x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Stancu a lăcrimat la vizionare"

0
Autor: Adrian Păunescu 16 Aug 2009 - 00:00
Arhiva personală/


Andrei a privit toată confruntarea aceasta cu seriozitatea cu care face el orice lucru, a deschis ochii mari, spre bunicul său, dar simţeam în privirea lui şi o nouă admiraţie faţă de Constantin M. Păunescu, care îndrăznea să viseze tranşant o altă situaţie în România, în vreme ce Adrian Păunescu - recunosc asta în scris, aici - nu putea să-şi închipuie o soluţie atât de radicală ca, de exemplu, căderea comuniştilor de la putere.



M-am gândit ulterior, când previziunea tatei s-a adeverit, dacă n-o fi fost influenţat de naşul său, un mare profesor şi un remarcabil politician, dl Virgil Mănescu, pe care tata îl iubea, îl diviniza şi-l asculta. Dar nu se văzuseră de foarte multă vreme.

În acea vreme, ascultam şi eu Europa Liberă, dar nici de acolo semnalele nu erau anticomuniste şi anticeauşiste, din moment ce chiar în acel an, 1989, erau foarte lăudaţi la Europa Liberă vechii comunişti care îl atacaseră pe Ceauşescu în "Scrisoarea celor 6", iar partidele istorice erau tratate istoric.

Nici Fane Babanul, cu prospeţimea lui folclorică, nu vorbise decât despre Ceauşescu şi despre căderea lui până la Crăciun, chestie care şi ea, în sine, mi se părea exagerată, dar în nici un caz de căderea ăstora. Cu mii de oameni nu mai aveam eu la ora aceea contact, pentru că nu mai aveam voie să ies în lume, dar câteva zeci văzusem în ultimul an şi n-auzisem pe nici unul dintre ei să anunţe căderea "ăstora". Pentru că ăştia eram aproape toţi.

CRITERIUL EMINESCIAN
În cele mai diverse medii, în cele mai diverse ocazii, se vorbeşte despre scriitori, actori, oameni politici şi se are în vedere un comportament ideal faţă de care comportamentul real al acestora nu este decât, de cele mai multe ori, o palidă îmbinare de aproximaţii. Cine poate fi, în realitate, la înălţimea legendei care s-a consolidat în timp, în legătură, să zicem, cu gestul lui Mihai Eminescu ca, atunci când i s-a propus de către Regina României o decoraţie, el s-o refuze? Nu cunoaştem toate amănuntele şi, mai ales, nu cunoaştem acel amănunt care, în mod normal, particularizează o asemenea clipă unică, un poet refuzând decoraţia propusă de o familie regală.

Titu Maiorescu se fereşte, parcă, să facă reportaje (vai, atât de necesare astăzi, dacă ar fi să dăm memorialisticii dreptul său legitim de a participa la istorie!) şi nici nu pare a şti, nu pare a ţine bine minte, ce anume i s-a propus de către Carmen Sylva lui Mihai Eminescu. Un Bene-Merenti sau cam aşa ceva, zice Titu Maiorescu. Acest "cam aşa ceva" explică lucrurile. Sincer să fiu, nici nu cred că Maiorescu, cu monumentala lui exactitate, n-a reţinut propunerea Primei Doamne a ţării când, aproape sigur, el însuşi sugerase această propunere în persuasive ocolişuri şi reveniri la figura poetului naţional.

Proiectarea în legendă ("Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt Rege ar fi putut să-l distingă?...") nu face decât să încurce lucrurile şi să nu mai ştim astăzi dimensiunea reală a blândului orgoliu eminescian.
Şi faţă de această măreaţă clipă de demnitate literară şi faţă de atâtea alte gesturi ar fi putut fi deferite memoriei naţionale, ce rezistă din tot ce a urmat în raport cu nepăsarea eminesciană?

Am citit în diverse publicaţii postdecembriste, mai ales în publicaţii de partid şi cu deosebire în ziarul Dreptatea, rânduri triste, de exemplu, despre Zaharia Stancu. Se încearcă şi acolo, mai ales de către nişte bieţi complexaţi, faţă de care nu pot nutri ură, ci milă şi silă, terfelirea memoriei lui Zaharia Stancu şi în genere acreditarea ideii că nici unul dintre cei ce par a fi fost mari scriitori ai unei perioade istorice de grandoare şi teroare, a culturii române, nu este chiar aşa cum se vorbeşte.

Acţiunea acestor pigmei depăşeşte paginile Dreptăţii şi răbufneşte şi în Contemporanul, de data asta împotriva lui Marin Preda. Aibă ce aibă, Marin Preda este un mare scriitor, iar pigmeul tot pigmeu. Pigmeului îi plac pigmeii că nu-i dau ameţeli, nu-i schimbă capacitatea vizuală şi nu-i plac giganţii care îi adună tot sângele lui trist în ochii doritori de rele. De orice s-ar fi ocupat Marin Preda, de arhitectură, de sport, de rachete, pigmeului respectiv nu-i poate plăcea, pentru că este mare. Despre aceasta însă vom mai vorbi. Poate revenind şi la numele pigmeilor. Poate.




Pentru că principala strădanie a acestor pigmei, aceea ca mulţi scriitori români să tacă, a eşuat. Scriitorii români nu mai tac. Însuşi Eugen Barbu a ieşit la bătaie şi i-a cam jupuit, cu nuieluşa, partea de gândire, de expresie a pigmeului, poponeaţa lui meditativă (n.n. aceste lucruri au fost scrise în 1990). Aşa încât, deocamdată, n-am să insist, nefăcându-mi nici o plăcere băşicarea exagerată a amărâtului. La rigoare, însă, voi fi aici.

Altceva mă interesează, astăzi, şi anume, o încercare de mai lungă durată de restaurare a demnităţii scriitoriceşti, literare, culturale, spirituale, în ochii unui popor ieşit din îndrăgostiţii noii generaţii îşi caută un mod de comunicare. Memoria noastră se întoarce la figura bărbatului frumos cu ochi albaştri care nu se dădea înapoi de la nici un gest îndrăzneţ.

ÎŢI AMINTEŞTI, LUCIAN PINTILIE?
... Îţi aminteşti, Lucian Pintilie? Sunt 20 de ani de atunci. Zaharia Stancu era mai marele lumii noastre literare, şi tu, cu geniul tău, ai ştiut că scriitorii pot veni în sprijinul unui regizor nedreptăţit cum erai.
Bătălia am început-o noi doi. Te-am întrebat dacă eşti evreu. Ai fost foarte drăguţ şi mi-ai răspuns într-un fel care m-a uluit şi m-a obligat să ţin minte ce mi-ai spus: "Ascultă, bă, tu te jucai cu puţa în ţărână când mama îmi făcea mie scutece din ultima cămaşă verde a lui tata!".

Bătălia era fantastică. Luptam pentru "Reconstituirea" ta. Dar era şi "reconstituirea" noastră. Primul asalt a fost la România Literară, unde am constituit o echipă de reporteri ad-hoc, toţi scriitori de valoare, dar care au ştiut că se bagă într-o bătălie hotărâtoare a demnităţii noastre culturale. Şi în câteva ore, S. Damian, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu, Marcel Mihalaş au strâns răspunsurile la ancheta noastră despre filmul românesc. În urma acestor răspunsuri, filmul "Reconstituirea", care era interzis, devenise, în concepţia celor mai mulţi dintre cei întrebaţi, cel mai bun film românesc.

Geo Dumitrescu îmi dăduse atunci nu demult să conduc publicistica gazetei. Am condus această mică bătălie. Şi bătălia s-a câştigat. Era vară, conducerea partidului era la mare şi apariţia României Literare la Neptun a fost o bombă. Nicolae Ceauşescu s-a înfuriat, dar, pentru că era un om inteligent, şi în vremea aceea încă foarte raţional, a dispus ieşirea de sub interdicţie a "Reconstituirii". Cele două pagini de revistă, în care Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Petre Sălcudeanu şi alţi 30 de scriitori luau apărarea "Reconstituirii", reprezentau şi un protest implicit al scriitorilor la adresa unei măsuri limită privind interzicerea filmului "Reconstituirea".

STANCU A LĂCRIMAT LA VIZIONARE
Îl adusesem, mai cu rugăminţi, mai cu ameninţări, pe Zaharia Stancu la unul din ultimele etaje ale Casei Scânteii, acolo unde se făceau vizionările. Eram noi doi, dragă Lucian Pintilie. Filmul începuse şi Zaharia Stancu a lăcrimat. Eu i-am zis atunci:
- Să nu uitaţi că aţi lăcrimat, domnule Stancu!

Şi Stancu a înjurat cu tandreţea lui ţărănească "Te bag în mă-ta! Mă şantajezi?!"
Filmul s-a terminat. Cu ochii în lacrimi a ieşit Stancu din sală şi n-a şovăit nici o clipă. A fost alături de "Reconstituirea" până la capăt.
(Va urma)
Citeşte mai multe despre:   carte de memorii,   reconstituirea

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Anca Dragu și Ludovic Orban, chestionați de președintele Comisiei de la Veneția pe tema revocării Avocatului Poporului

Anca Dragu și Ludovic Orban, chestionați de președintele Comisiei de la Veneția pe tema revocării Avocatului Poporului
Galerie Foto A treia lovitură pe care o încasează majoritatea parlamentară de la București vine chiar de la una dintre instituțiile europene mult invocate de PNL și USR-PLUS, pe vremea când, la guvernare, se afla PSD. Este vo...

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi

PSD promite moțiune de cenzură la sfârșitul lunii. Aritmetica parlamentară arată că au nevoie de încă 30 de voturi
Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat că a fost demarată campania de strângere de semnături pentru inițierea și depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva Cabinetului condus de Florin Cîțu. Iar lucrurile...

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu

Străinii învață după manualele românești de sexologie, la noi e materie-tabu
Autorul primului Tratat de Sexologie este român, dar România nu a fost în stare să facă o lege a sexologiei. Este marea dezamăgire a profesorului Vasile Niţescu, președintele Societății Române de Sexologie...

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli

Probleme „tehnice” ale educației sexuale în școli
Scandalul stârnit de subiectul educației sexuale în școli are și câteva probleme de implementare. Una dintre acestea ar fi lipsa efectivă a cadrelor didactice care să poată să predea această materie,...

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut

Klaus Iohannis, cu salariul și chiria tăiate. A vândut, în schimb, de 23 de ori mai multe cărți decât anul trecut
Galerie Foto Declarația anuală de avere completată de președintele României, Klaus Werner Iohannis, și publicată pe portalul Administrației Prezidențiale conține mici surprize. Cea mai importantă se referă la casele pe ca...

Parlamentul European va vota joi Legea climei

Parlamentul European va vota joi Legea climei
Parlamentul European urmează să adopte joi noua lege a UE privind clima, proiect care crește obiectivul blocului european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 de la 40%, la cel puțin 55%...

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”
Galerie Foto Ai cancer și vrei să te vindeci? Ai rămas văduvă și nu știi ce să faci? Te-ai apucat de șpriț în neștire și tragi ca apucatul? Ți-a făcut soacra legături? Sau a intrat dracu’ în tine? Gata, problemele...

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern
ACZ Consulting SRL Craiova, societatea deținută de soția fostului director al BNR Dolj Gheorghe Gherghinescu, a fost contractată, pentru a doua oară în câteva luni, de Guvernul condus de Florin Cîțu, pentru a...

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”
Galerie Foto Colțul microbiștilor din Cișmigiu este unicul loc unde nu vorbesc decât experții. Anonimi, dar experți. Se laudă că tot ce s-a prevestit acolo s-a și întâmplat 100%. „Niciodată ce s-a spus aici nu s-a...

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă
Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL   Destule suferinţe pot apărea în zona ORL, adică nas-gât-urechi. Limpezim...

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”
Deși, inițial, spusese că vaccinarea anti-COVID din Piața Obor va fi reluată abia spre finalul lunii, în perioada 25-29 iunie, primarul sectorului 2 al Capitalei, Radu Mihaiu, s-a răzgândit. Deoarece este...
Serviciul de email marketing furnizat de