Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am prieteni care folosesc o expresie: "ce nu te omoara, te intareste". Sper sa iesim si noi intariti din acest cosmar, infringerea in fata Lituaniei. Va fi greu, pentru ca sintem in continuare zdruncinati serios de ce s-a intimplat simbata seara.
Am prieteni care folosesc o expresie: "ce nu te omoara, te intareste". Sper sa iesim si noi intariti din acest cosmar, infringerea in fata Lituaniei. Va fi greu, pentru ca sintem in continuare zdruncinati serios de ce s-a intimplat simbata seara.
Chiar si acum, la rece, mi-e greu sa rememorez ce s-a intimplat dupa golul 3 al oaspetilor. Parca s-a darimat stadionul pe mine, nu mai auzeam nici tribuna, nici nu stiu cum am ajuns la vestiare.Adica in locul unde cu putin timp in urma ni se spunea ?haiduci?, unde cintam de bucurie, unde primeam felicitari. Acum parca era camera de gazare. Numai chipuri descompuse de tristete si umilinta, iar ca fond sonor doar frinturi de cuvinte,. Apoi, o liniste totala, infioratoare. Ii auzeam pe adversri cum se bucura. La un moment dat am tresarit toti: s-a deschis usa. A intrat nea Piti si toti ne-am uitat spre el cautind o vorba buna. Care a venit: "baieti, capul sus. Asta face parte din viata fiecarei echipe, sa nu faceti o tragedie din infringere. Sa nu va indoiti de valoarea voastra, sa aveti incredere ca putem depasi acest moment!?.
Dupa ce a iesit, toti ne-am furisat la dus. Speram ca sintem protejati cumva de jetul de apa, ca vom realiza astfel ca nu e decit un vis urit. N-a fos vis. Am plecat cu capul in pamint spre autocar. Citiva baieti s-au oprit in fata presei pentru a explica ce s-a intimplat. Eu n-am putut. Nu reuseam sa-mi explic nici mie cum a fost posibil sa luam o bataie crunta de la Lituania. Nu gaseam cuvinte pentru a raspunde intrebarilor. Si-mi doream sa ajungem cit mai repede la hotel sa ma vada din nou doctorul, pentru ca nu mai eram incalzit iar durerile la genunchi erau tot mai ascutite.
La hotel, tot apasare, tot suparare. Nu ne-am mai atins de mincare, fiecare doarea sa se izoleze cit mai rapid in camera lui. N-a reusit nimeni sa adoarma usor. Unii s-au mai uitat la televizor, la emisiunile unde se analiza meciul. Eu m-am pus in pat incercind sa ma detasez cumva de tot ce s-a intimplat. Bineinteles ca n-am reusit. Ma incercau stari de spirit contradictorii. ?E normal sa te huiduie lumea, daca tu le oferi la debut o rusine ca asta. E normal sa ne critice, daca am jucat de parca atunci ne-am fi vazut prima data! I-am facut sa se simta neputiniosi?. Dar si reactiunea: ?E doar un meci de fotbal, de ca sa fim tratati cu ura si cu rautate? Noi sintem primii care dorim sa le oferim fanilor momente de bucurie, ca doar d-aia venim la nationala, sa cistigam petru Romania. Toti intram pe teren sa cistigam, dar sintem oameni, gresim, de ce sa fim judecati cu asprime, de ce nu sintem intelesi? De ce, cind esti cazut, toata lumea sare sa te loveasca, in loc sa-ti dea mina, sa te ajute sa te ridici? Nu exista om care sa faca numai lucruri bune. Presa te critica, e logic, dupa o infringere. Si criticile iti fac bine, pina la un punct, te aduc cu picioarele pe pamint. Dar infringerile fac parte din viata, ele exista si in presa, ca peste tot. La un moment dat, si o redactie competenta scoate un ziar mai slab decit al concurentei, sau realizeaza o emisiune nereusita!?. Si din nou: ?Oare cum naiba as fi reactionat eu daca eram in tribuna, ca suporter care a platit sa vada un spectacol, iar echipa mea era umilita de Lituania?!? .
Ca sa ies din starea de agitatie mi-am impus sa ma gindesc la ceva placut pentru citeva minute si apoi sa revad meciul in memorie. La rece, cum se spune. N-am reusit sa ma detasez. Doar golurile lituanienilor imi apareau pe retina. Incredibil ce executii au prins, parca jucau pe calculator. Parca sintem blestemati sa scoatem noi maximum de la cite un adversar. Imi aduc aminte prin ce soc am trait, ca suporter, la barajul de calificare cu Slovenia, de acum citiva ani buni. Un atacant sloven a reusit atunci golul carierei, parca decupat de pe Playstation. Iar altul a marcat primul sau gol la nationala tot atunci, impotriva Romaniei, si apoi s-a retras.
Chiar si in pat sint sufocat de neputinta. Ma trec transpiratiile. Am luat gol repede, ce naiba, puteam sa recuperam, aveam tot timpul? De ce n-am reactionat? In loc sa ne trezeasca, primul gol ne-a turnat plumb in ghete. Nu e vorba de lipsa de valoare, Romania are jucatori foarte talentati, care au confirmat, cred ca a fost un blocaj psihic, altfel nu-mi explic. Am fost 4 atacanti pe gazon, dar nici unul nu si-a creat vreo ocazie. E foarte greu pentru un virf sa-si dea gol daca nu primeste pase, daca nu e pus in valoare de echipa. Ca sa pui probleme, ca atacant, e nevoie ca ansamblul sa functioneze, sa aduca mingi in terenul advers. Am alergat haotic, traseele de joc n-au existat, iar cu fiecare minut ce trecea ne pierdeam luciditatea. Parca am innotat in gol, intr-o piscina fara apa. Si daca noi n-am reusit, le-a iesit adversarilor. Si iar revad golurile incredibile marcate de Lituania!
Intr-un tirziu am reusit sa adorm. M-am trezit pe la 9:00 dimineata si parca nu m-as mai fi ridicat din pat. Indispozitia era accentuata si de durerile la genunchi. Am coborit intr-un tirziu la micul dejun. Aceeasi atmosfera apasatoare, nu indrazneam sa ne privim in ochi. Toti am trecut prin moment grele, in cariera sau in viata privata, dar aratam de parca o asemenea tristete n-o mai traiseram pina atunci.Fiecare se ridica si se indrepta tacut spre autocar, pentru a pleca la sedinta de pregatire. Nu m-am antrenat, voi incerca inainte de plecarea spre Faroe, cind nea Piti va si hotari daca va conta pe mine pentru acest meci. Care chiar va fi foarte dificil, daca nu vom reusi sa stringem rindurile, sa fim uniti sis a inseninam atmosfera din sinul echipei. Avem nevoie de sustinerea romanilor, suporteri, presa, oameni de fotbal. Sa nu fim tratati ca niste infractori pentru ca am pierdut un joc. Nu sa fim menajati, ci respectati.
Ne asumam orice critica dupa o asemenea prestatie. Dar cei care o fac sa incerce si sa se puna in locul unuia dintre noi, in seara de 6 septembrie 2008. Si sa tina cont de un singur lucru: jucatorii de la nationala iubesc mai mult ca oricine echipa Romaniei. Venim la lot cu dorinta de a aduce bucurii romanilor. Ne dorim din tot sufletul sa-i facem mindri de noi. Am ramas datori si vom incerca din rasputeri sa ne achitam de datorie. Am fost impreuna la victorii, ar fi bine sa fim impreuna si la infringeri. Pentru ca e groaznic sa te simti abandonati de cei care ti-au fost alaturi. Sintem la inceput de drum, deocamdata nu e nimic pierdut, dar daca nu sintem uniti, vom avea mult de tras in aceasta campanie de calificare.
articol preluat de pe blogul lui Ciprian Marica
