"Vănător" prin codrii dinozaurilor

Abatajele tăiate adănc prin măruntaiele pămăntului in bazinul carbonifer din apropierea Reşiţei sunt, pentru savanţi, o imensă "maşină a timpului". O "maşină" care ne arată cum era lumea la inceputurile ei, dar ne şi avertizează asupra pericolelor care ne pasc in viitorul apropiat.Fără pinioane, biele şi pistoane ori niscaiva "soft"-uri ultraperformante, "maşina timpului" din bazinul carbonifer Reşiţa permite o reconstituire fidelă a lumii, aşa cum arăta ea acum căteva sute de milioane de ani.Â

Anina - trecutul indepărtat avertizează asupra viitorului apropiat

Abatajele tăiate adănc prin măruntaiele pămăntului in bazinul carbonifer din apropierea Reşiţei sunt, pentru savanţi, o imensă "maşină a timpului". O "maşină" care ne arată cum era lumea la inceputurile ei, dar ne şi avertizează asupra pericolelor care ne pasc in viitorul apropiat.

Fără pinioane, biele şi pistoane ori niscaiva "soft"-uri ultraperformante, "maşina timpului" din bazinul carbonifer Reşiţa permite o reconstituire fidelă a lumii, aşa cum arăta ea acum căteva sute de milioane de ani. "Operatorii" familiarizaţi cu minunăţiile din adăncuri sunt căţiva paleontologi care cunosc toate cotloanele lumilor străvechi şi se descurcă prin ele la fel de bine ca in propriul lor cartier.

SAVANŢII ŞI "BRANDUL DE ŢARĂ". Ne-am obişnuit cu ideea că "fabulo-spiritul" romănesc trebuie să fie "populat" doar cu Dracula, sărmăluţe şi mămăliguţă, manelişti şi fotbalişti plini de bani, toate "garnisite" cu veşnicele scandaluri politice. Adevăratul "Brand de ţară" al Romăniei este promovat insă de alte elite, cele adevărate, discrete şi infinit mai profunde: artişti valoroşi ori specialişti de vărf in diferite domenii tehnico-ştiinţifice. Oameni speciali care, fără mare tărăboi, şi-au căştigat respectul străinătăţii. Un astfel de personaj cosmopolit este dr Mihai E. Popa. Geolog, specializat in paleobotanică, el este şi unul dintre savanţii care cunosc "maşina timpului" ascunsă prin galeriile de mină şi carierele din jurul Reşiţei.

IN LUMEA LARGĂ. Dr Mihai E. Popa n-a implinit incă 38 de ani. Un "detaliu biografic" ce nu-l impiedică să aibă deja la "activ" o carieră ştiinţifică remarcabilă, pentru care şi-a căştigat preţuirea unor universităţi din străinătate. Şi-a luat doctoratul in anul 2000 cu calificativul maxim "Summa cum laude". Ulterior a efectuat stagii de pregătire in Olanda, Franţa, Anglia şi SUA. In 2001, Departamentul de Stat american i-a acordat o bursă Fulbright pentru un stagiu post-doctoral la Universitatea din Florida. De atunci a devenit discipolul prof. David Dilcher, membru al National Academy of Sciences, considerat "patriarhul" paleobotanicii americane.

INTRE ŞTIINŢĂ ŞI AVENTURĂ. Părinţii spirituali ai lui Indiana Jones au recunoscut că modelul celebrului erou a fost nu mai puţin celebrul paleontolog american Roy Chapman Andrews. Lucru deloc neaşteptat dacă ţinem cont că paleontologii nu sunt doar "şoareci de bibliotecă", ci nişte oameni de ştiinţă aparte, amestec bine dozat de savanţi şi aventurieri. Păstrănd proporţiile, dr Popa se inscrie şi el in acest tipar. Prima şi cea mai dramatică aventură, care n-a avut insă legătură cu ştiinţa, a trăit-o in primăvara anului 1990.

Era student şi la 14 iunie avea examen la geologie fizică. O zi hădă in care Universitatea insăşi a fost "examinată" pe indelete de bătele şi topoarele minerilor aduşi să facă ordine in Bucureşti. Popa a fost arestat de nişte ortaci care l-au judecat şi au fost la un pas să-l execute. A avut noroc şi a scăpat cu viaţă. Adevăratele aventuri au intrat insă in viaţa dr Popa ceva mai tărziu sub forma expediţiilor ştiinţifice. Paleobotanist "cu acte in regulă", a participat la expediţii ştiinţifice in Germania, Anglia, Franţa, Suedia, Danemarca, China şi, anual, in SUA. Deci in ţări civilizate. Dar paleontologia nu se face in mijlocul oraşului, in zgărie-nori cu aer condiţionat. Relicvele străvechi se găsesc doar in zone pustii, departe de orice confort, unde chiar şi supravieţuirea de pe o zi pe alta devine o aventură.

PE BANII NASA. Popa nu este deci omul care se poate plănge de monotonia vieţii. In afara expediţiilor de "rutină", in vara lui 2002 a participat la prima expediţie paleontologică organizată de 80 de ani incoace in estul Groenlandei, in ţinuturile ingheţate ale Ţării lui Jameson, călătorie susţinută financiar de National Geographic Society. In 2004 a fost invitat la o a doua explorare, tot acolo, finanţată de astă dată de NASA. Cu toate că ambele expediţii au avut loc in timpul verii polare, termometrele au sărit rareori de zero grade. In plus, Popa işi aminteşte că trebuiau să se ferească şi de urşii polari. "N-au nimic in comun cu Fram din poveste. Sunt nişte fiare teribile, vănători redutabili. Simt prada de la 20-30 km distanţă. Foarte agili, sunt printre puţinele carnivore care vănează oameni şi-i mănăncă la fel ca pe orice altă gustare din meniul lor."

AVERTISMENTE. Dincolo de importanţa sa teoretică, paleobotanica este şi un soi de "oracol" care poate anunţa viitorul. In expediţiile din Groenlanda, specialiştii au descoperit fosile de plante vechi de 210 milioane de ani. Studiul lor arată că la graniţa dintre erele Triasică şi Jurasică, atmosfera terestră conţinea, la fel ca in zilele noastre, foarte mult bioxid de carbon. In plus, aceleaşi studii arată că atunci, intr-o situaţie asemănătoare cu cea din zilele noastre, intreaga planetă s-a confruntat cu un lanţ de catastrofe climatice, urmat de dispariţia unui mare număr de animale şi plante. Cu timpul, ecosistemul planetar s-a autoreglat.

S-a autoreglat insă fără majoritatea vieţuitoarelor care, la fel ca şi noi acum, păreau "croite" să fie stăpănii eterni ai lumii. Paleontologia avertizează că un fenomen similar se poate petrece chiar acum, sub ochii noştri. Şi ne mai spune ceva: indiferent ce catastrofe climaterice vor avea loc, planeta se va autoregla incă o dată, aşa cum a mai făcut-o de foarte multe ori. Vestea proastă ar fi că nu există nici o garanţie că civilizaţia umană sau chiar omul insuşi va mai face parte din peisajul de după acest nou "autoreglaj".

JURASIC PARK. Beneficiar al unui asemenea "pedigree" ştiinţific, Popa putea rămăne in străinătate şi să lucreze pe bani adevăraţi la vreuna din marile universităţi. Intrebat de ce n-a făcut acest pas, răspunde sec: "De ce? Pentru cercetări merg acolo ori de căte ori am nevoie. In plus am predat ca profesor invitat la Universitatea Claude Bernard din Lyon, precum şi la alte universităţi celebre. Banii sunt foarte importanţi, dar nu sunt chiar totul. Personal sunt foarte legat de Munţii Aninei, Almăjului şi Semenicului, de ţinutul Mehedinţiului.

Acolo există foarte multă informaţie de adus la lumina zilei şi multe descoperiri de făcut. Pentru mine ca paleobotanist, aici este raiul pe pamănt". Pe bună dreptate. Prin "Jurasic Park"-ul din abatajele de la Anina băntuie fantoma codrilor luxurianţi şi a junglelor prin care hălăduiau căndva dinozaurii. O lume impietrită, veche de peste 200 de milioane de ani, in care dr Mihai E. Popa a făcut căteva descoperiri remarcabile, unele deosebit de rare in intreaga lume.

CE MĂNCAU DINOZAURII? Dacă, printr-un miracol, am reuşit să vedem Pamăntul aşa cum arăta el acum 200 de milioane de ani, am avea imaginea unei lumi străine, aproape o altă planetă. Teritoriul de azi al Romăniei şi o bună parte a Europei erau mult mai la sud, in zona unei mări de mult dispărute, iar uscatul era acoperit cu păduri dese subecuatoriale.

Aflate acum la sute şi mii de metri adăncime, zăcămintele carbonifere de lăngă Reşiţa erau la suprafaţă şi alcătuiau junglele prin care băntuiau dinozaurii, iar "sterilul" minier de acolo provine din pămăntul călcat de ei in picioare. Mulţi saurieni erau erbivori. Imprimate in piatră, fosilele de conifere primitive şi de ferigi arborescente descoperite acum la Anina sunt "ilustraţii" din "cartea de bucate" a dinozaurilor.

PĂDUREA DE PIATRĂ. Pe la mijlocul anilor ’80, Ceauşescu a ordonat infiinţarea unor termocentrale bazate pe şisturi bituminoase. Prima, cea de la Crivina, urma să funcţioneze cu combustibil extras din căteva cariere noi deschise la Anina. A fost un eşec imens. Centrala de la Crivina a funcţionat trei luni, dar nu cu şisturi, ci cu motorină adusă de la Reşiţa. Acum, totul este o ruină. Gigantică, dar tot ruină. Toate eşecurile au insă şi căte o parte bună. In acest caz, partea bună au fost exact carierele de la Anina. Săpate in piatră seacă, la zeci şi sute de metri adăncime, ele au adus la lumină imaginea impietrită a erei Jurasice. Şi o dată cu ea, extrem de multe plante fosile. Tot acolo a ieşit la lumina zilei o pădure pietrificată despre care dr Popa ne-a spus că este unică in Europa. "Este vorba despre o pădure de ferigi arborescente, cu trunchiurile conservate in poziţia de creştere. Este singurul sit de acest fel din Europa, singurul loc in care se poate vedea imaginea unei păduri din Jurasic."

BĂRLOGUL DINOZAURILOR. Carierele lui Ceauşescu au fost locul in care dr Popa a găsit şi amprente de paşi ale unor dinozauri de mici dimensiuni. Tot acolo a făcut şi o descoperire spectaculoasă, care aduce Romănia in paginile tratatelor de paleontologie: bărloguri săpate de nişte dinozauri pitici cu 200 de milioane de ani in urmă. Inaintea descoperirii de la Anina, asemenea relicve s-au mai găsit doar in două locuri din lume: in Africa de Sud şi in Arizona.

Intr-una din vizuinile de la Anina s-au păstrat chiar şi urme de gheare, lăsate de "locatari". Pornind de la dimensiunile galeriilor, descoperitorul lor crede că reptilele care le-au săpat aveau aproximativ mărimea unor pisici, trăiau in comun şi aveau o viaţă socială oarecum asemănătoare cu cea a suricatelor din actualul Deşert Kalahari.

SUPERGĂNDACUL ETERN. "Maşina timpului" de lăngă Reşiţa conservă şi urme de viaţă din era carboniferă, mai bătrăne cu peste o sută de milioane de ani decăt cele de la Anina. Cotrobăind prin haldele de steril provenit de la minele de antracit din zonă, dr Mihai Popa a făcut o descoperire cu totul deosebită. Pe o bucată de rocă neagră, alături de urmele unei frunze de ferigă care a trăit cu peste 300 de milioane de ani in urmă, a găsit cea mai bătrănă insectă identificată pe teritoriul ţării noastre. Este vorba despre o goangă inrudită cu găndacii de bucătărie. Fapt care demonstrează că, oricătă oroare ne-ar provoca, aceşti găndaci sunt nişte supravieţuitori "de profesie". "Inventaţi" acum 400 de milioane de ani, au asistat la apariţia dinozaurilor şi au supravieţuit catastrofei globale care

i-a şters definitiv din cartea vieţii. Apoi, după alte zeci de milioane de ani, in care au rămas neschimbaţi, au fost martori la apariţia şi apoi la evoluţia oamenilor, pe lăngă care s-au şi aciuat. Sunt o "invenţie" a naturii atăt de bine pusă la punct, incăt n-avem nici un motiv să credem că nu vor fi tot aici chiar şi după dispariţia noastră.