Handbal feminin / Finalul unui măscărici

• Franţa – România 36 -34 ( meci pentru locurile 5-6)

Înfrîngerea contra Ungariei a rupt orice şansă pe care România o avea pentru a obţine mult visata medalie la Olimpiadă. Nici in meciul contra Franţei, pentru locul V, nu am jucat handbal. Doar o ţurcă…Astfel, reprezentantele „cocoşului galic” ne-au învins cu 36-34. În meciul pentru locurile 6 – 7 vom întîlni Suedia. Mai contează?

Locul VII, obţinut la Sydney, a fost considerat un semieşec în 1998. Nu o tragedie. Acum, toţi am visat la medalia de aur. Ne stătea în putinţă. „Dacă nu ia o medalie trebuie să plece”, spunea Vasile Stanga în urmă cu o săptămînă despre Gheorghe Tadici. Cum a reacţionat selectionerul Tadici la finele aventurii în lupta pentru o medalie? „S-a întîmplat ceva? Eu zic că nu e nicio tragedie! Am să continuu chiar dacă îmi expiră actuala înţelegere cu Federaţia şi pentru că sunt mulţi care acum jubilează de fericire pentru că am pierdut”. Ei bine, domnule Tadici, noi nu jubilăm. Noi avem ochii împăienjeniţi de lacrimile durerii. Acelea de a avea o echipă la fel de potentă ca Brazilia în handbal şi impotentă ca echipajul de 8+1 rame în canotaj. Iar impotenţa vine de la nesimţirea cu care trataţi jucătoarele, lumea din jur şi tot ce mişcă în jurul semicercului. Vă spunem ...La revedere! Păcat că nu aţi ştiut să treceţi peste aroganţa care vă înconjură şi aţi ratat şansa de a ne face fericiţi. E timpul să lăsaţi acest joc pe mîinile cuiva, nu contează cine, care să înţeleagă că sportul nu reprezintă doar o jucărie personală, iar sportivii sunt un complex de personalitate, dorinţă şi suferinţă pe care dvs îi trataţi ca pe nişte marionete. Iar, uneori, dansul nebun al păpuşii de la Teatrul Ţăndărică se poate deregla, neputincios, în mîna unui loser.