Au plecat la muncă în Portugalia şi s-au trezit în infern

Mai mulţi români care s-au lăsat convinşi de un compatriot să meargă să muncească pe bani frumoşi, în agricultură, în Portugalia, au fost salvaţi de la sclavie de către localnicii din localitatea Selmes - districtul Vidigueira.

Ajunşi în Portugalia, cei 11 români, dintre care unii cu handicap fizic, au fost cazaţi într-o locuinţă unde dormeau pe jos, pe cartoane, au fost obligaţi să muncească din zori până târziu în noapte şi au fost agresaţi fizic. De plată pentru munca pe care o făceau în agricultură - nici vorbă.

Cea care a anunţat autorităţile a fost Joaquina Coelho, proprietara unui restaurant din localitate. Aceasta i-a remarcat pe doi români care veniseră la restaurant şi se rugaseră, prin gesturi, să primească resturile de la felurile de mâncare pe care le consumaseră clienţii. Joaquina Coelho le-a spus oamenilor legii că românii sunt obligaţi să se trezească zilnic la 3 sau 4 dimineaţă, pentru a merge să lucreze pe câmp, la 50 până la 100 de km de locul în care stăteau. De pe câmp se întorceau seara târziu.

Televiziunea publică portugheză a relatat că românii trăiau în condiţii mizere, erau slabi, înfometaţi, prost îmbrăcaţi şi desculţi.
Când românul care-i adusese în Portugalia a aflat că ar putea intra în atenţia autorităţilor, i-a alungat pe muncitori.

Patru dintre ei au mers pe jos aproape 20 de kilometri, fără să mănânce nimic, până într-o localitate unde s-au adresat Serviciilor sociale, cerând să fie trimişi în România. Potrivit presei portugheze, cei patru aveau diverse handicapuri fizice şi prezentau urme de violenţă pe corp.

Alberto Matos, coordonatorul SOLIM, organizaţie care apără drepturile imigranţilor, în Portugalia, a declarat că, de-a lungul ultimilor ani, s-a confruntat cu mai multe cazuri dramatice de acest gen. Unii dintre imigranţii aduşi la muncă au ajuns în spitale din cauza epuizării fizice, cu atacuri de cord sau accidente celebrale.

Matos a mai subliniat că imigranţii care provin din ţările nou intrate în UE profită de dreptul lor de a sta într-o ţară din comunitate câte trei luni, fără a fi controlaţi, şi muncesc "câte două luni în Portugalia, două în Spania, două în Franţa", mai ales în agricultură, şi asta "fără contract de muncă, fără un program, şi fără să câştige nici măcar salariu minim prevăzut".