Floarea de cireş – metafora Japoniei care merge mai departe

Agenţia Meteorologică Japoneză a anunţat luni că, oficial, Tokio este “în floare”. Parcă pentru a mai alina puţin mult încercata capitală niponă, după evenimentele din 11 martie – marele cutremur, urmat de tsunami –, pentru a înmuia tensiunea în care se trăieşte în jumătatea de nord a Japoniei, cu ochii aţintiţi pe centrala de la Fukushima, natura a oferit oamenilor acest sublim cadou: sakura, floarea de cireş.

Proclamaţia Agenţiei Meteorologice Japoneze – aceeaşi care, nu demult, lansa alertele de tsunami – marchează startul sezonului privitului florii de cireş, “Hanami”, şi, în mod special în această primăvară, arată că natura îşi urmează cursul, în ciuda cutremurului devastator şi în pofida crizei nucleare. Este drept că anul acesta sezonul a început cu şase zile mai târziu faţă de anul trecut, dar cu atât mai mult florile i-au făcut pe locuitorii Capitalei să aibă încredere şi speranţă că viitorul e de partea japonezilor.

Mai la sud de Tokio – inclusiv în Nara, unde voi mai sta câteva zile, doar – mugurii au pocnit deja şi florile au îmbălsămat aerul cu parfumul lor ireal. Şi mă bucur că am putut să iau parte şi eu la acest ritual secular. Cu multă vreme în urmă, pe când Nara era capitală imperială (710-794) pentru japonezi nu era atât de importantă “sakura” (floarea de cireş), cât “ume” (floarea de prun), primăvara începând cu sărbătoarea privitului florii de prun. Abia în perioada Heian (794-1185), inflorescenţele roz şi cu parfum celest ale cireşului aveau să atragă atât de mult încât să schimbe tradiţia, iar contemplarea lor se face de atunci, fără smintire, în fiecare primăvară, urmându-se un adevărat ritual.

Este interesant de ştiut că momentul în care se consideră că un nou sezon începe este monitorizat cu foarte mare grijă în fiecare oraş mai mare sau regiune. Agenţia Meteorologică a stabilit cu multă vreme în urmă, pentru fiecare regiune a ţării, câte un copac, urmărind în fiecare primăvară momentul în care acesta începe să înflorească. Atunci când apar primele 6-8 flori, se anunţă că în regiunea respectivă poate începe sărbătoarea. Iar atunci când acelaşi copac este înflorit în proporţie de 80% se declară că zona este “în plină floare”. La Tokio, arborele de sakura care face obiectul acestei monitorizări se află în apropiere de altarul shintoist Yasukuni. Altarul a fost ridicat în memoria soldaţilor care şi-au jertfit viaţa pentru apărarea Împăratului Japoniei şi tot acolo se află unul dintre muzeele dedicate celui de al doilea război mondial.

În partea de nord-est a ţării, acolo unde cutremurul şi tsunamiul au produs cele mai mari pagube, începutul sezonului privitului florii de cireş - “Hanami” – se estimează că va fi anunţat în prima jumătate a lunii aprilie. Presa niponă scrie că, printre dărâmături, cireşii îşi întind ramurile subţiri, pe care mugurii stau gata-gata să pocnească. Este, probabil, una dintre cele mai frumoase metafore pe care acest popor formidabil o poate arăta lumii întregi. Ca şi sakura, ei, japonezii, au puterea de a rezista şi de a merge mai departe.