Reclamele perioadei interbelice. Trompete si picioroange. Vanzatori de ziare si lozinci in versuri. Politisti eleganti, lustragii de ghete si grandiosul magazin Victoria. Marca: Bucuresti.

Se plimbau pe arterele principale ale capitalei. Numiti si oamenii-sandvis, oamenii-reclama purtau in spate si pe piept pancarte publicitare mari cu texte si imagini multicolore. "Uneori erau costumati in mod extravagant, alteori cantau din trompete sau mergeau pe picioroange pentru a domina multimea. Acesti oameni sandvis umblau in grup, mai ales cand faceau publicitate pentru vreun circ sau alt spectacol mai senzational" - Constantin Balaceanu Stolnici.

VANZATORII AMBULANTI. Chioscurile care sufoca, acum, trotuarele, pe alocuri, erau mult mai rare, iar ziarele se vindeau cel mai bine din mers. "De obicei erau niste tiganusi desculti care alergau pe trotoare sau pe mijlocul strazilor urland cat ii tinea gura: Universul, Dimineata, Adevarul, Curentul etc. Cand era cate o editie speciala scoasa pentru un eveniment deosebit, un accident grav, o demisie din Guvern, un scandal, strigatele vanzatorilor de ziare dominau simfonia claxoanelor. Acesti mici vanzatori anuntau adesea in forme lapidare si stirile principale: mare accident de tren pe Valea Prahovei; incendiu groaznic in Bucurestii-Noi; scandal la Camera; M.S. Regele pregateste demiterea Guvernului etc, etc. Exista de mult obiceiul lozincilor in versuri pe care unii vanzatori mucaliti le strigau cat ii tinea gura: «Editie speciala/Maimuta criminala/A intrat in capitala»".

LUSTRAGII. Lustragii de ghete stateau, strategic, la toate iesirile din cladirile importante ale orasului: restaurante cu blazon, mari magazine, hoteluri si chiar in statiile de tramvai. "Cutiile in care-si tineau uneltele de lucru erau simple, negre, rareori cu ornamente de alama, mult mai saracacioase ca cele ale lustragiilor, care si astazi se intalnesc pe strazile din Istambul. Erau sau batrani, sau tiganusi, iar lustruitul ghetelor era un spectacol fascinant. Scoteau pe rand, din sertarase, paste, creme, ceruri albe, negre, maro etc, le asterneau pe ghete in etape succesive, dupa ce puneau niste cartonase de protejare a ciorapilor si apoi, cu cate o perie in fiecare mana, frecau si lustruiau pantofii scuipand din cand in cand pe ei ca sa mareasca lustrul, mai ales al «bombeului». Totul se facea cu o repeziciune extraordinara si cu o abilitate uluitoare. In unele cazuri, clientul statea in picioare, in altele era asezat pe un scaun si in rare cazuri, lustragiul servea cartofi prajiti, porumb copt sau doar seminte".

DOMNULE POLITIST. Pe vremuri, agentii de circulatie, ancorati in principalele intersectii ale capitalei, erau rari. Imbracati in uniforme foarte elegante, precum cele ale ofiterilor de marina, agentii stateau, de obicei, in acele intersectii lipsite de semafoare si incercau sa controleze traficul. "Pe la inceputul anilor ’30 au aparut niste semnalizatoare sub forma unei sageti orizontale, asezate in varful unui suport vertical infipt in caldaram, care era rasucita cu mana. Mi-aduc aminte cata valva a facut in presa instalarea primului semnalizator la intersectia dintre Calea Victoriei si Bv. Elisabeta, in fata Cercului Militar si a librariei Alcalay. Spre surprinderea tuturor, pana prin anii ’40, acest semafor era manipulat de un «sergent» de circulatie surdo-mut, care s-a dovedit a fi unul din cei mai eficaci din Bucuresti. Toata aceasta «mecanica» a strazilor, cu pietoni, vehicule, agenti de circulatie, vanzatori ambulanti se intrerupea pentru cateva ceasuri noaptea, dupa orele 2:00-3:00."

PREMIERA
"Pe la inceputul anilor ’30 au aparut niste semnalizatoare sub forma unei sageti orizontale, asezate in varful unui suport vertical infipt in caldaram, care era rasucita cu mana. Mi-aduc aminte cata valva a facut in presa instalarea primului semnalizator la intersectia dintre Calea Victoriei si Bulevardul Elisabeta, in fata Cercului Militar si a librariei Alcalay" - Constantin Balaceanu Stolnici, academician

Primul mare magazin romanesc

CALEA VICTORIEI. Inaintea mall-urilor de azi au fost Galeriile Lafayette

Pe locul ocupat in prezent de magazinul Victoria se afla inainte marele magazin "Galeries Lafayette". Imita un alt mare magazin, cu acelasi nume, dar construit in Paris. "Galeriile Lafayette, care a fost primul mare magazin universal modern din Romania, a fost lansat cu o publicitate extraordinara. Ziarele, revistele, radioul, cinematografele erau pline cu anunturi publicitare, iar pe strazi afisele se insirau pretutindeni", isi aminteste academicianul Balaceanu-Stolnici.

MALL-UL DE ODINIOARA. Galeriile Lafayette erau pentru noi o adevarata institutie, cu vitrinele sale stralucitoare, cu interioarele luxoase pardosite cu marmura, cu etalarile de marfuri ispititoare, cu lampadarele intens iluminate si cu personalul amabil, zambitor (nu ca astazi, mitocanesc si imbufnat). Ne amuza si liftul in care intrau peste zece persoane, pana cand o tragedie ne-a facut sa-i preferam scarile. Un copil neastamparat si curios si-a bagat capul printre gratii in cusca liftului, unde cabina l-a smuls si sfaramat. Ulterior magazinul a trebuit sa inchida cu panouri de cristal cusca respectiva".

JUCARIILE. "Cum era si firesc, atractia principala era raionul de jucarii, care ne fascina prin diversitatea si bogatia lui. Jucarii de plastic nu existau inca. Erau papusi cu capete splendide, de portelan, sau mai obisnuite, de celuloid, erau masini miniaturizate din metal, soldati de plumb sau mucava in uniforme si cu armamentul necesar. Erau trenuri electrice de toate felurile, mingi, avioane de celuloid care zburau gratie unei elice ce se invartea printr-un elastic rasucit, lanterne «magice» cu imaginile necesare si chiar aparate de proiectat filme de scurt-metraj cu manivelele lor, era tot ceea ce fantezia unui copil al epocii isi putea dori. Astazi, copiii sunt atrasi mai mult de jucariile electronice care umplu raioanele de jucarii, dar care atunci nici nu erau imaginate de cineva".

Citatele apartin Academicianului Constantin Balaceanu. Sunt extrase din texte pe care autorul ni le-a pus la dispozitie si care au fost publicate si in revista culturala Arges.