Islamul radical are rădăcini în propaganda nazistă

Răspîndirea ideologiei naziste în Orientul Mijlociu în perioada celui de-al doilea război mondial, prin intermediul unei foarte bine unse maşini de propagandă ce a găsit pămînt fertil pe terenul naţionalismului arab

Răspîndirea ideologiei naziste în Orientul Mijlociu în perioada celui de-al doilea război mondial, prin intermediul unei foarte bine unse maşini de propagandă ce a găsit pămînt fertil pe terenul naţionalismului arab, constituie un important capitol în istoria Islamului radical, care a ajuns să se manifeste puternic cîteva decenii mai tîrziu, conform istoricului american Jeffrey Herf, profesor la Universitatea din Maryland, care a ţinut recent o conferinţă la Universitatea Ebraică din Ierusalim, informează cotidianul Jerusalem Post preluat de Rompres.
“Confluenţa dintre antisemitismul nazist şi fundamentalismul musulman s-a produs în perioada celui de-al doilea război mondial, rezultat la rîndul său al unui amestec de afinităţi ideologice şi interese politice. Deşi Germania nazistă a eşuat în ofensiva sa militară şi propagandistică din Orientul Mijlociu, ideile pe care le-a diseminat în rîndul naţionaliştilor arabi au găsit terenul propice pe care să se dezvolte, ajungînd în prezent să
constituie fundamentul multor idei radicale islamice”, a declarat profesorul american făcînd trimitere la mişcarea Hamas născută în 1987 din Frăţia Musulmană, dar şi la apelurile lansate de preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad privind distrugerea Israelului.

PROPAGANDA. Prof. Herf, a cărui viitoare carte analizează influenţa propagandei nazist în Orientul Mijlociu, a precizat că deşi extremismul islamic ar fi putut să se dezvolte şi fără aportul ideilor naţional-socialiste germane, nazismul a îndeplinit totuşi un rol important de ferment al ideilor radicale islamice din prezent.

“Istoria Islamului radical trebuie să includă şi un capitol dedicate interacţiunii între Italia fascistă, guvernul francez marionetă de la Vichy şi mai presus decît toate, Germania nazistă şi naţionaliştii arabi radicali din prima jumătate a secolului XX”, a mai adăugat el. Mesajul propagandistic nazist a ajuns în lumea arabă pe unde radio, prin intermediul Ministerului german de Externe din acea perioadă.
 

PRIN RADIO. Atunci cînd naziştii au transmis emisiuni radiofonice de propagandă în limbile arabă, persană şi turcă, în Orientul Mijlociu, au avut grijă să insemineze un concept pe care s-a bazat o mare parte din delirul ideologic naţional-socialist ­ existenţa unei conspiraţii internaţionale iudaice ­ ce a fost prezentată însă în contextul realităţilor de atunci ale lumii arabe.

Ideologii nazişti au sesizat afinităţile dintre mesajul ideologic pe care-l răspîndeau şi mesajul fundamentalist islamic”, a mai comentat profesorul american.
Pînă în 1941, aceste emisiuni radiofonice de propagandă au fost realizate cu ajutorul experţilor orientalişti germani, însă au fost lipsite de contribuţia liderilor religioşi şi politici din Orientul Mijlociu. Acest lucru avea să se schimbe după ce un grup de naţionalişti arabi pro-nazişti, printre care se număra şi Marele Muftiu al Ierusalimului, Haj Amin el-Husseini, a fost primit de Adolf Hitler la Berlin în 1941. Aceştia au pus la dispoziţia regimului nazist un număr de vorbitori nativi de limbă arabă pentru a transmite mai departe mesajul propagandistic al celui de-al treilea reich în Orientul Mijlociu.
“Mesajele propagandistice naziste difuzate în Orientul Mijlociu susţineau faptul că Germania şi aliaţii săi luptă într-un război anti-iudaic şi că o victorie a Puterilor Aliate ar fi însemnat instaurarea unei dominaţii evreieşti asupra Orientului Mijlociu”, a mai precizat prof. Herf. În 1942, mesajul propagandistic dominant în Orientul Mijlociu era “Ucideţi-i pe evrei înainte să vă ucidă ei pe voi!”. Trăsătura principală a acestui mesaj de propagandă destinat Orientului Mijlociu consta în combinarea temelor ideologice specifice nazismului ­ rasă, conspiraţia everiască, filonul naţionalist ­ cu evocări ale unor teme specifice Islamului radical.
 

• Rompres