De zeci de ani, suporterii echipelor de fotbal Tottenham Hotspur (Anglia) şi Ajax Amsterdam (Olanda) îşi asumă o identitate evreiască, deşi cluburile nu au o astfel de origine. Jurnaliştii de la Der Spiegel au investigat cele două cazuri şi au ajuns la concluzia că nu toţi sunt de acord cu asta.
“Armata Yid”
A devenit o obişnuinţă ca la meciurile de acasă, pe stadionul White Hart Lane să răsune încurajările: “Yid Army” şi “Yiddo, Yiddo”. Federaţia Engleză de Fotbal pare să se fi săturat de acestea şi, la începutul lunii septembrie, a anunţat clubul londonez că va interzice aceste lozinci la meciurile de fotbal. “Cuvântul Yid este o jignire pentru comunitatea evreiască, iar folosirea ei va reprezenta un delict”, a sunat comunicatul federaţiei, chiar dacă fanii lui Tottenham se mândresc cu identitatea evreiască şi nu consideră cuvântul ca fiind ofensator. În replică, la partida cu Chelsea, fanii lui Spurs au strigat în mod repetat: “We sing what we want” (Noi cântam ce vrem).
“Cântecele unei peluze nu pot fi interzise. Folosirea cuvântului “Yid” nu are legătură cu antisemitismul. Noi cântăm asta cu mândrie, ca semn al identităţii noastre”, spune Jason Mariner, abonat de zeci de ani la meciurile de pe White Hart Lane. Steagul Israelului este o prezenţă obişnuită la meciurile lui Tottenham.
“Super evrei”
Acelaşi fenomen se regăseşte şi la cea mai titrată echipă a Olandei, Ajax Amsterdam. Fanii îşi intitulează clubul şi se intitulează ca fiind “Super evrei”. La meciurile de pe teren propriu nu lipseşte sloganul: “Cine nu sare, nu este evreu”. Mai mulţi fani olandezi şi-au tatuat Steaua lui David. “Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care Spurs şi Ajax nu sunt cluburi evreieşti. Numărul fanilor evrei ai celor două echipe nu depăşeşte media. Totuşi, de unde această simbolistică evreiască?”, se întreabă cei de la Der Spiegel.
În cazul lui Ajax, fenomenul este explicabil prin faptul că oraşul Amsterdam a fost considerat până la izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, ca fiind Jerusalimul Vestului. Stadionul De Meer, casa lui Ajax înaintea inaugurării Amsterdam Arena, este amplasat în estul oraşului, unde trăieşte o importantă comunitate evreiască. “Când Ajax juca împotriva echipelor provinciale, fanii acestora trebuia să parcurgă distanţa de la gară până la stadion prin cartierul evreiesc. Aşa aveau ocazia să vadă pentru prima dată evrei”, spune pentru sursa citată, Hans Knoop, jurnalist şi purtător de cuvânt al unei fundaţii care se ocupă cu combaterea antisemitismului din fotbalul olandez.
Atacuri antisemite
După al Doilea Război Mondial, Ajax a avut simboluri de origine evreiască. În fruntea clubului s-au aflat preşedinţii Jaap van Prag, Michael van Praag şi Uri Coronel. În lotul lui Ajax s-au regăsit doi jucători evrei care au marcat istoria clubului: Bennie Muller şi Sjaak Swaart. Începând cu anii 70, Ajaxul a fost expus atacurilor antisemite. În replică, grupul de huligani F-Side a luat naştere în 1976 pentru protejarea identităţii evreieşti. Grupul este activ şi astăzi. Hans Knoop consideră că poziţia fanilor lui Ajax nu are nici o legătură cu Israelul şi cu evreii. “90% dintre fanii lui Ajax nu au habar unde se află Israelul. Strigând ‚evreii, evreii’ sau ‚super evreii’, ei doar încearcă să îşi încurajeze echipa”, consideră Knoop.
Fanii rivali de la Feyenoord Rotterdam se agaţă de această identitate a Ajaxului şi scandează la fiecare meci direct: “Hamas, Hamas, evrei în gaz”. În anul 2011, la finalul unui meci cu Ajax, jucătorul Ado den Haag, Lex Immers, a fost suspendat 5 meciuri fiindcă a cântat cu galeria echipei sale: “Mergem la vânătoare de evrei”. “Fanii rivali nu sunt neapărat antisemiţi, ci sunt împotriva lui Ajax. Dacă cei de la Ajax se consideră evrei, atunci sunt şi ei împotriva evreilor”, spune Knoop. La un moment dat, clubul a postat pe site-ul oficial o melodie a poporului evreu în limba ebraică ce putea fi descărcată drept sunet de apel la telefon. După anul 2000, clubul a încercat în repetate rânduri să îi facă pe fani să renunţe la imaginea şi identitatea evreiască.
Similitudini
Istoria este similară şi în cazul celor de la Tottenham. Imigranţii evrei sosiţi la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX s-au stabilit în cartierul East End. “Tottenham avea mai mult farmec decât Arsenal şi West Ham United. Aşa au optat pentru Spurs”, spune jurnalistul lui Daily Mirror, Anthony Clavane. Acesta a lansat recent o carte dedicată influenţelor evreieşti din fotbalul britanic. “În cartierele Barnet, Hackney şi Harrow trăiesc mulţi evrei. Aşa a dobândit Spurs imaginea de echipă evreiască”, spune Clavane.
La fel ca Ajax, Tottenham a fost expusă la atacuri antisemite. În anii ’70 şi ’80, fotbalul britanic s-a confruntat cu probleme huliganice generate şi de rasism. Fanii lui Spurs şi-au însuşit această identitate şi au format “Yid Army”. Nu de puţine ori, rivalii imită sunete din camera de gazifiere, pentru a-i jigni pe cei de la Spurs. Lucrurile au degenerat în luna noiembrie a anului trecut, când grupurile fasciste ale lui Lazio i-au atacat pe fanii lui Spurs la Roma, cu ocazia unei partide din Europa League. “Eu sper că fanii lui Tottenham vor renunţa la cântecele lor. În special la cuvântul cu Y. Cuvântul Yid este o discriminare. El a fost folosit de partidul fascistului Oswald Mosley în anii ‚’30”, spune Clavane.
Deosebiri
Simbolistica evreiască a celor două cluburi se deosebeşte tocmai prin acest lucru. În timp ce fanii lui Ajax folosesc termenul de “super evrei”, cei de la Spurs folosesc un termen peiorativ şi discriminator “Yid” şi “”Yiddo” . “Oamenii ştiu că noi folosim termenul de Yid în glumă şi că nu vrem să jignim pe nimeni”, se apără James Mariner. Chiar şi aşa nu există cifre oficiale care să dovedească faptul că fanii evrei din cartierele mărginaşe ale Londrei şi Amsterdamului chiar sunt fani Tottenham sau Ajax, şi chiar se duc la meciurile acestora. Mai multe grupuri de suporteri se folosesc de acest termen şi de conştiinţa politică a cluburilor pentru a combate rasismul şi antisemitismul din fotbal, alţii doar pentru a provoca scandal.