Un loc pentru bucuria zeilor

Hoinărind, drumeţul însetat de frumuseţile pe care ni le-a dăruit natura, veşnic gata să cunoască un colţişor ascuns sau necunoscut, se abate, vrând-nevrând, spre acea parte a litoralului Mării Negre, căreia poeţii îi spun ... Coasta de argint.

Ilustraţiunea Română, mai 1938

Dacă ai deschide ochii, ai vedea jos, în lumina lunii, fulgerând imensa spadă de oţel a Dunării. Iar a doua zi dimineaţa când simţi că mersul trenului se accelerează, dai perdeaua-n lături şi priveşti coborârea de pe podişul Deliormanului în "valea fără iarnă".

Prin aburul dimineţii defilează oraşele de viligiatură, cu grădini de flori, culturi de tutun şi bumbac, cu pometuri întinse. Iată Ekrene, cu nume armonios, ocolind poalele muntelui de hotar, cu vârful încununat de ruinele unei cetăţi dace...

Iată şi cea mai frumoasă plajă din ţară şi marea încadrată în rama de argint a Rivierei noastre; încă vreo câţiva kilometri prin "Pădurea ca din basme" şi apuci cornişa Karamaniilor, pentru a te opri pe cheile Balcicului...

Şi, drumeţul uimit de pitorescul priveliştii, poposeşte în Balcicul "Cuibului Singuratec" al Majestăţii Sale, împresurată cu mândre terase în amfiteatru se ridică impresionantă pentru a strejui marea şi liniştea ei adâncă...

"Cuibul" căruia i se spune pe turceşte Tenha Zuvah, adică "cuibul singurătăţii", are o fântână cu apă rece, pe care se găsesc săpate vorbele Reginei noastre: "Pentru cei obosiţi - odihnă." "Pentru cei însetaţi - apă". "Pace celor cu inima grea." "Nădejde celor în preajma vieţii... «Cuibul» presărat de plantaţii şi de flori, scăldat în lumina soarelui de vară pare un castel din poveştile minunate ale răsăritului şi ale mării în care se răsfrânge, ca într-o singură oglindă fermecată, fantasmagoria celor o mie şi una de nopţi...

Apoi ochiul drumeţului, admiră «Caliacra» cu coloritul şi stâncile ei roşii, cărora marea li se arată misterios de adâncă, verzue şi albastră ca şi cum smaraldele şi safirele s'au topit la un loc pentru a face bucurie zeilor" - cum spunea atât de frumos Regina Maria.

Golful - privelişte rară - este atât de liniştit încât ţărmurile se răsfrâng în el ca într'o oglindă. Acolo este adăpostul sigur al corăbierilor pe timp de furtună - loc de refugiu pentru sutele de corăbii...

Dar ceea ce măreşte şi mai mult ispita drumeţului, este plaja de argint de la Ekrene, plaja lungă de şase kilometri, unică pe toată coasta Mării Negre.

Plaja - minune se răsfăţa pe întinsul dintre mare şi "Pădurea din basme" a Batovei, impozantă şi fermecătoare, plină de pitoresc şi de colorit uluitor - cum prea puţine plaje asemănătoare se pot găsi în lume... În faţa unei asemenea privelişti, drumeţul poposit pe coastă, îşi prelungeşte şederea, pentru a sorbi cu nesaţiu ceea ce natura, mai bună şi mai iscosită decât cel mai mare pictor, a zugrăvit din belşug.