Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Jurnalul WEBCAM LIVE ROMÂNIA

Ştiri

Editoriale

Special

Bani şi afaceri

Externe

Cultură

România Inteligentă

Sport

Viaţa Sănătoasă

Timp Liber

Jurnalul.ro › Special › Zece Prajini - satul cu cinci fanfare si-un taraf

Zece Prajini - satul cu cinci fanfare si-un taraf

28 Iun 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Zece Prajini nu apare pe nici o harta a Romaniei. Tine de comuna ieseana Dagata, pe care am gasit-o cu ajutorul agentilor de politie. O asezare la "capatul lumii", cu 130 de case, in care traiesc 400 de suflete de tigani lautari.

DANA CIOBANU

Case modeste, batranesti, dar spoite cu var. O singura strada lunga, de vreun kilometru, care devine albie de viitura la fiecare ploaie mai zdravana. De-a lungul drumului, cinci carciumi, in care se vand beri, sucuri si votca de care n-a auzit nimeni niciodata, dar sunt ieftine. Linia de cale ferata, inaltata pe un damb lung, paralel cu strada principala, e singurul loc in care telefoanele mobile au semnal.

Cei 100 de barbati ai satului au aceeasi meserie: muzica. Nu si-au ales-o, au mostenit-o din tata-n fiu. Si i-a salvat din saracia lucie in care traiau. Impresari straini au auzit ca toti barbatii din Zece Prajini, de la 5 la 75 de ani, canta la cel putin un instrument. Si-au stricat masinile scumpe pe drumurile de tara pentru a-i intalni si a-i convinge sa vina cu ei in Occident, sa cante "world music". Adica muzica traditionala, dar si improvizatii ale hiturilor internationale, pe care strainii se bataie ca apucatii.

Managerul e la mare pret

Toata lumea din Zece Prajini stie ce inseamna manager. E poate cea mai pretuita meserie de care s-a auzit aici. El e omul care le aranjeaza concertele, care le negociaza castigul, care le pune "numele pe Internet". Nu stiu tiganii prea bine ce e acela Internet, dar stiu ca asa au aflat si americanii, si japonezii de existenta lor. Si au inteles, fara studii de specialitate, ca cel mai bun manager e cel care obtine mai multe contracte pentru ei.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

"De cand se stie satul asta, toti barbatii canta", ne spune nevasta lui Craciun, in timp ce omul ei, cu fanfara, e pe drum. "Sunt 100 de barbati acum, si doar 20 nu pun mana pe instrumente, pentru ca sunt ori prea tineri, ori prea batrani. Daca n-ar fi muzica, am muri de foame. Eu am lucrat 20 de ani la Combinatul de Fibre Sintetice, el - 30 de ani la Antibiotice Iasi. S-au inchis si ne-am intors la Zece Prajini, in casa batranilor." Cu toti banii pe care ii castiga barbatii din cantari, tiganii de aici traiesc la limita. Dar nu le lipseste tigara din gura si bautura din pahar. Familiile lor traiesc tot lucrand pamantul si incasand alocatia de 200.000 de lei pentru fiecare copil. Ai lui Craciun au o stare mai buna. Impresarul fanfarei pe care o conduce, un neamt, e de-acum in familie. S-a insurat cu una dintre fetele lui, i-a facut un copil si a luat-o in Germania. Brian, baiatul lui Craciun, canta la tobe, dar nu in fanfara lui taica-sau, ci in singurul taraf din sat, al lui Vasile Gutman. "Noi cantam altfel de muzica, balcanica. Asa, ca Bregovic. Luam doar 50-70 de euro pe ora de concert. E bine, ca n-avem inca reclama", zambeste Brian, tragand o geaca de piele pe el.

In Zece Prajini, nasterea, moartea sau insuratoarea trebuie neaparat insotite de cantec. Iar spectatorii nu platesc niciodata bilet celor sase formatii din sat. Pentru Ciocarlia, Savale ("Baietii", in tiganeste), Fanfara lui Craciun, Speranta, Fanfara de batrani si Taraful Vasile Gutman, sezonul de cantari abia a inceput. Nu prea-i gasesti pe acasa, de cum da firul ierbii, pana se face vinul. Sunt chemati la festivaluri internationale, dar si la nunti prin tara.

Nunta de tigani francezi

La Zece Prajini, intr-o zi de marti, ne-a fost dat sa vedem o nunta tiganeasca neobisnuita. Fabien Guilloteau si Alexandra Bourigault, cantareti in trupa franceza Rutabaga, au tinut sa se casatoreasca in micul sat din nordul Moldovei. Casatorie e un fel de-a spune, fiindca tiganii, fie ei si francezi, nu se duc nici la primarie, nici la preot. Fac doar o petrecere sa i se duca buhul, pleaca prin sat cu fanfara dupa ei, se opresc in fata bisericii, canta, danseaza, beau si se veselesc. Mirele taman isi punea floarea la reverul costumului negru cand am intrat in vorba cu el. Un cuvant in franceza, unul in engleza, unul in romana. Tiganeste nu stim nici noi, nici el. Dar ne-am inteles. "Am vrut sa ma insor aici, la prietenii mei buni, Savale", imi spune. "De cat timp ii cunosti?", intreb, uimita de asa alegere. "De trei saptamani. Am venit in Romania pentru cateva concerte si inregistram un CD cu ei", imi explica mirele. "Esti tigan? Ca nu stii tiganeste", ma mir. "Sunt tigan catalan din Franta. Si nevasta-mea la fel", spune Fabien. In timp ce nevasta lui Craciun ne serveste cu o cafea, lautarii trag pe ei niste camasi albastre. Se pregatesc de cantare. Isi scot instrumentele de prin huse, mai trag din tigari, dau pe gat paharele de rachiu. "Asta intareste buza", imi explica un trompetist. "Avem mult de cantat azi. Rachiul tine buza tare, sa putem sufla." Asta sa fie secretul rezistentei? Poate doar un artificiu. "Cantam si 12 ore fara oprire. E simplu, ca nu stam cu nasul in note. Suntem urechisti."

Negociere la sange

Toate bune si frumoase pana apare mireasa. Fotoreporterul isi aranjeaza obiectivul aparatului si da sa-i prinda in cadru. "Nu, nu vrem sa ne dati la televizor", sare un tigan cu palarie cu boruri largi. Ii explicam ca suntem de la ziar si ca scriem despre lautari. Schimba doua vorbe in tiganeste cu un altul, vine spre noi si ne zice ca managerul lor nu-i lasa sa vorbeasca decat daca le dam 500 de euro. Ca asa au "contractul". Ne strangem lucrurile, sa plecam spre vecinii lor de peste gard, Fanfara Ciocarlia. Trag de noi, sa stam sa bem cafeaua, dar sa le dam macar 200 de euro. Nu cedam si ne ridicam de pe bancuta. "Stati, stati, daâ sa nu scrieti de rau!", sar pe noi, cam suparati ca nu ne-au scos nici un banut din buzunar. Mirii si nasii, francezi si ei, se asaza in rand pentru prima poza. Dupa care pleaca pe drum, cu fanfara, sa petreaca. Prima data se opresc la biserica, vreme de doua cantece, dupa care, catinel, iau satul la picior. Oamenii au iesit pe la porti, apoi maresc alaiul, in coada fanfarei. Halta urmatoare, la o carciuma mai rasarita, unde mirele da de baut la toata lumea bere si vin. Se canta "Money, money" a lui ABBA, "Margareta" lui Lipan Tandarica si orice altceva le cere "publicul". Ochii se incetoseaza, limbile se dezleaga, dar buza ramane tare. E nunta tiganeasca.