l-am întâlnit noi, aștepta cu soția în chinuri de cinci ore. Nu e deloc revoltat, ci resemnat. Nu urlă pe holuri la medici, cum fac alții, ci încearcă să îi înțeleagă cu înțelepciune: „Nu poate domnul doctor să ne primească mai repede, că îl are pe ăla, îl are pe ălălalt. Ei sunt puțini. Am înțeles că e un medic la 80 de oameni sau cam așa. Dar noi nu avem ce să facem, nu avem unde să ne ducem în altă parte”, oftează printre lacrimi bătrânul.
70.000 de oameni rămaşi fără spitale
Într-un final, spre după-amiaza, Elisabeta e radiografiată, pansată, i se prescriu calmante şi e trimisă acasă. Chinul ei de ore de așteptare cu o durere ucigătoare în umăr trebuie însă multiplicat cu cel al altor 70 de mii de oameni rămași fără spitalul de lângă ei. Căci atâția oameni deservea unitatea sanitară din Negrești atunci când a fost închisă în 2011. „A fost o hotărâre criminală”, spune răspicat primarul din orașul Negrești, Vasile Voicu. Și ne asigură că nu folosește niciun epitet exagerat. „Țin minte că acum doi ani am avut cazul unui bătrânel care avea zile în el și nu a mai apucat să ajungă la spital la Vaslui. A murit în ambulanță. Și au mai fost astfel de cazuri!”. Ne plimbăm pe holurile pustii ale unității aflate acum sub cheie în grija primăriei. Un miros umed, fierbinte și înecăcios plutește pe holuri, de parcă ai fi într-un canal subteran, nu într-un loc care odată era septic. Și vedem și de unde vine duhoarea. În camera de gardă, unde înainte se primeau urgențele, tavanul e verde. Sus atârnă igrasia. Un strat gros cât un pachet de unt. Peste tot truse cu obiecte sanitare îmbrățișate, de parcă cei care au plecat au plecat în grabă, fugind de o pandemie. Pe un perete stă lipit, parcă în ciuda realității, un tabel: „Programul de igienizare”. Ultima semnătură e din martie 2011. Plămânii nu rezistă în aerul acela mai mult de câteva minute. Și ieși, ca să nu devii din vizitator, pacient într-un spital fără medici. La etajul de deasupra camerei de gardă e sala de nașteri. Aici, din perete picură necontenit stropi de apă în niște oale de gătit și în niște găleți pe care cineva le-a aranjat cu grijă, dar aproape inutil. Sub ele băltește apa amestecată cu mucegai pe o gresie care încă strălucește oglindă dacă te uiți sub paturile nemișcate din loc de șase ani. Ce e de-a dreptul amuzant, dacă nu ar fi sinistru, e că ne aflăm într-unul dintre cele mai noi spitale construite în România. Clădirea a fost finalizată în 2004 din bani de la Guvern. Clădirile spitalului din oraș erau vechi din 1880 și s-a decis că e nevoie de o construcţie nouă, pentru ca mediul de tratare a bolnavilor să fie cât mai curat. La inaugurare erau 110 paturi în toate secțiile spitalului: boli interne, pediatrie, obstretică-ginecologie. „ La maternitate aveam și 20 de nașteri pe lună. Era o secție aglomerată, dar tot spitalul era aglomerat, pentru că deserveam populația de la limita a trei județe: Iași, Neamț și Vaslui”.
Bani aruncaţi prin tavanul perforat
Astăzi, la 12 ani de la inaugurarea clădirii celei noi, plouă prin tavan. „E ca o casă părăsită, dacă nu o îngrijești, se ruinează. Proiectul a fost unul prost pentru că acest corp de clădire are un acoperiș de tip «sovietic», e doar un strat de beton, nu e nicio șarpantă”, explică primarul. În această mizerie de nedescris te izbește în schimb altceva: imaginea paturilor nou-nouțe, a monitoarelor de terapie intensivă care par a fi scoase și ele din țiplă, a aparaturii de sterilizat mai performante, cum nu au multe spitale funcționale din țară, a dotărilor de ultimă generație peste care s-a așternut praful sau a căzut tencuiala cu totul. Culmea este că, doar cu câțiva ani înainte, spitalul fusese modernizat şi se făcuseră aici investiții de 5 milioane de euro. O parte din fonduri europene preaderare, o parte din bugetul strâmtorat al unuia dintrte cele mai sărace orașe ale țării. „Eram viceprimar pe atunci și țin minte că am cărat aici, timp de două săptămâni, paturi, frigidere, aragaze, mașini de spălat, aspiratoare”. Astăzi, ar trebui să se mai investească încă un milion de euro pentru a se repara ce e deja stricat. Și spitalul din Negrești e doar unul dintre cele 67 de unități spitalicești închise în 2011, la decizia premierului Emil Boc, acesta motivând că hotărârea face parte dintr-un plan de reformare a sistemului sanitar. La Negrești, lumea așteaptă să vadă și acum reforma la față. O spune primarul: „Dacă adunăm toată durerea creată de închiderea spitalului nostru și înmulțiți cu 67, câte s-au închis în toată țara, veți avea dimensiunea consecințelor acestei hotărâri”.
A fost o hotărâre criminală. Țin minte că acum doi ani am avut cazul unui bătrânel care avea zile în el și nu a mai apucat să ajungă la spital la Vaslui. A murit în ambulanță. Și au mai fost astfel de cazuri!”, primarul din orașul Negrești, Vasile Voicu
În 2001, numărul spitalelor de stat din ţară era de 442. În timpul guvernării lui Emil Boc, au fost închise 67 de spitale.
Harta spitalelor din România, în 2016: 367 publice, 187 private; 125.000 de paturi la public, 6.600 paturi la privat; doar 4% (160.000) din cei 4,24 mil. pacienţi internaţi, la privat.
Cine trebuie să plătească
Pe 1 aprilie 2011, Guvernul condus de Emil Boc a decis închiderea a 67 de spitale din întreaga țară pe motiv că acestea sunt ineficiente. Măsura făcea parte din planul de ”modernizare și reorganizare” a sistemului medical românesc. La o săptămână de la închiderea celor 67 de spitale, doi oameni au murit în fața unităților medicale pe care se afla pus lacătul. Un deces s-a produs în fața Spitalului din Bălcești, județul Vâlcea, iar altul în localitatea Băneasa din județul Constanța. Emil Boc și ministrul Sănătății de atunci, Cseke Attila, spuneau că, prin închiderea spitalelor, se vor face economii de 500 de milioane de euro la buget și se vor moderniza alte spitale. Lucruri care, evident, că nu s-au întâmplat. În locul spitalelor închise, acelaşi Emil Boc a spus că se vor amenaja azile de bătrâni. Nici asta nu s-a făcut. În schimb, mii de oameni au căzut victimele unei decizii strâmbe pentru care nu a plătit nimeni.
