Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Căderea Bahmutului pare să fie doar o chestiune de timp. În timp ce propaganda de la Moscova își pregătește discursul triumfalist, analiștii militari occidentali se întreabă dacă nu cumva unitățile rusești și-au îmbunătățit tactica - învățând din lunga listă de erori comise până acum - și, de asemenea, dacă armata lui Putin își poate exploata, în sfârșit, superioritatea numerică și puterea de foc.
Judecând după pierderile uriașe suferite în operațiunea de încercuire a orașului, rușii nu au reușit să-și remedieze deficiențele militare fundamentale din ultimul an, chiar dacă au încercat să-și schimbe strategia în timpul asaltului. Mai mult, ei au căzut într-o capcană întinsă de ucraineni, sunt de părere strategii occidentali.
Mick Ryan, fost general australian și autor al buletinului informativ „WarInTheFuture”, susține că „forțele armate ucrainene ar putea ajunge la concluzia că au obținut tot ce se putea obține prin menținerea pozițiilor defensive din jurul Bahmutului, însă acum este mult mai importantă conservarea forței pentru bătăliile care vor urma”.
În plus, o retragere ucraineană nu este egală cu un dezastru, dacă se desfășoară în mod ordonat. „Decizia ar trebui să fie tratată ca o tactică de rutină, mai degrabă decât ca un dezastru!”, este de părere Ryan.
Până acum, ucrainienii au folosit Bahmut pentru a provoca pierderi masive invadatorilor, după unele estimări, într-un raport de 7:1. „Vine un moment în care este mai inteligent să te retragi decât să suferi pierderi tot mai mari și, în același timp, să primești o lovitură dură pentru moral, asistând la capitularea a sute sau poate a mii de soldați încercuiți”, consideră fostul general.
Pentru ucraineni, alegerea acestui moment este critică. Pentru ruși însă, cucerirea Bahmutului nu ar modifica deficiențele fundamentale ale campaniei lor, consideră Ryan.
Cosmetizare de strategie
Bătălia pentru Bahmut sugerează, într-o oarecare măsură, că rușii își schimbă modul de luptă, sau, cel puțin, încearcă să facă acest lucru.
Ei se bazează încă pe barajele masive de foc - artilerie și obuziere, rachete, bombardamente aeriene - pentru a pulveriza pozițiile defensive inamice. Aceasta a fost, de altfel, tactica folosită și anul trecut, în atacurile asupra orașelor Mariupol, Severodonețk și Lisichansk. Pe scurt, armata lui Putin funcționează după principiul „Nu lăsați nimic în picioare, care poate fi apărat!”.
Un foc atât de persistent necesită însă un lanț logistic eficient, iar forțele rusești au încă de suferit la acest capitol.
Fără îndoială, atacul final asupra Mariupolului și asupra altor orașe ocupate anul trecut a implicat, în cele din urmă, militari care au avansat stradă cu stradă. Rareori trupele de asalt erau însă trupe regulate rusești, fiind preferate unități cecene, miliții din autoproclamatele republici Luhansk și Donețk, precum și un număr mic de mercenari Wagner.
Mai mult, toate aceste unități se deplasau, deseori, pe un teritoriu deja abandonat de ucraineni.
Campania de cucerire a orașului Soledar, în ianuarie, și, acum, cea a orașului Bahmut, din apropiere, au fost purtate după același tipar, cu o excepție notabilă: valurile de infanterie recrutate de Grupul Wagner - armata privată a lui Evgheni Prigojin - aruncate în luptă pentru a copleși apărarea ucraineană.
Prigojin a acționat în mod unilateral pentru a pune într-o poziție stânjenitoare armata regulată rusă și pentru a-și crește spectaculos propria imagine și reputație.
Insurgenții Wagner, luați prizonieri de ucraineni, au mărturisit că nu au avut aproape nicio coordonare cu forțele regulate rusești, cu excepția sprijinului de artilerie, în timp ce au fost trimiși la înaintare, cu sutele și miile, devenind carne de tun pentru apărarea inamică.
Prigojin s-a lăudat, săptămâna trecută, că, dacă Grupul Wagner părăsește Bahmut, frontul va cădea.
Concomitent, există numeroase relatări potrivit cărora rușii au folosit mai multă infanterie în eforturile lor nereușite de a avansa în Vuhledar, înregistrând din nou pierderi grele.
Obsesia-capcană
Prin noua tactică, aplicată la Bahmut, rușii copleșesc apărarea ucraineană, trimițând oameni la sacrificiu, în valuri. Ei acceptă rate de pierderi de până la 80% în aceste ofensive.
Un astfel de procent devastator de victime este nesustenabil de-a lungul unor linii de front care se întind pe mii de kilometri. Pentru unii analiști, aceste pierderi creează deja condițiile pentru o revoltă militară rusă la scară largă.
Dincolo de orice rațiune strategică, Bahmut a devenit o obsesie pentru ruși, în lipsa unor progrese în altă parte a frontului. În plus, iritat că Prigojin primește laudele în timp ce el primește criticile, Ministerul rus al Apărării a început să trimită mai multe forțe în zonă.
Concentrarea de trupe rusești la Bahmut s-ar putea să fi avut însă un cost imens pentru operațiunile din alte părți ale armatei lui Putin. Campania amplă derulată de ruși pentru cucerirea Bahmutului, oraș atacat pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10 luni, arată nevoia disperată de a obține o victorie, orice victorie, indiferent de ce se întâmplă pe câmpul de luptă, în alte zone ale vastei linii de front.
Acest lucru ar putea explica de ce forțelor ucrainene li s-a ordonat să mențină linia. Volodimir Nazarenko, comandant adjunct al Gărzii Naționale a Ucrainei, a declarat, săptămâna trecută, că rușii „nu țin cont de pierderile suferite, în încercarea de a cuceri orașul prin asalt”.
„Sarcina forțelor noastre din Bahmut este de a provoca cât mai multe pierderi inamicului. Fiecare metru de pământ ucrainean costă sute de vieți pentru inamic!”, a dezvăluit el.
Probleme peste probleme
Mobilizarea ordonată de Kremlin toamna trecută, prin care au fost recrutați aproximativ 300.000 de ruși, a oferit un rezervor de soldați și a contribuit la reconstituirea unităților care suferiseră pierderi grele. Concomitent, Prigojin scotocea prin închisorile rusești și își transforma forțele în trupele de șoc ale campaniei militare din Ucraina.
Potrivit Institutului pentru Război Modern din West Point, „Rusia nu a reușit să dovedească faptul că poate integra în mod eficient forțe noi în formațiuni deja avariate sau să construiască echipe coezive din grupări ad-hoc de rămășițe ale unor unități împrăștiate”.
„Rusia încearcă acum să lupte într-un conflict costisitor și prelungit cu o echipă de înlocuitori, în timp conducerea sa suferă de o uzură severă pe câmpul de luptă”, apreciază un raport al institutului menționat.
Există însă și probleme sistemice ale armatei lui Putin.
În timpul conflictului din Ucraina, forțele rusești au încercat treptat să renunțe la dependența de Grupurile tactice de batalion (BTG), formațiuni de arme combinate, care s-au dovedit a fi prost echipate pentru operațiunile militare. „Călcâiul lui Ahile” a fost, în tot acest timp, lipsa infanteriei și a misiunilor de recunoaștere.
Lipsa acestor componente în cadrul BTG-urilor, în înaintarea spre Kiev, în urmă cu un an, a fost unul dintre motivele pentru care campania s-a împotmolit și a eșuat. Forțele rusești au descoperit cu această ocazie că sunt vulnerabile la ambuscade.
Această vulnerabilitate a fost agravată de o cultură înrădăcinată, care prețuiește ierarhia în detrimentul inițiativei.
Conform unui studiu recent al Consiliului European pentru Relații Externe, „pregătirea inadecvată și incompetența militarilor ruși - combinată cu ierarhiile stricte în care aceștia operau, care îi lăsau pe ofițeri în incapacitatea de a acționa din proprie inițiativă - au făcut ca aceștia să nu poată coordona rapid ofensivele în adâncimea teritoriului inamic”.
Astfel de deficiențe nu se remediază peste noapte, consideră Institutului pentru Război Modern. În plus, retehnologizarea formațiunilor și structurilor în mijlocul luptei nu este ideală, cu atât mai puțin atunci când există o lipsă de comandanți competenți la nivel mediu. De altfel, pierderea de colonei și locotenent-colonei se adaugă la problemele rusești, mai apreciază raportul institutului.
„Rusia a răspuns confruntărilor de pe câmpul de luptă din Ucraina prin întoarcerea la modelul său din trecut, acela de a alinia o mare forță de recruți”, apreciază aceeași sursă. „Într-un fel, acest lucru oglindește tensiunea dintre urmărirea, de către Rusia, a unui mod de război sofisticat din punct de vedere tehnologic și prejudecata sa de lungă durată pentru o masă simplă și robustă”, adaugă raportul.
Pe de altă parte, această „masă robustă” a provocat cu siguranță pierderi importante unităților ucrainene în ultimele luni, iar unii comandanți ucraineni au pus la îndoială rațiunea Kievului de a se agăța atât de Soledar, cât și de Bahmut.
Chiar dacă steagul rusesc va fi ridicat în cele din urmă deasupra ruinelor orașului Bahmut, s-ar putea ca această victorie să echivaleze cu o înfrângere.
„Dacă rușii capturează Bahmut, ei pun mâna pe moloz. Este un oraș cu o importanță strategică minimă, fără aproape nicio infrastructură rămasă pentru a susține o forță de ocupație. Faptul că rușii au investit atât de mult în capturarea sa spune multe despre strategia lor slabă în acest război!”, declară Mick Ryan.
Altfel spus, armata lui Putin a epuizat oameni și echipamente de care ar fi putut avea mare nevoie în momentul în care ucrainenii vor trece la contraofensive, în lunile următoare.
