Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne plângem de multe ori că s-a ajuns la limita suportabilităţii, că mai rău de atât nu se poate, dar uităm că milioane de oameni trăiesc în lumea asta mai rău decât noi, iar viitorul lor nu pare să se schimbe prea curând. Acesta este şi cazul tinerilor din Iran.
Corespondentul în Iran al revistei germane Der Spiegel prezintă un reportaj despre viaţa mizeră a societăţii iraniene. “Viaţa tinerilor în Iran se ghidează după proverbul persan: 'Nu există culoare mai întunecată decât negrul'. El scoate în evidenţă lipsa de perspective şi realitatea că nu se poate mai rău de atât”, notează Der Spiegel.
Aproape 44% dintre cei 77 de milioane de locuitori au vârsta sub 25 de ani. Cei mai mulţi sunt şomeri. Locurile în învăţământul superior sunt limitate, iar perspectivele pentru academicieni nu sunt dintre cele mai bune.
Problema şomajului
“Am o diploma de chimist, dar nu găsesc un loc de muncă în domeniul meu”, se plânge pentru sursa citată Reza, din Teheran. Tânărul de 26 de ani recunoaşte că doarme în timpul zilei, iar seara se întâlneşte cu prietenii. “Ne întâlnim, dar în realitate nu facem nimic util. Mi-e teamă de viitor. Acum aş accepta orice loc de muncă”, spune el.
Aceeaşi dorinţă o au mulţi oameni în Iran. Nu există statistici oficiale actualizate despre rata şomajului. Ultimele cifre oficiale indicau în 2011 că ea s-ar situa la 15%. Experţii consideră că cifrele nu se bazează pe o realitate economică. Cifra este mult mai mare, iar în rândul tinerilor cu vârsta între 15 şi 24 de ani ea se situează la 23%. Guvernul de la Teheran a promis sute de mii de locuri de muncă în perioada 2006-2012, în realitate s-au creat doar 14.000.
Restricţiile vieţii islamice
Rata inflaţiei dă mari bătăi de cap iranienilor. Conform Băncii Centrale din Teheran ea se ridică la 36%. “Foarte multe cupluri vin la noi, dar în momentul în care află costurile chiriei pleacă dezamăgiţi”, se plânge Makler Ahmed. “Chiar dacă tinerii îşi găsesc un loc de muncă, rămâne încă neclar dacă, în condiţiile actualei rate a inflaţiei, pot supravieţui din salariul lor. Preţurile sunt foarte mari”, adaugă un profesor universitar din Teheran.
Regulile vieţii islamice limitează posibilităţile de distracţie în Iran. Discotecile şi barurile sunt interzise. Consumul de alcool în restaurante este interzis. Femeile trebuie să îşi mascheze complet contururile corpului. Cuplurile necăsătorite se pot trezi la secţia de poliţie după o banală întâlnire într-un restaurant. Întâlnirile amoroase sunt limitate prin legea care interzice hotelierilor să închirieze camere cuplurilor ce nu posedă un certificat de căsătorie. Pentru o locaţie secretă este nevoie de bani mulţi. Cei mai mulţi nu au nici o speranţă. Cine vrea distracţie, trebuie să se ascundă. Viaţa socială în Iran se desfăşoară în spatele uşilor închise. Dar chiar şi aşa, ea lasă de dorit. Pentru petreceri private e nevoie de mulţi bani. Cei mai mulţi nu sunt în posesia lor.
Lipsa perspectivelor
Nici măcar în domeniul IT speranţele nu sunt foarte mari. După ce şi-a încheiat studiile, Behsad a aplicat la nenumărate joburi de pe tot teritoriul Iranului. Fără mare succes. Acum vinde telefoane mobile în Teheran. “Să instalezi jocuri pe telefoanele mobile poate să facă orice analfabet. Având în vedere că aş vrea să mă căsătoresc, dar n-am bani, după-amiaza sunt taximetrist pe propria mea maşină. Pentru asta nu ai nevoie de cunoştinţe de IT, ajunge o hartă a Teheranului”, mărturiseşte tânărul de 24 de ani. Planurile sale de căsătorie sunt departe de a fi puse în aplicare. Prietena sa este încă studentă, iar relaţia lor în public se rezumă la o ţinere de mână pe ascuns în maşină. Apoi fiecare se duce la casa lui. Ambii trăiesc încă cu părinţii lor, care se opun unei relaţii amoroase fără un act notarial. “Nu ne putem căsători, fiindcă nu ne permitem chiria unei locuinţe. Ne rămân doar visurile şi consolarea că milioane de oameni trăiesc la fel”, a completat Mina, 21 de ani.
“Mai bine nefericit, decât fără perspective”
În aceste condiţii, mulţi iranieni îşi pun speranţa în emigrare. Dar viaţa în Vest nu le aduce mereu împlinirea dorinţelor. Haleh, 23 de ani, şi-a încercat norocul în Toronto. “Este adevărat că în Canada am parte de mai multe privilegii decât în Iran, dar ca străin nu sunt şi nu voi fi acceptată niciodată”. În ciuda problemelor de adaptare şi integrare socială, Haleh şi mulţi alţii ca ea nu iau în calcul revenirea în Iran. “Mai bine nefericită, decât lipsită de perspective”, mărturiseşte tânăra.
Speranţe în clasa politică
Tineretul iranian şi-a pus mari speranţe în clasa politică şi în capacitatea acesteia de a redresa situaţia. Nemulţumiţi de fosta guvernare, tinerii au votat în mod covârşitor cu reprezentantul opoziţiei, Hassan Rohani. Sloganul campaniei electorale a clericului moderat le-a captat atenţia: “Tinerii reprezintă viitorul nostru. Dacă nu rezolvăm problemele lor, nu vom avea progrese”. Corespondentul Der Spiegel în Iran, Farshid Motahari, vede şi partea pozitivă a proverbului persan:” Nu există culoare mai întunecată decât negrul înseamnă că de acum încolo în Iran lucrurile se pot doar îndrepta”.
Citește pe Antena3.ro
