Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Violurile asupra femeilor în Afganistan sunt "un eveniment cotidian" în toată ţara şi una din principalele probleme, potrivit unui raport al Misiunii ONU în Afganistan (UNAMA). Reprezentantul special al ONU în Afganistan, Kai Eide, a subliniat la Kabul că liderii politici, trebuie să trateze această chestiune mai energic şi să nu fie lăsată în seama doar a activistelor sau femeilor. "Problema nu este că violenţa asupra femeilor e sau nu aprobată, ci că agresiunile nu sunt nici chestionate nici condamnate", a asigurat el, potrivit ziarului ABC.
În unele zone, presupuşii violatori sau cei condamnaţi deja sunt, ori au legături cu lideri tribali, membri ai grupurilor armate ilegale sau bande criminale. "Sunt persoane considerate mai presus de lege şi care se bucură de imunitate pentru a nu fi nici arestaţi, condamnaţi social", se arată în document. Tema "onoarei" este o normă socio-culturală care este centrală în chestiunea violului şi eforturilor de a contracara fenomenul. Societatea afgană percepe femeile drept gardiene ale culturii şi chezaşe ale "onoarei" familiale. Astfel, femeile îşi "dezonorează" familia şi comunitatea când sunt supuse violenţei sexuale. De aceea ruşinea este aruncată asupra victimei şi nu a celui care a comis violul. De multe ori ele sunt judecate pentru infracţiunea de adulter /zina/ şi nu au dreptul la proces.
Şi societatea poate cere, sau aproba violenţa sexuală prin practicile tradiţionale, precum "baad" (punerea la dispoziţie a fetei pentru a încheia o dispută) sau căsătorind victima cu violatorul. Potrivit raportului ,"chestiunea violului marital nu se ia niciodată în consideraţie şi nici nu se informează, având în vedere că femeile nu au opţiune în consimţirea relaţiilor sexuale cu soţul". În general, femeile şi bărbaţii afgani consideră discutarea temelor legate de sex şi a violenţei sexuale ca un tabu, iar sexualitatea femeilor este controlată de bărbaţi.
Cea mai mare parte a cazurilor de viol denunţate implică fetiţe /unele de doar trei ani/, sau de fete de la 10 până la 20 de ani. Un mare număr de violatori sunt membri apropiaţi ai familiei sau cunoscuţi de victimă. Chiar şi femeile căsătorite obişnuiesc să fie violate de fraţii sau chiar de fiii soţului. Sunt semnalate numeroase cazuri de viol în rândul personalului centrelor penitenciare sau caselor de corecţie. Raportorii s-au confruntat cu cazuri în care unele deţinute au fost obligate să practice prostituţia în schimbul hranei sau proviziilor.
Documentul arată de asemenea că nu există o prevedere în Codul Penal al ţării care să considere violul o infracţiune. Referitor la relaţiile sexuale forţate, autorităţile judiciare recurg la conceptul de "zina", care nu defineşte clar ideea de consimţire, unul din elementele centrale ale chestiunii violului. Acest concept se referă doar la subiecţii împlicaţi în relaţii extraconjugale. În principiu cei implicaţi pot fi supuşi unei pedepse penale dacă se stabileşte delictul de coerciziune, iar victima este dispensată de responsabilitatea criminală. Problema este însă că nu este întotdeauna clar când se aplica diferenţa între un act forţat sau consimţit în tribunalele afgane.
Raportul recomandă, între altele, reformarea legislaţiei şi a politicilor pentru a se asigura că drepturile sunt protejate în egală măsură pentru bărbaţi şi pentru femei şi că violul este o infracţiune gravă. Şi totodată să se asigure că proiectul legii privind Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, penalizând explicit violul, conţine o definire clară a acestuia în acord cu legile internaţionale. Şi să fie luată o poziţie fermă împotriva asasinatelor de "onoare", incorporând mecanisme care să-i determine pe responsabilii statului să pretindă despăgubiri pentru infracţiunile de violenţă sexuală.
"Afganistanul trebuie să-şi asume clar eforturile în direcţia tratării acestor violenţe şi a problemelor asociate", a subliniat Eide. "Noi suntem dispuşi să ajutăm, dar nu este ceva ce trebuie impus dinafară, ci care trebuie să vină din interiorul comunităţii şi sper ca recomandările raportului să fie luate ca punct de plecare", a conchis el.
