CU FAŢA SPRE LICURICI / Oborul şi Ecuadorul votează cu Obama

Ca să ajungi în Piaţa Obor fără daune importante iei metroul. În staţie la Vlaicu, pe monitoare, chipul lui Obama şi o veste tristă: i-a murit bunica. Bucureşteanul e simţitor.

Doi inşi bârfesc ca boşorogii din Muppets: A murit mă-sa mare, ăsta câştigă alegerile. Aproape ora cinci după-amiază, metroul tixit, trebuie să stai cu mâna în buzunare ca să nu plângi la ieşire, doi hăndrălăi se înjură cu un bodyguard de metrou, unul mai sfrijit la care urlă ca demenţii, coboară, bă, să te fac, băga-te-aş… Sfrijitul nu se lasă, urlă şi el, bă voi credeţi că Obama iese şi în România să vă apere, ’vă muma-n… În me­trou, cine nu moţăie se uită pierdut prin tine, frânt de oboseală. Dacă-i întrebi de alegeri, te privesc ca pe-un apucat.

NEGUSTORIE CU RAZA
Cum ieşi din groapa metroului la Obor, se in­flamează atmosfera. Trupa Raza. Ritmuri su­d­a­mericane, puhoi de gură-cască. Unul brunet şi rotofei, cu fular peste coada neagră, se zbenguie pe muzică şi-ţi bagă sub nas două CD-uri. Două – cinci roni, unul – trei roni. Ecuadoreni. Îl iau pe rotofei, conform bancului ăla cu al cui eşti maică din Congo, al cui eşti tu, din Ecuador, al lu’ Pi­cuazi. Humberto. Humberto ţopăie sud­a­me­ri­căneşte să vândă, Franklin şi Camilo prestează mu­zical compoziţia proprie "Ponchito". Mă bag în sufletul lui Humberto şi-l iau abrupt: Oba­ma sau McCain? Îl ajut, ca în reclama cu frâna de mâ­nă: ştii, alegeri, la noapte… în America… Aaaaaa, se dumireşte, se trezeşte negustorul din el: îţi zic, dacă iei CD. Dacă iei două, stau şi ca statuia Liber­tă­ţii să-mi faci poză şi strig… Ce strigi? întreb. Iei CD-ul? Ce dracu’ să fac, iau… Bine, strig Obama. Şi ei, arăt spre trupă. La fel, zice. Tot Ecuadorul e cu Obama.
Până una alta, Obama m-a costat treij’ de roni.

LA ÎNCHISU’ PIEŢEI
Se întunecă. Piaţa arată ca după bombardament. Mizeră, urâtă, amărâtă. Cum naiba să le zic, că ţărani nu sunt, producători nici atât. O femeie voinică vinde morcovi şi păstârnac. Mă explic, simplific lucrurile, ajung să-ntreb: Obama sau MacCain? Ca la Bingo. Mă întreabă: al doilea cine? Răspund: ăla care se bate cu primul, cine iese? Zice: Ei, cine, Obama. P-al doilea dacă nu-l ştiu eu, nu-l ştie nimeni. Obama n-arată rău, e tânăr, suplu. Doamna Doncu Erlie, aşa o cheamă, după criterii personale apreciază silueta lui Obama. Dar noi, românii, cu ce ne-alegem? Noi?, întreabă doamna cu morcovii, cu praful. Pe noi nu ne mai schimbă nimeni, nici Papa, dar poate ies americanii mai bine, că şi ei săracii…
 
Frânturi, dialoguri neterminate, mirări, ce i-o fi găsit şi p-ăştia, adică pe Bogdan şi pe mine, la ora asta cu alegerile. Cam pe aici e moş Dincă. Şi-a vândut roşiile şi face curat la locul de muncă, sub ochiul vulturesc al administratorului pieţei, unul cât uşa, indoeuropean. Nu-l întreb, e clar, e cu Obama. De McCain, e clar că n-a auzit. Marin Dincă, moşul cu roşiile, e din Vidra, îl doare-n praş­tie de alegeri, e mulţumit însă că şi-a dat roşiile. "N-am auzit, tată, de alegeri, nici de americani, eu stau în grădină toată ziua… dacă vine americanul să-mi cumpere roşiile, ţin cu el."

OMUL CU MOMELILE
La acvarii şi undiţe, proprietarul e tobă de politică. Face pe niznaiul, vezi Doam­ne! nu s-ar pricepe, adică el vinde peşti, momeli, d-astea, da’ e sigur că iese Barak. Îl ştie pe Obama pe numele mic, lui îi plac amândoi, dar iese Obama pentru că-l plac americanii, câştigă sigur fiindcă statele cu negri îl susţin, dar să ştiţi, apreciază ex­pert, cum ar vinde râme, la diferenţă mică, nu-s analist, dar simt că mâine la şase dimineaţă Obama e preşedintele Americii. Are un neam în State, mai co­mu­nică la telefon, şi ăla tot cu Obama, dar atât, românului nu-i iese nimic, Oba­ma nici nu ştie pe unde-i România, până la curcubeu mai e… Domnul Lucian se opreşte brusc, stă o clipă, conchide: de fapt, spun că iese cine trebuie, că sunt mari interese şi-n America aia, marele finanţe, să va zic eu de un­de vin fi­nanţele, cine are banii pe mâ­nă…! În toiul crizei mondiale şi al ale­ge­rilor americane ai zice că Oborul e ab­sent, că abia îşi trage sufletul de sărăcie, de groaza că vine Mall-ul peste ei "şi ră­mâ­nem fără piaţă", dar luat la bani mă­runţi se alătură Ecuadorului şi votează cu Obama.