Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (17)

Se vede treaba că era o minciună pentru că el s-a convins că eu am ridicat o problemă şi, ulterior, avea să-i confirme doctorului Radu Rey, în ocazia pe care o voi evoca, să-i confirme ceea ce-i spusesem.

Nicolae Ceauşescu a mai zis atunci: "Dragă, industrializarea nu e chiar aşa un lucru rău. Ia gândeşte-te ce ar fi să nu avem, în Ardeal, de exemplu, întreprinderi care să le ofere şi românilor şi maghiarilor dreptul la muncă? Îţi dai seama că s-ar strânge numai în nişte locuri maghiarii sau secuii şi s-ar crea probleme naţionale şi chiar probleme sociale?". Deci, el simţea un pericol pe care, ulterior, viaţa l-a arătat în adevărata lui lumină crudă.

Eu i-am spus: "Tovarăşe Ceauşescu, dar, uitaţi, părăsirea munţilor de către oameni duce la un mare prăpăd". "Cum adică?" "Tovarăşe Ceauşescu, câmpia poate rămâne nelucrată două secole, dar în munte, dacă nu sunt animale, dacă nu sunt oameni să dricuiască pământul, să se îngrijească de el, să dea drumul izvoarelor care apar, să călăuzească, într-un fel sau altul, topirea zăpezilor, munţii devin nişte schelete, cum se întâmplă în Apuseni, care sunt nişte munţi părăsiţi." A spus: "Apusenii sunt în situaţia în care sunt pentru că la Salonta nu era bine să fie numai maghiari, ci să fie şi moţi. Or, dacă noi ţinem România într-o stare de subdezvoltare şi nu ne bazăm decât pe aceste forme primare ale economiei, vom crea mari probleme naţionale şi sociale în Transilvania".

Aici a dovedit înţelepciune. Am continuat să-i spun ce cred despre Dorna şi a fost foarte sensibil când i-am sugerat că, dacă oamenii din satele din jurul oraşului Vatra Dornei vor fi aduşi în Vatra Dornei, chiar dacă li se vor oferi condiţii mai civilizate de viaţă, ei vor deveni, în scurtă vreme, consumatori, gălăgioşi şi nemulţumiţi, în loc să rămână nişte producători cu adevărat eroici, dar, la rândul lor, bogaţi. Tema bogăţiei nu-i prea plăcea lui Nicolae Ceauşescu. Aveam să aflu ulterior când am ajuns în China că Deng Xiao Ping îi spusese: "Tovarăşe Ceauşescu, trebuie să ne ridicăm de la condiţia de socialism al sărăciei la condiţia de socialism al bogăţiei". Şi nu i-a convenit. Iar Deng Xiao Ping, şi acum de curând, se spune că ar fi regretat că Nicolae Ceauşescu n-a înţeles apelul pe care i l-a făcut.

În orice caz, depun mărturie că nu suporta bogăţia, nu suporta oamenii cât de cât înstăriţi. Avea un fel leninist de a pune problema clasei de mijloc. "Şi cum să devină ăştia bogaţi?" - a zis el: "Produc foarte puţin" - a mai zis. "Da, tovarăşe Ceauşescu, produc puţin, dar produc nişte lucruri foarte valoroase. Un caşcaval de Dorna e mult mai scump în lume decât caşcavalul, să zicem, de Dobrogea, care e făcut din lapte obişnuit." "Şi ce vrei să facem?" "Tovarăşe Ceauşescu, ar trebui făcută o diferenţiere între preţuri." "Asta nu se poate." "Tovarăşe Ceauşescu, uitaţi, nu se poate să nu găsim o soluţie. Am să vă spun un lucru, sper să nu vă supăraţi. Trebuie făcute nişte judeţe experimentale." "Hai, domnule, fii serios, de când v-aţi apucat voi, scriitorii, să faceţi judeţe experimentale?" "Nu, dar mă refer la turism, la zootehnie, la meşteşuguri..." "Ce meşteşuguri?"

Şi atunci mi-am luat curaj şi i-am zis: "Există în România un om care toată viaţa lui a muncit pentru această idee". "Cum a muncit pentru această idee?" "Uitaţi-vă cum: el a avut o casă şi a vândut-o ca să colinde Munţii Carpaţi, să colinde zona Semenicului, să colinde Apusenii, să colinde zona Carpaţilor de Curbură şi zona Dornei, ca să afle adevărul." "Cine e omul ăsta?" "E un doctor, Radu Rey, din..." "Ce doctor e ăsta?" "Un doctor veterinar." "Rey? Da, am văzut eu prin Flacăra, pe la voi pe-acolo." "Da, tovarăşe Ceauşescu, el scrie despre Carpaţi-2000, în lumina documentelor partidului, dar o face cu perspectiva unei abordări mai speciale pentru Munţii Carpaţi. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, se pierd foarte multe bogăţii..." "Ce tot vorbeşti tu aici? De unde ţi-au intrat ţie în cap toate chestiile astea?" "Tovarăşe Ceauşescu, uitaţi-vă, nu contrazice cu nimic socialismul românesc ceea ce gândeşte acest om, şi eu v-aş ruga să-l primiţi." "Pe cine să primesc?" "Pe acest Radu Rey." "Hai, vezi-ţi de treabă, că avem altă treabă."

Cum l-am convins pe Ceauşescu  să-l primească pe Radu Rey
"Tovarăşe Ceauşescu, vă spun eu că acest Radu Rey a făcut studiile astea. De exemplu, prăbuşirea preţurilor la lapte el a observat-o şi a atras atenţia că tovarăşul Bobu, când era prim-secretar acolo, făcea o politică greşită." "Lasă, dragă, pe Bobu, ce, te-ai apucat acum şi de Bobu?" "Da, tovarăşe Ceauşescu. Tovarăşu' Bobu, când era prim-secretar la Suceava, a făcut nişte recensăminte mincinoase. El considera, la un moment dat..." "Lasă, dragă, acum ne apucăm de... ce vrei cu Radu Rey?" "Tovarăşe Ceauşescu, Radu Rey are o documentaţie foarte serioasă, pe linia politicii partidului nostru, pe linia indicaţiilor dumneavoastră, de a se gândi original..." "Stai, mă, dar noi gândim original politica partidului?" "Nu politica partidului, ci în linia politicii partidului. El a descoperit că scad efectivele, dar în acelaşi timp scade şi calitatea laptelui. Nu trebuie goniţi ţăranii din zonele de deal şi de munte." "Dar nu-i gonim, le oferim condiţii mai bune." "Tovarăşe Ceauşescu, ei nu cer asta. Ştiţi, e ca în bancul acela în care copiii spun, pe rând, ce au făcut la şcoală şi fiecare spune că a ajutat o femeie bătrână să treacă strada, dar, până la urmă, profesoara află că ea nu voia să treacă strada. Ţăranii doresc..." "Da, dragă, ţăranii doresc ei să rămână, că toţi sunt conservatori, ţin cu ceea ce au moştenit de la părinţi, dar când or vedea avantajele civilizaţiei..."

"Tovarăşe Ceauşescu, ei vor deveni consumatori şi vor vocifera prin pieţe, de la 4-5 dimineaţa, că n-au lapte, iar noi le luăm dreptul de a produce." "Dar ce, nu pot să producă stând aici şi ducându-se şi lucrând acolo?" "Tovarăşe Ceauşescu, asta e valabil numai pentru turişti. Ei trebuie să trăiască în zona respectivă. Ei noaptea la trei se scoală, dau la vaci, mai strâng bălegarul..." "Şi de ce nu-l pun pe câmp, acolo pe plai?" "Pentru că, dacă l-ar pune, ar arde. Fac mraniţă şi după aia îl pun." M-a lăudat în acel moment. Poate pentru prima oară deschis. Îl convingea faptul că ştiam câte ceva despre tehnologia bălegarului.
(Va urma)