Dezvăluirea a fost făcută chiar de purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe, Gheorghi Tihîi, într-un interviu difuzat pe canalul de YouTube al jurnalistului Aleksandr Notevski.
Tihîi a descris discuțiile drept „foarte toxice” - o caracterizare pe care o mai folosise anterior - spunând că acestea au devenit repetitive și se învârt într-un cerc vicios.
Potrivit oficialului de la Kiev, șansele ajungerii la un compromis în acest sens sunt „inexistente” în momentul de față.
Afirmațiile lui Tihîi au fost preluate imediat și de presa de stat din Rusia, care a tradus câteva dintre declarațiile-cheie.
„Toate argumentele și contraargumentele au fost deja puse pe masă, iar fiecare nouă rundă de negocieri privind aderarea Ucrainei la NATO se învârte în cerc!”, a recunoscut oficialul ucrainean. Discuțiile „au devenit, pur și simplu, foarte toxice”, a adăugat el.
Oficial, cea mai mare alianță militară din lume continuă să susțină că „viitorul Ucrainei este în NATO”. La summitul Alianței din luna iunie, găzduit la Haga, secretarul general al organizației, Mark Rutte, a reluat acest mesaj optimist.
Totuși, realitatea de pe teren arată cu totul altceva: sprijinul american pentru Ucraina s-a diminuat semnificativ, în timp ce actualul locatar al Casei Albe, Donald Trump, și-a exprimat deschis dorința de a retrage SUA din fruntea NATO, în lipsa unei împărțiri mai echitabile a costurilor între membrii organizației.
Această poziție a dus la o scădere vizibilă a entuziasmului general față de admiterea Ucrainei în NATO.
Summitul NATO de la Haga, desfășurat la sfârșitul lunii iunie, le-a oferit totuși aliaților un moment de respiro, după adoptarea unei declarații comune, în care Rusia a fost desemnată drept „o amenințare pe termen lung la adresa securității euroatlantice”.
Concomitent, statele membre și-au reafirmat angajamentele suverane de a susține Ucraina.
Deși declarația finală nu a menționat explicit o posibilă aderare a Ucrainei la NATO, faptul că președintele american, Donald Trump, a acceptat formulările privind Rusia și sprijinul pentru Kiev a fost privit în cercurile diplomatice occidentale ca un mare succes.
Imprevizibilul Trump se întoarce contra lui Putin
În acest context, într-un viraj neașteptat de poziție, marcă înregistrată, Trump a anunțat, luni, că SUA vor relua livrările de armament către Ucraina. El a invocat intensificarea atacurilor rusești.
Întrebat de jurnaliști dacă intenționează să trimită noi arme Ucrainei, Trump a răspuns afirmativ: „Vom trimite mai multe arme, în special defensive”.
„Ucraina este lovită foarte puternic acum. Este un adevărat dezastru. Mor atât de mulți oameni acolo!”, a adăugat el.
Mesajul semnalează o schimbare de atitudine față de Vladimir Putin, în contextul în care liderul de la Kremlin a refuzat recent apelurile Casei Albe pentru încetarea focului și reluarea negocierilor de pace.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, SUA vor furniza „arme defensive suplimentare” pentru a asigura capacitatea Ucrainei de a se apăra, dar în conformitate cu principiile doctrinei „America First” („America pe primul loc”) privind prioritățile de securitate internă.
Parnell a precizat că fiecare transport de armament va fi reevaluat, în funcție de necesitățile armatei americane.
Anunțul lui Trump a fost făcut la doar câteva zile după ce Pentagonul oprise temporar livrările de armament esențial către Kiev - printre care sistemele de apărare antiaeriană „Patriot” și rachetele de precizie cu rază lungă - pentru a analiza dacă rezervele existente mai permit acordarea de sprijin extern, fără a afecta capacitatea de apărare a SUA.
Kievul pierde teren
În momentul de față, lucrurile nu stau prea bine pentru armata ucraineană.
Rusia continuă să înregistreze câștiguri teritoriale constante de-a lungul liniei frontului, care însumează aproape 1.000 de kilometri, extinzându-și ofensiva inclusiv în regiunile centrale ale Ucrainei, dincolo de Donbas.
În ultimele zile, forțele ruse au anunțat că dețin controlul total asupra regiunii Lugansk, un teritoriu cucerit rapid, în mare parte, încă din primele luni ale invaziei.
Deși aceste victorii sunt realizate prin pierderi masive de trupe, Kremlinului nu pare să-i pese și mizează pe o strategie de epuizare lentă și meticuloasă a adversarului, bazându-se aproape în permanență pe mobilizări suplimentare și recrutări interne.
De altfel, această discrepanță majoră între capacitățile diferite ale celor două armate de a trimite pe linia frontului contingente capabile să înlocuiască cu succes unitățile distruse înclină situația, pe termen lung, în favoarea Moscovei.


