Ofensiva, mult mai ieftină decât defensiva. Cât i-a costat pe israelieni să respingă atacul iranian

Viteza mare a rachetelor balistice face ca interceptarea armelor de acest tip să fie extrem de dificilă. Rapoartele inițiale, conform cărora nu au existat victime în Israel și nici în Cisiordania, sugerează însă că, în pofida numărului mare de rachete lansate, atacul iranian a fost un eșec militar, deși unele dintre proiectile sau fragmente din acestea par să fi lovit solul.

Analiștii militari din regiune estimează că rachetele „Emad” și „Ghadr” ale Teheranului, utilizate la începutul acestui an, se deplasează cu o viteză de șase ori mai mare decât viteza sunetului la impact sau chiar mai mult, și au nevoie de 12 minute pentru a atinge Israelul, zburând din Iran. 

Asta ar însemna o viteză de mai mult de 7.400 km/h. Iranul a anunțat însă că a utilizat în atac racheta hipersonică „Fatteh-2”, cu o viteză maximă estimată la 16.000 km/h.

Se estimează că Iranul dispune de un arsenal de aproximativ 3.000 de rachete balistice, deși calculul inițial a fost făcut de către armata americană în urmă cu doi ani și jumătate, astfel încât numărul lor ar putea fi mai mare. 

Această statistică sugerează că Teheranul ar fi vrut să păstreze cea mai mare parte a stocului său pentru eventualitatea în care conflictul cu Israelul ar escalada și mai mult, degenerând într-un război în toată regula.

Sute de milioane de dolari, în câteva minute

Lansarea unui număr atât de mare de rachete balistice, în doar câteva minute, reprezintă, de asemenea, un efort impresionant, menit să copleșească sau să epuizeze apărarea aeriană a Israelului. 

Citește pe Antena3.ro

O erupție uriașă din clasa X a lansat o furtună solară masivă spre Pământ: Aurore strălucitoare ar putea fi vizibile în acest weekend

Deoarece sunt ghidate prin sisteme sofisticate, rachetele interceptoare sunt extrem de scumpe, iar stocurile lor - incerte.

Sarcina neutralizării rachetelor balistice în zbor revine, în principal, sistemelor americano-israeliene cu rază lungă de acțiune „Arrow 3” și „Arrow 2”, utilizate pentru prima dată în timpul războiului dintre Israel și Hamas, care sunt sprijinite de sistemul cu rază medie de acțiune „David’s Sling” („Praștia lui David”). 

Mai cunoscutul „Iron Dome” („Cupola de fier”) este utilizat pentru interceptarea rachetelor cu rază scurtă de acțiune, adesea a celor lansate de Hamas din Gaza.

În luna aprilie, un fost consilier financiar al șefului Statului Major al armatei israeliene mărturisea că o rachetă „Arrow” costă, de obicei, 3,5 milioane de dolari, iar interceptoarele pentru „David’s Sling”, un milion de dolari. 

Eliminarea a 100 sau mai multe rachete inamice s-ar ridica astfel, cu ușurință, la sute de milioane de dolari, în timp ce, de cealaltă parte, rachetele în sine au costat Iranul 100.000 de dolari fiecare sau ceva mai mult.

Atac-surpriză și nu prea

În luna aprilie, șeful diplomației iraniene de la vremea respectivă, Hossein Amir-Abdollahian, declara că a anunțat țările vecine cu 72 de ore înainte de atacul planificat asupra statului evreu, lansat la două săptămâni după ce Israelul a bombardat ambasada Iranului din Damasc. 

Acum, Iranul a acționat la numai câteva zile după uciderea, de către Israel, a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. 

Cu toate acestea, avertismentele că marți va avea loc un atac au început să circule din surse americane cu aproximativ două ore înainte de lansarea rachetelor. 

Nu este clar cum ar fi fost obținute informațiile, dar acestea ar fi putut proveni de la imagini din satelit, interceptări ale comunicațiilor sau o notificare diplomatică. Au existat rapoarte neconfirmate, conform cărora Iranul ar fi anunțat Rusia înainte de atac.

Este neclar și câte rachete iraniene au atins solul. În timpul operațiunii din aprilie, din cele 120 de rachete balistice lansate de Iran, doar nouă au ajuns la sol, provocând daune minore la două baze aeriene, ceea ce înseamnă, în termeni militari restrânși, că și acel atac a fost un eșec.

În aprilie, Iranul a utilizat peste 300 de drone, rachete de croazieră și rachete balistice. Marți, Teheranul a renunțat însă la dronele care se deplasează mai lent, ceea ce indică faptul că acestea sunt considerate ineficiente contra unui adversar cu un sistem sofisticat de apărare aeriană. Este posibil ca, de această dată, iranienii să nu fi folosit nici rachete de croazieră.

Dronele „Shahed”, utilizate intens de către Rusia în Ucraina, sunt relativ lente și pot fi doborâte cu ușurință de avioanele de luptă. Rachetele de croazieră se bazează pe manevrabilitate pentru a evita apărarea aeriană, dar sunt lente în comparație cu armele balistice. Racheta de croazieră iraniană „Paveh”, spre exemplu, se deplasează cu aproximativ 500 km/h.

Ucraina, care a fost atacată în mod constant de la începutul invaziei de rachetele și dronele rusești, și-a publicat propriile rate de interceptare, în luna august. 

Procentul său de succes ar fi mai mic decât cel al Israelului, în parte pentru că, din cauza duratei războiului, a rămas fără anumite tipuri de rachete interceptoare cu rază scurtă de acțiune.

Comandantul-șef al Ucrainei, Oleksandr Syrskyi, a recunoscut că, în timp ce 63% din drone au fost interceptate și 67% din rachetele de croazieră au fost oprite, procentul a scăzut la 4,5%, atunci când a fost vorba de rachetele balistice rusești.