În tribune s-au așezat de-o parte suporteri, de cealaltă angajați. Una dintre puținele finale în care încrâncenarea a fost mai prezentă în teren, decât în urările suporterilor. Voie bună, deja tradiționala coregrafie 3D, scandări. Cum s-ar spune un perfect meci de încălzire înaintea finalei ce se desfășoară la Lisabona sâmbătă seara/
Fotbalul de pe teren a fost sărac în reușite, dar generos în efort, fiind evident că nu poate depăși condiția unui campionat cu echipe ai căror jucători nu trec dect o dat[ la 20 de ani dei statutul de telespectatori atunci când vine vorba de turnee finale ale competițiilor europene sau mondiale.
Din vorbele comentatorilor, atunci când reușeau să comunice ceva celor care urmăreau meciul, printre reclamele vârâte cu de-a sila pe ecran, aproape toată echipa Steaua avea geamantanele la vestiare, jucătorii fiind pregătiți să plece, nu în căutare de glorie sportivă, ci de conturi bancare mai pline, și sărăcindu-ne pe noi de plăcerea de-a mai vedea un dribling reușit sau vreo pasă luminoasă, pe meci.
Și totuși, meciul a avut nerv și nervi. Dacă printre spectatorii prezenți la stadion s-ar fi găsit și unul adus de val, virgin în priceperea regulilor după care se joacă bășica între două porți, ar fi putut jura cu mâna pe inimă că doar cartonașele contează, după vehemența cu care s-au manifestat băncile tehnice ale celor două echipe. Nici dac-ar fi fost înroșită cu fierul roșu, bănca, n-ar fi reușit să-i arunce în aer pe steliști, care cereau arbitrului restabilirea egalității numerice a jucătorilor prezenți pe teren, Sânmărtean terminând mai devreme sezonul, fiind trimis la cabine, pentru o amintire a crampoanelor sale lăsată pe piciorul lui Budescu. Când, în fine, Alibec și arbitrul au colaborat pentru eliminarea primului, spre exaltarea tribunelor, era prea târziu să se mai joace și fotbal, ambele echipe fiind deja obosite.
S-a ajuns la penalty-uri. "Apără Tătărușanu" a apărat doar unul, Silviu Lung jr. două. Astra trebuie să-și facă vitrină pentru a depune primul trofeu câștigat în fotbalul românesc. Dilema este unde va fi construită, dacă e să ne luăm după fularele unora dintre fani, echipa e încă n Ploiești.
Ridicarea cupei deasupra capului a fost însoțită, firesc, de fluierăturile steliștilor din tribune, care nu s-au lăsat prea impresionați de gestul comis de fanii Barcelonei care și-au aplaudat adversarii la finalul meciului în care Atletico Madrid a devenit campioană pe Nou Camp, să fie de capul lor, acolo la ei!
Asta-i istoria. Cine rămâne, cine pleacă, dacă arabii i-au sucit mințile cu banii lor lui Reghecampf, dacă la Steaua va urma o nouă etapă monarhică a lui Hagi, sunt elemente ce vor fi elucidate într-un viitor apropiat.
Pasionații de fotbal, și nu de vorbe despre fotbal, pot aștepta liniștiți finala UCL e sâmbătă și mai e puțin până la Brasil 2014.