Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un fost ofiţer al serviciilor de informaţii americane, John Koehler, a sistematizat datele despre agenţii sovietici care au activat la Vatican în perioada războiului rece într-un volum intitulat "Spioni la Vatican", ce a văzut recent lumina tiparului în SUA, informează La Stampa.
Cartea lui Koehler, care în anii "80 ai secolului trecut a fost consilier pentru comunicaţii al preşedintelui Ronald Reagan, se bazează în principal pe dovezi bine documentate care scot la iveală lupta dusă în epocă de Uniunea Sovietică împotriva Sfântului Scaun. Studiind documente de arhivă declasificate la Moscova şi în alte capitale ale unor state din Europa de Est, autorul volumului menţionat a ajuns la concluzia că "de la bun început, bolşevicii au considerat Vaticanul drept un stat inamic".
Mai târziu, în anii 60, serviciile secrete sovietice au luat decizia de a-şi infiltra agenţii în structurile Sfântului Scaun. Politica Vaticanului faţă de Răsăritul comunist (Ostpolitik) a fost percepută de Moscova ca un "amestec grav în afacerile Europei de Est". KGB a încredinţat această operaţiune serviciului secret din Germania Democratică STASI, condus de Markus Wolf, care a reuşit, potrivit lui Koehler, să obţină rezultate neverosimile.
Printre agenţii STASI la Vatican s-au numărat monseniorul Paul Dissemond, monahul benedictin Eugen Brammertz şi absolventul Universităţii din Munchen Alfons Waschbüsch. Prin aceştia şi alţi agenţii infiltraţi la Vatican, KGB şi STASI obţineau informaţii preţioase, uneori chiar documente secrete conţinând numele şi "vederile politice" ale responsabililor Sfântului Scaun care se ocupau de politica pentru Europa de Răsărit. După alegerea lui Karol Wojtyla papă, monahul benedictin Eugen Brammertz a fost cel care a sesizat Moscova în legătură cu "influenţa crescândă a clerului polonez la Vatican".
Konrad Stanislaw Hejmo a fost unul din numeroşii spioni din Europa de Est care au reuşit să se apropie de papa Ioan Paul al II-lea. Acesta se afla în solda serviciilor de informaţii din Polonia comunistă, care furniza KGB-ului informaţiile primite de la Vatican prin intermediul lui. Hejmo, un preot dominican, prieten al lui Woytila încă de pe vremea studiilor la universitate, se ocupa la Roma cu organizarea vizitelor la Vatican pentru pelerinii din Polonia. El a avut "acces nelimitat" la papa Ioan Paul al II-lea până în ultimele zile de viaţă ale acestuia. Din categoria spionilor mai puţin importanţi face parte colonelul Alois Estermann, comandantul gărzii elveţiene, care lucra pentru STASI: acesta controla teritoriul Vaticanului, dar nu avea cunoştinţă de abordările politice din interior.
După cum recunoaştea recent cardinalul polonez Juzef Glemp, aproximativ 15% din clerul catolic din Polonia a colaborat cu poliţia politică a Republicii Populare Poloneze.
Printre documentele citate de autorul volumului "Spioni la Vatican" figurează şi o directivă a CC al PCUS datând din 13 noiembrie 1979, care conţine un ordin dat KGB cu privire la utilizarea tuturor mijloacelor în scopul "contracarării noului curs politic promovat de noul papă polonez". În documennt se menţionează că "în caz de necesitate", KGB aere voie să recurgă la "mijloace suplimentare", prin acestea subînţelegându-se asasinarea lui Karol Wojtyla. De alttfel, în opinia lui Koehler, respectivul document scoate la iveală cine a fost în realitate regizorul tentativei de asasinare a papei Ioan Paul al II-le. Pe acest document se află semnăturile a nouă lideri sovietici, între care şi cea a viitorului secretar general al PCUS, Mihail Gorbaciov, susţine autorul cărţii.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost împuşcat la 13 mai 1981, în Piaţa Sfântul Petru, de cetăţeanul turc Mehmet Ali Agca, care ar fi fost angajat de serviciile secrete bulgare în acest scop.
Şi actualul papă Benedict XVI s-a aflat în atenţia KGB şi STASI, el fiind filat în epocă de cel puţin opt agenţi ai poliţiei secrete din Germania de Est. RDG manifesta interes în legătură cu viziunile sale politice, precum şi din cauză că era un prieten apropiat al lui Karol Wojtyla. Potrivit informaţiilor operative ale STASI, Ioan Paul al II-lea îi ceruse cardinalului Joseph Ratzinger să organizeze livrarea ajutoarelor pentru anticomuniştii polonezi din partea catolicilor vest-germani. Era vorba de mişcarea Solidarnosc.
