Un american la Paris

PREZIDENŢIALE SUA. Cum îşi "aleg" francezii candidatul preferat
"Barack Obama? O şansă pentru… Franţa!" Tînăra care se exprima astfel este o trecătoare din inima cartierului Goutte d’Or, cartierul african din Paris. Inutil să ne întrebăm în ce constă această "şansă". E vorba, evident, de culoarea pielii candidatului democrat cu care se identifică tînăra franţuzoaică originară din Coasta de Fildeş.

PREZIDENŢIALE SUA. Cum îşi "aleg" francezii candidatul preferat
"Barack Obama? O şansă pentru… Franţa!" Tînăra care se exprima astfel este o trecătoare din inima cartierului Goutte d’Or, cartierul african din Paris. Inutil să ne întrebăm în ce constă această "şansă". E vorba, evident, de culoarea pielii candidatului democrat cu care se identifică tînăra franţuzoaică originară din Coasta de Fildeş.

În trecere prin Paris pentru o escală de cîteva ore,  Barack Obama, candidatul democrat la prezidenţialele din SUA, s-a întîlnit cu Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, la începutul week-end-ului. Cei doi s-au felicitat reciproc pentru "convergenţa de vederi": Iran, Darfur, Afganistan, climat, sărăcie. Nici o umbră în tabloul general.

"Obama? E prietenul meu", a afirmat Nicolas Sarkozy în faţa jurnaliştilor de la Le Figaro. Adăugînd de asemenea că oricare ar fi viitorul preşedinte american, Obama sau McCain (candidatul republican), "Franţa va rămîne prietena Statelor Unite". Şi că, de altfel, "francezii îi iubesc pe americani".

DEMOCRATUL. Îi iubesc francezii pe americani? Nu e chiar aşa de sigur! Întrebarea este dificilă, însă un lucru e cert: relaţiile între cele două ţări alimentează o istorie aproape neîntruptă de ură şi de admiraţie. Astfel, la fiecare patru ani, Franţa îşi "alege" unul dintre cei doi candidaţi americani, de obicei pe cel democrat. Şi povestea se repetă identic de fiecare dată: dacă democratul pierde, francezii deplîng orbirea intelectuală, egoismul şi aroganţa alegătorilor americani care au "îndrăznit" să aleagă un republican. Dacă este ales, francezii vor constata repede că nu duce politica pe care şi-au imaginat-o ei, ci că perpetuează oarecum aceleaşi demersuri ca şi predecesorii săi. Şi aproape instantaneu nefericitul învingător va fi acuzat de viraje la dreapta, de faptul că ar fi în slujba lobbiurilor, iar la final francezii vor fi multumiţi să constate că americanii sînt "irecuperabili".

CULOAREA. În aceste condiţii, ce cred francezii despre Obama? Continuăm turul în cartierul Goutte d’Or  împreună cu jurnaliştii de la Ştirile France 2. Iată ce aflăm: "O şansă pentru negri", "Yes, we can", spune alt african. "În sfîrşit, cultura africană e recunoscută la nivel mondial", afirmă altul.
E sigur că un candidat de culoare reprezintă un eveniment inedit, emblematic pentru o naţiune care şi-a rezolvat în mod admirabil inhibiţiile rasiste. Dar de cînd se votează un candidat în funcţie de culoarea pielii ? Ar fi fost mai instructiv dacă întrebările ar fi vizat să afle ce ştiu francezii despre programul politic al lui Obama. În mod evident n-ar fi ştiut  mare lucru, ceea ce va permite din nou francezilor, dacă Obama va fi ales, să se ofuscheze de "schimbările de cîmp politic" sau de fermitatea militară afişată în străinătate. Ca de obicei, francezii se pregătesc să fie dezamăgiţi de alegerile din Statele Unite şi tot ca de obicei îi vor desemna ca responsabili pe "irecuperabilii americani".