Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emoţii mari şi în rândul puşcariaşilor de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi. Pentru 112 deţinuţi din Iaşi a sunat clopoţelul (şi alarma) o dată cu deschiderea noului an de învăţământ. Bucuroşi nevoie mare, în sunet de cătuşe şi zăvoare deferecate, încărcaţi (unii) cu buchete mari de flori (foto), şcolarii încarceraţi s-au îndreptat încă de dimineaţă, însoţiţi de gardieni, către sala specială de festivităţi. Aflu de la unul dintre educatori că cei prezenţi, doar 95 din 112, s-au trezit nerăbdători încă de la 8:00, s-au îmbrăcat cu haine bune (tricouri înscripţinate Italia, Gangsta's, adidaşi, şlapi, fără cravată, evident) şi s-au aşezat cuminţi pe scaune. Am ajuns şi eu la programata întâlnire pe la 11:00. După ce am parcurs curtea largă, acompaniat de urale şi strigăte de admiraţie (aşa se face pentru un nou-sosit), am trecut cu bine de colegii neşcolarizaţi care-şi întindeau muşchii rezemaţi de grilajul terenului de sport. Am păşit apoi prin porţi deschise cu cartela şi am ajuns în sala plină. Ac să arunci nu era chip. De o parte, conducerea pentenciarului şi a şcolii, de alta, profesorii, iar într-un colţ, formaţia artistică a închisorii, care a pregătit un program special încă din perioada "vacanţei" şcolare. A luat cuvântul emoţionată Gabriela Grigoraş, directoarea Şcolii 41 de Arte şi Meserii. "Stimaţi elevi, bine aţi venit la şcoală... aş dori să vă remarc pentru conduita exemplară de care aţi dat dovadă în anii trecuţi...". Au ţinut discursuri şi alţi vorbitori, între care şi comandantul penitenciarului. "Vă doresc un parcurs cât mai liniştit, cu tot ce poate fi mai bun pentru voi. M-aş bucura dacă aţi şi termina şcoala, pentru că se ştie din anii trecuţi că unii dintre voi au folosit oportunitatea aceasta pentru a face trafic de obiecte. Dar trebuie să scurtăm pentru că am reuşit să aud cuvântul domnului ministru, care ne-a recomandat să nu ne întindem cu festivităţile", a spus comandantul, care a fost aplaudat la scenă... închisă. A urmat prezentarea noilor şi vechilor profesori, apoi momentul deosebit în care unul dintre deţinuţi a împărţit trei buchete mari de flori, unul dintre ei fiind aşezat din greşeală chiar în faţa comandantului. Dar incidentul a trecut neobservat. Apoi a început cel mai aşteptat eveniment, spectacolul muzical-literar prezentat de deţinuţii premianţi. Trebuie menţionat faptul că la şcoala din cadrul Penitenciarului Iaşi există elevi cu veleităţi aparte, şcolarii au vârste între 21 şi 59 de ani, iar fiecare clasă are an de an premianţi şi menţiuni special pentru fel de fel de abilităţi. Muzica şi iuţeala de mână (la instrumente, ce credeaţi!) sunt cele mai apreciate.
Deţinuţii şcolari aşezaţi pe scaune aratău exemplar, ca nişte elevi adevăraţi. Tunşi periuţă, cu ţinuta la patru ace, aşteptau nerăbdători poeziile şi cântecele ce urmau să fie rostite.
Pe un fond de muzică clasică, Nicu Grosu, agentul educator ce răspunde de formaţie, a rostit un emoţionant cuvânt de început. "Încă o zi de toamnă în puşcarie, cam câte au fost, câte vor fi... ". Apoi, unul dintre elevii clasei I a citit fragmente din "Domnul Trandafir", clipă în care asistenţa a simţit din nou fiorul emoţiei începutului. "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva... Mă tem că n-am să te mai văd uneori, că o să-mi crească aripi până la cer", a sosit la rând cunoscuta poezie a lui Nichita Stănescu, ce purta în lumina gratiilor o valenţă aparte. Pe fondul muzical al unei melodii de Ciprian Porumbescu s-a adus atingere meseriilor ce pot fi îmbrăţişate: "astronauţi, medici, ingineri"... "paznic de bancă", a şoptit un şcolar din mulţime. Apoi sala închisă, cu zăvoarele atârnând la intrare şi păzită în fund de un mascat, a fost inundată de note muzicale. Pasărea Colibri: "hei tramvai, cu etaj şi tras de cai". Aceeaşi elevi din grupul de nouă şcolari puşcariaşi au cântat cu poftă "Andrii Popa". "Cine trece-n valea seacă cu hangerul fără teacă şi cu pieptul dezgolit...", foarte apreciat de asistenţă, chiar şi de unii dintre profesori, probabil la gândul că Guvernul Boc a tăiat ca nesimţitul din lefurile şi aşa mici. Însă s-au consolat totuşi la auzul cuvintelor cunoscutului şlagăr al lui Bob Dylan: "Blowin' in the wind" (vezi audio ataşat). A urmat o pauză în care şcolarii atenţi şi-au tras sufletul pentru că obosiseră, invadaţi şi de încărcătura emoţională transmisă. A fost citită poezia "Abecedar" de Grigore Vieru, timp în care unii dintre deţinuţi au avut timp să admire figurile noilor profesori, printre care şi două tinere cadre... didactice destul de arătoase. De aceea, poate furaţi de eveniment, la sfârşit au bătut cu toţii din palme cu frenezie. A urmat apoi o altă poezie cu referire la mamă şi primii ani de şcoală, cu inconvenientele aferente - trezitul de dimineaţă şi îmbracatul în haine speciale, la fel de speciale ca cele de penitenciar, zeghea. Finalul cum putea să fie decât unul apoteotic? Nicu Grosu a făcut precizarea că tuturor acum în vremuri de criză ne este greu, de aceea s-a gândit la un text de cântec care să amintească acest lucru. Pe un fond cu muzică etno, cu uşoare influenţe de manea, s-a cântat: "Bună ziua, Doamne ajută... că bogat e greu, şi sărac e greu şi la toţi ne e greu"... Sufletul spectacolul a fost tocmai câştigătorul unui concurs mai vechi de karaoke, desfăşurat, de asemenea, în penitenciar, Ionel, poreclit şi Pavarotti din închisoare. A urmat apoi momentul reîntâlnirii cu profesorii într-o altă locaţie cu sălile de clasă. Am stat de vorbă la final şi cu subcomisarul educator Liviu Dumitraşcu. "Avem elevi foarte buni, care se remarcă mereu în cadrul numeroaselor proiecte educaţionale pe care le derulăm. Sunt printre ei şi preminaţii anilor anteriori, şcolari care s-au remarcat chiar şi la nivel naţional. Astăzi au fost prezenţi aproape toţi cei 100 şi ceva de elevi, dar pe parcursul anului şcolar numărul lor va creşte cu siguranţă. Avem clasa I în modul cu clasa a II-a, a III-a, a IV-a şi a V-a, de asemenea cuplate, până la clasa a X-a, elevii cei mai silitori fiind cei foarte tineri", a spus subcomisar Dumitraşcu. Când am ieşit din sala de festivităţi am auzit fredonând piesa de bază a spectacolului dedicat dedicat deschiderii anului şcolar. "Şapte ani de haiducie, şi-a bătut joc de domnie"... "...huo, Băsescu", striga unul dintre deţinuţii mai dificili, ce nu fusese selecţionat pentru "spectacol". În sunetul metalic al uşilor, dincolo de gratiile largi, plutea un aer de bucurie şi lehamite. "Sunteţi liber", îmi sună în ureche cuvântul gardianului care mă însoţeşte. Chiar aşa, dincolo de terenul plin de deţinuţi, răsărise un soare care mai-mai te îmbia la călătorie şi cutezanţă. Însă paznicii erau destul de vigilenţi.
Mai trebuie să precizăm faptul că cei 112 şcolari cu vârste de până în 60 de ani au fost selecţionaţi dintre 300 de deţinuţi care s-au înscris la Şcoala de Arte şi Meserii, numărul total al celor încarceraţi în Penitenciarul din Iaşi fiind de 1.400. Deci sub 10% dintre cei aflaţi la închisoare se pot bucura de studiul abecedarului şi, de ce nu, al noii figuri a profesorului. La Şcoala Nr. 41 din Iaşi unde îşi desfăşoară ei activitatea se dau diplome de absolvire pe care nu scrie însă "obţinută în închisoare", studiile fiind recunoscute la nivel naţional, conform spuselor domnului educator Liviu Dumitraşcu. Rechizitele folosite pe durata anului şcolar sunt puse la dispoziţie de Penitenciarul Iaşi, iar manualele, de Şcoala nr. 41. Un fapt foarte important şi deosebit de apreciat de şcolarii deţinuţi este că persoanele private de libertate scapă cu fiecare an şcolar promovat de câte o lună de închisoare. De aceea şi îmbulzeala în sălile de clase ale penitenciarului. "Trăiască şcoala, hai liberare!". O festivitate care n-a ţinut cont de îndemnul ministrului şi, culmea, s-a întins cu festivismele. Din fericire, fără politicieni şi cu un program deosebit de apreciat de şcolarii puşcăriaşi.
