Special - Libertatea de a nu crede in Dumnezeu

"Romania este o tara in acelasi timp credincioasa si toleranta. Prin «credinta» intelegem o anumita fidelitate fata de Biserica, iar prin «toleranta» acceptarea, de catre o opinie publica majoritar religioasa, a necredintei. Ca dovada: un personaj ca Ion Iliescu, pana de curand popular in largi paturi romanesti, nu a ezitat niciodata sa-si proclame ateismul, fara ca acest lucru sa dauneze imaginii lui. Cat despre exprimarea agnosticismului intrucatva convingere pozitiva, ca in Occident, ea este inexistenta, datorita amintirii epocii comuniste, in timpul careia ateismul era singura doctrina oficiala si permisa. Pe de alta parte, societatea romaneasca de azi e atat de lipsita de repere fixe, atat de dezorientata, incat pur si simplu nu pare in masura sa renunte la credinta. Ce este credinta societatii de azi? - O anumita incredere a «majoritatii tacute» in Biserica, in primul rand. Un anumit respect pentru ritual. Dar cine stie ce se ascunde in sufletele oamenilor?

In general, religia ortodoxa rezista mai bine la modernizare decat celelalte confesiuni crestine. Tarile ortodoxe (sa luam exemplul Greciei, tara membra a Uniunii Europene) au ramas mai traditionaliste decat cele catolice, pentru a nu vorbi de cele protestante. In cazul Romaniei, mai sunt si alte ratiuni istorice: in Principate, domnitorul era impus din afara si mereu schimbat. Vladica (mitropolitul) reprezenta o forta nationala, permanenta autoritatii. In Ardeal, romanii nu aveau alti conducatori decat pe preoti. Romanii par sa fi pastrat in mentalul colectiv amintirea acestei situatii istorice. Pe de alta parte, e adevarat ca, in momentul de fata, Biserica beneficiaza de reactia la 40 de ani de ateism oficial.

Cat de sistematica a fost colaborarea Bisericii cu Puterea comunista, cu serviciile secrete? - O asemenea eva-luare, se stie, nu a fost inca facuta. Ea devine inevitabila. Biserica ar trebui ea insasi sa o ceara! Va schimba ancheta aceasta ceva in perceperea Bisericii? Nu pot sa spun, fiindca nu stiu care va fi rezultatul ei. In orice caz, Biserica va trebui sa se schimbe. Nu e vorba de repunerea in discutie a dogmelor fundamentale, ci de anumite reguli. Recent, moartea unui om de afaceri ne-a adus aminte ca Biserica refuza sinucigasilor o slujba de inmormantare in toata regula. Dar noi stim azi ca oamenii isi pun capat vietii fiindca sunt disperati, nu din perversitate, ci ca manifestare a unei boli. Refuzul Bisericii de-a accepta incinerarea este un alt punct criticabil. Azi e multa lume pe planeta, nu mai e pamant destul nici pentru vii. Oricum, la obsteasca inviere, Apostolul Pavel spune ca va prinde viata "trupul duhovnicesc", nu cadavrul (1 Corintieni, 15, 44). Parerea mea e ca o anumita «aducere la zi» va fi necesara in viitor Bisericii daca vrea sa se mai bucure de influenta pe care o are. Sa ne gandim ca generatiile se schimba si o data cu ele si mentalitatile. Creditul istoric al Bisericii Ortodoxe Romane e mare, dar nu infinit".

"Bineinteles (n.r. - exista in Romania libertatea de a-ti exprima ateismul). Ca sa fii anatemizat pentru ateism, ar trebui sa existe o inalta tensiune metafizica in Biserica Ortodoxa Romana majoritara. Sa existe mari dispute teologice, preoti inflacarati de «iubirea nebuna pentru Dumnezeu», misionari, martiri ai credintei. Or, BOR s-a autocaracterizat drept o biserica "de nunti, botezuri si inmormantari", ca la foto Dudesti, justificandu-se ca a tinut slujbele de mai sus in timpul dictaturii comuniste atee si n-a avut timp sa protesteze fata de daramarea bisericilor. Asa ca ateii pot sta linistiti, Biserica e preocupata sa-si apere privilegiile aducatoare de arginti, nu credinta in Dumnezeu. Nicidecum (n.r. - exprimarea ateismului nu este un atentat la identitatea romanilor). Doar ca vei avea mult mai putin succes decat daca iti publici memoriile sexuale. Relatia romanilor cu biserica e de obicei mecanica si tejghetara. Romanul, cum observa D. Draghicescu, se duce la biserica inainte de a se duce la carciuma. Dumnezeu poate fi un aliat care sa faca «sa moara dusmanii mei», ca in manea, un sponsor, un medic care te poate vindeca daca-l spaguiesti cum se cuvine. In stilul consacrat de Stefan cel Mare si Sfant, cand cumulezi un numar de pacate, tragi o biserica si te-ai scos. Agnosticismul si ateismul Occidentului sunt mai cinstite decat ritualul contabil si superstitiile romanesti. Dupa Revolutie, comunismul a fost mai degraba negat prin imbuibare de unii, prin sex cat cuprinde, alcool, droguri, sau plecarea din tara de altii. Sunt si insi care au calcat in picioare comunismul consumand Coca-Cola pana cand i-a luat tremuriciul. Fiecare dupa posibilitati, nimeni dupa nevoi - unii pentru ca n-au, altii pentru ca au prea mult. Poate ca cei care s-au indreptat cel mai hotarat spre credinta au fost politicienii, care si-au facut socoteala cam cate procente scot din fiecare cruce facuta, cu sau fara lumanare in mana. Iar capsunarii nu cred ca au fost framantati vreun moment ca aduna roadele respective de pe un pamant fara Dumnezeu".

"Intai, personal, mi se pare stupid sa fii liber-cugetator sau ateu, pentru ca tot universul din jurul nostru ne ofera misterul unei ordini care nu se poate compune doar din chimie, fizica, mecanica. Exista, undeva, in singuratatea cosmica din jurul nostru, ceva la care nu avem acces.

Mi se pare stupid sa facem din ratiune un altar la care sa ne inchinam. Nu ma pot numara printre cei care pot spune «cred cu adevarat», insa am nostalgia credintei. Am invatat de la mama mea ce inseamna dimensiunea evlaviei, dar, din nefericire pentru mine, nu am mostenit-o. De cate ori am incercat sa ma rog, nu am reusit. De fiecare data ma suspectam ca o fac de forma.

Nu sunt in stare sa-i inteleg, de exemplu, pe cei care se duc sa se calugareasca, pentru ca isi reprima instinctele vitale. In capul meu, o manastire e un fel de cazarma religioasa, unde ai ore fixe de rugaciune. Nu vorbesc cu dispret despre asta, ci vorbesc de incapacitatea mea de a intelege calugaria.

Matisse a fost intrebat daca crede in Dumnezeu si a raspuns «da, cred cand lucrez, cand pictez». Nici eu nu cred neaparat in Dumnezeul proiectat naiv, acela cu chip de om. Mi se pare insa ca libertatea de a nu crede in Dumnezeu va deschide o prapastie. Ati vazut scandalul caricaturilor cu Mahomed! E o demonstratie clara, desi mai-marii lumii nu vor sa admita ca asistam la un razboi religios. De fapt, este o rasturnare a vremilor cruciadelor. Islamul este cu sapte secole mai tanar decat crestinismul. Dar cum arata crestinismul cu cateva secole in urma? Prospera Inchizitia, spaniolii distrugeau culturile incasilor, aztecilor, cu Biblia intr-o mana si cu sabia in cealalta. In general, crestinismul este o religie obosita, imbatranita, care si-a pierdut autenticitatea prin protocol, ritual, conventie. Vedeti ca ne ducem de Inviere la biserica pentru ca asa se cade, asa ne-au invatat parintii. Nu cred ca aceia care participa la slujba simt cu adevarat misterul. A merge la biserica nu e o credinta. A considera insa ratiunea ca un zeu reprezinta un soi de pragmatism distructiv. Cat priveste Biserica Ortodoxa, se stie, ea s-a supus intotdeauna vremurilor, s-a grabit intotdeauna sa binecuvanteze pe oricine venea la putere, dar credeti ca Vaticanul are mai putine pacate ca Biserica Ortodoxa? Se spune ca la Vatican exista un serviciu de spionaj mai puternic ca KGB sau CIA.

Pe de alta parte, cred ca orice fanatism religios e stupid. Daca Dumnezeu e unul, de ce o fi acest pluralism al religiilor? Dumnezeu este, de fapt, nevoia de Dumnezeu. Simti ca e ceva care te depaseste, reprezinta si neputinta de a ne depasi moartea. Eu, care sunt batran si stiu ca sfarsitul este aproape... Sigur ca exista la noi libertatea de a-ti exprima ateismul, nimic nu te obliga sa crezi, dar este o libertate de care eu nu am nevoie".

"Mai intai, Occidentul e departe de a fi agnostic sau ateu. Majoritatea cetatenilor americani si europeni isi declara ferm apartenenta la o confesiune sau alta, catolica, protestanta sau neoprotestanta, ca sa nu mai vorbim de evrei, musulmani, budisti etc. O efervescenta religioasa fara precedent se leaga, de peste 30 de ani, si de miscarile «New Age». Componenta religioasa este esentiala in teoria conflictului dintre civilizatii a lui Hungtington, care-a trasat granita rasariteana a Europei la limita dintre catolicism si protestantism, pe de-o parte, si ortodoxie, pe de alta. Faptul ca religia este separata de stat, invatamant etc. in tarile civilizate este cu totul altceva. Aceasta nu-nseamna ca natiunile respective sunt atee. Cat despre romani, cei mai multi sunt, prin botez, crestini ortodocsi. Dincolo de acest fapt, este o chestiune de optiune individuala daca unii isi schimba confesiunea, daca sunt practicanti sau nu, daca au incredere in institutia Bisericii, daca renunta la credinta. Ateii, cred eu, nu pot fi numiti o minoritate sau o comunitate decat printr-un ciudat abuz semantic. La fel de ciudat ar parea sa numesti o minoritate pe cei care au rau de mare sau care nu poseda automobil. Iar sa consideri ca ei sunt discriminati, demonizati etc. inseamna sa mergi mult mai departe decat o face insasi Biserica. De fapt, ateismul a fost sustinut in Romania prin toate mijloacele propagandei comuniste. Timp de 40 de ani s-au tinut in scoli si-n alte institutii cursuri de «ateism stiintific»: comunismul vedea in Biserica un cult rival, ce trebuia descurajat. A fost firesc ca oamenii sa se-ntoarca spre credinta de care au fost despartiti atata vreme. Dar statul roman nu e inca o teocratie care sa-i persecute pe necredinciosi. E foarte adevarat ca Biserica Ortodoxa nu s-a reformat si ca pastreaza rigiditati anacronice, ambitii de religie nationala etc. Reactia sa (si a Bisericii Catolice) in fata unei scrieri ca "Evan-ghelistii" Alinei Mungiu a fost exagerata, dar nu se poate spune ca autoarea a fost persecutata. Dimpotriva, ca si banderola cu «interzis celor sub 18 ani» care se pune pe anumite carti, protestul bisericilor a dus la escaladarea succesului de public a piesei. De fapt, marele semn de-ntrebare al piesei «Evanghelistii» nu e legat de blasfemie, ci de calitatea literara a textului, ca si, mai ales, de punerea in scena a acestuia".

"In Romania, exista libertatea de expresie a ideilor atee, nimeni nu este presionat sau torturat. Si vorbesc ca un om care e atacat de fiecare data pentru ceea ce spune. Amintiti-va cum s-a intamplat la aparitia cartii mele, «Omul recent» - am fost acuzat, printre altele, de antisemitism. Sau dupa ce am publicat volumul «Politice» s-a cerut sa-mi fie retrasa cetatenia, asa incat stiu ce inseamna sa fii controversat. Sa va dau insa un exemplu. A existat o expozitie ofensatoare la adresa crestinilor in Marea Britanie, intitulata «Sensation» - mai apoi a rulat si la New York - , care reprezenta o icoana a Maicii Domnului, facuta cu fecale. Pictorii respectivi au sustinut ca e arta ceea ce au facut ei acolo. Ulterior, s-a realizat un sondaj pornind de la aceasta expozitie. Oamenii erau intrebati: «Sunteti de acord ca Fecioara sa fie facuta cu fecale?» Evident, raspunsul a fost negativ. Sa nu confundam pozitia Bisericii cu aceea a statului. Biserica se afla in tot dreptul sa protesteze. E adevarat ca Occidentul e complet desacralizat, in comparatie cu societatea romana, complet crestina. Sunt foarte multi romani care se identifica cu religia. La randul lor, SUA, contrar asteptarilor, sunt o societate profund religioasa. Eu deplang desacralizarea Occidentului pentru ca am certitudinea ca baza ultima a sistemului de valori e crestin. Nemaiacceptand aceste valori, sistemul laic se va prabusi. Asta nu inseamna ca sustin ca ateii nu au dreptul de a se exprima. Dar ganditi-va ce sansa au ateii din Europa! Ei sunt protejati pentru ca exista intr-o traditie crestina. Ganditi-va ce ar fi insemnat sa te declari ateu in Islam, in conditiile in care lupta lor se bazeaza pe religie, ca instrument ideologic".

"Eu cred in separatia bisericii de stat si nu am nici un fel de intelegere in privinta amestecului Bisericii Ortodoxe in problemele de stat si cele ale literaturii (n.r. - referire la anatemizarea, de catre Biserica, a piesei "Evanghelistii", de Alina Mungiu-Pippidi). Fiecare are dreptul de a crede sau nu, de a-si alege propriul Dumnezeu. Cand cineva vine sa-mi spuna care sa-mi fie credinta, asta ma duce cu gandul la fundamentalism. Da, exista in Romania libertatea de a nu crede in Dumnezeu, cu toate protestele Bisericii Ortodoxe. Nu cred ca lumea priveste cu normalitate ateismul, dar, sincer, nu ma intereseaza acest aspect. Mai mult, sondajele date de Biserica nu sunt credibile. Biserica este singura institutie care nu s-a reformat si nu si-a schimbat capul".