Un colţ de vacanţă pe malurile Senei

NICI UN AN FĂRĂ  ●  "Paris Plage" – o experienţă cu succes răsunător
De vreo cîteva veri încoace, Parisul vrea să le ofere un colţ cu iz de vacanţă locuitorilor care-şi petrec vara în Capitală.

NICI UN AN FĂRĂ  ●  "Paris Plage" – o experienţă cu succes răsunător
De vreo cîteva veri încoace, Parisul vrea să le ofere un colţ cu iz de vacanţă locuitorilor care-şi petrec vara în Capitală.

Timp de o lună, pe malurile Senei apar ornamente inedite, în încercarea de a da iluzia Coastei de Azur: cîteva tone de nisip fin, palmieri tropicali, terase de plajă şi ringuri de dans. Parizienii, dar şi turiştii aflaţi în această perioadă în Franţa, îşi aduc şezlongurile şi umbreluţele, lopăţelele şi găletuşele pentru cîte un castel din nisip, ba chiar două şi profită de soare şi de spectacol. Căci înseamnă că a venit vremea pentru "Paris Plage".

PRIMIT CU SCEPTICISM. Cînd primarul oraşului, socialistul Bertrand Delanoe, a avut ideea amenajării unei plaje la Paris, scepticii au fost numeroşi. Este adevărat că transformarea malurilor Senei părea o idee bizară. Poluarea apelor Senei este proverbială, deci nu putea fi vorba despre scăldat, ba nici măcar de introdus un singur deget în apă. Şi marea, adevărata mare, nici nu este aşa departe, plajele Normandiei sînt la doar două ore de Paris. Atunci, la ce bun o plajă pe Sena?

ÎN CELE DIN URMĂ, UN SUCCES. Succesul răsunător al acestei experienţe a închis însă gurile rele şi a pus capăt sarcasmelor. Parizienii s-au lăsat cuceriţi. Este adevărat că era suficientă o plimbare pe străzile Parisului într-o zi călduroasă pentru a constata că turiştilor le place să se întindă peste tot unde găsesc un pic de spaţiu, în parcuri şi grădini, în jurul piramidei de la Luvru, unde unii nu ezită să se răcorească direct în fîntînile arteziene care înconjoară monumentul de sticlă. Se mai întîmplă ca vreun poliţist să pună capăt acestor escapade umede complet interzise, însă asta nu-i descurajează şi de îndată ce uniformele dispar, amatorii de dolce far niente la orizontală şi de bălăceală îşi reiau locurile.

BRONZ NATURAL, DE PARIS. Începînd din 2002, anul în care a fost inaugurată plaja pariziană, această atitudine nu numai că este tolerată, dar este şi încurajată. Şi de atunci, în fiecare an, malurile Senei se umplu de amatori de bronzaj, veniţi singuri sau în familie. Localnicii parizieni preferă să vină seara, cînd aerul este mai răcoros, să se odihnească după o zi de muncă şi de alergat prin metrouri. Ideea lui Bertrand Delanoe a fost împrumutată şi de alte oraşe: Berlin, Praga, Budapesta sau Bruxelles. Succesul este total.

CÎRCOTELI SEZONIERE. Total? Nu chiar. Nici măcar în faţa celor trei milioane de vizitatori anual unii nu au renunţat la critici. Pentru aceştia, fenomenul "Paris Plage" nu este decît un alt simptom al importanţei acordate lui Homo Festivus, după spusele scriitorului Philippe Murray. Homo Festivus este atras de evenimentele mondene, de "nopţile albe" (les Nuits Blanches, o altă manifestaţie culturală organizată toamna, tot de către Primăria Parisului), într-un cuvînt, îşi revendică dreptul de a-şi petrece viaţa în distracţii permanente. Acest lucru nu ar fi grav, dacă n-ar renunţa astfel la statutul de cetăţeni, obţinut atît de greu, mai spun criticii. În faţa acestor critici, adepţii fenomenului "Paris Plage" îşi tratatează interlocutorii drept "cîrcotaşi" şi continuă să se bucure de colţul de vacanţă pe malurile Senei.