Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scandalul DSK a constituit un soc pentru Partidul Socialist francez. De fapt, nu scandalul in sine – faptul ca o femeie care se duce la sevici a fost sechestrata si violata de un coleg de partid sau faptul ca faptele sint atit de grave ca sint pedepsite cu pina la 70 de ani de inchisoare – ci imaginea colegul lor cu catuse. Femeile din partid nu au fost mai intelepte : Elisabeth Guigou, fosta ministra a Justitiei a considerat scena « umilitoare », « de o violenta si de o cruzime nemaivazute » (inca o data , nu faptul ca o femeie este silita sa intretina relatii sexuale orale la servici, ci faptul ca DSK a aparut in boxa acuzatilor) ; Ségolène Royal, fosta ministra si candidata socialista la presedintie in 2007 s-a gindit mai intii la « familia, la apropiatii si la barbatul care traversa o asemenea incercare », pentru a caracteriza, doua zile mai tirziu, faptele ca fiind « abominabile ». Martine Aubry, secretara Partidului Socialist, a considerat stirile de la New York ca fiind un « trasnet » si a cerut socialistilor sa ramina uniti (nu pentru ca ei ar fi avut interpretari divergente despre viol, ci pentru ca DSK schimba distributia de putere si speranta intre candidatii potentiali la presedintie).
S-ar fi preocupat socialistii asa de putin de soarta femeii violate daca proiectul lui Martine Aubry de acum un an ar fi reusit ?
In aprilie 2010, Martine Aubry a propus un proiect de societate alternativa : societatea grijii. Cum in franceza nu exista un echivalent perfect al cuvintului « grija », Aubry si-a luat inima in dinti si a utilizat – intr-o societate relativ anti-americana - cuvintul englez « care » , dupa care a inceput sa-l clarifice interviu dupa interviu. Aubry a explicat ca e vorba de o societate in care ne preocupam de cei din jurul nostru, in care fiecare e respectat si in care serviciile sociale tin cont de situatia individuala a fiecaruia. Colegii barbati din partid au criticat-o si ideea a fost abandonata curind.
De ce grija ar fi salvat socialismul francez de scandal ?
Etica grijii este o teorie feminista nascuta in Statele Unite hotarita sa revalorizeze tipuri de activitate care desi sint esentiale in ingrijirea noastra a tuturor, trec neobservate. Daca nimeni nu ne-ar fi hranit, spalat, educat – in copilarie, dar si la virsta adulta – nu am fi ceea ce sintem, nu am putea lucra in uzine sau la FMI si nu ne-am dezvolta armonios. Or, acest tip de munca e facut gratuit de catre femei, de mame si de sotii. Ideologia traditionala inegalitara a decis ca e panajul unui sex. Cind mamele si sotiile au inceput sa lucreze si delege aceste activitati (din pacate, tot unor femei) salariul si demnitatea sociala a acestor slujbe a continuat sa ramana extrem de scazute. Totul s-a petrecut ca si cum am fi recunoscut inegalitatile intre sexe, dar am fi fost incapabile sa le recunoastem pe cele de gen, adica intre activitatile asociate traditional celor doua sexe : politica si finantele ni se par in mod « natural » mai importante decit gatitul si curatenia.
Egalitatea de gen presupune revalorizarea serviciilor de ingrijire printr-o recunoastere a importantei lor sociale si materiale – acesta ar fi putut sa fie proiectul esuat al socialismului francez. Abandonarea lui duce astazi la indiferenta pentru soarta cameristei violate, la neintelegerea gravitatii unei agresiuni comis asupra unei femei care isi cistiga dificil viata ingrijindu-se de confortul altora si riscind in fiecare zi umilirea si abuzul fizic.
A nu intelege ca violarea unei femei care va ingrijeste este, simbolic, un viol al propriei mame este totusi mai grav decit simpla pierdere a alegerilor.
Speranta Dumitru
Maitre de conférence en Science politique
Université PARIS DESCARTES
