Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestea adusă de revista germană Focus, potrivit căreia 1.500 de opere de artă ale unor maeştri precum Matisse, Chagall sau Picasso au fost găsite în apartamentul unui octogenar din Munchen începe să aducă după sine o grămadă de semne de întrebare.
Aceste opere ar valora circa 1 miliard de euro. Ce trebuie făcut cu ele? Vor reveni ele de drept statului german sau îşi vor regăsi proprietarii? Publicaţia franceză Le Nouvel Observateur s-a adresat unui specialist, Jean-Pierre Osenat, preşedinte al sindicatului naţional francez al caselor de licitaţii de artă.
Complicaţia abia acum urmează
El este de părere că valul de emoţie stârnit de această veste trebuie temperat. Căci ce este mai complicat abia acum urmează. 1.500 de opere înseamnă 1.500 de potenţiali proprietari diferiţi! Această descoperire implică o muncă de anchetă care se va întinde de-a lungul mai multor ani. O sarcină care revine în primul rând autorităţilor germane. Ar putea fi implicate şi firme specializate în studierea genealogiilor, în ideea că se doreşte găsirea tuturor proprietarilor, dar sarcina se anunţă deja sisifică.
Nevoia de expertiză
La ora actuală este dificil de ştiut cu exactitate valoarea acestor pânze. De aceea este nevoie de o expertiză amănunţită.
Un lucru este sigur: povestea, deşi pare ruptă dintr-un film de acţiune, nu va da o valoare în plus operelor, crede specialistul francez. El spune că opera în sine este suficientă pentru ea însăşi. Tabloul contează, nu istoria lui. Trebuie ţinut cont de calitatea tabloului, de suportul său, de dimensiune. De aceea este necesară o expertiză.
“Mi s-a întâmplat să fiu solicitat pentru expertize de familii care credeau că pendula bunicii are valoare. In realitate, aveau o vază chinezească foarte rară. Oamenii nu sunt de cele mai multe ori conştienţi de comorile care îi înconjoară”, explică specialistul francez pentru Le Nouvel Observateur.
Este evident că unii dintre proprietarii acestor pânze se vor manifesta. Opera lui Matisse ar aparţine Fundaţiei Rosenberg. Este treaba lor să dispună ce vor în ceea ce o priveşte. Pot să decidă să renunţe la ea şi să o vândă. Un tablou de Matisse se poate vinde cu 1 până la 30 de milioane de euro! O sumă frumoasă, când nu eşti colecţionar de artă.
Să circule arta!
Pânzele marilor maeştri nu vor avea nicio problemă în a-şi găsi noi proprietari. Este mult mai uşor să vinzi un tablou de Picasso, chiar dacă nu este grozav, decât un tablou de 3.000 de euro! Arta a devenit o valoare-refugiu, pe timp de criză.
“Nu sunt împotriva vânzării acestui tip de pânze, căci pentru mine, acest lucru însemnă că lor li se acordă o a doua viaţă. De fiecare dată când cineva cumpără un tablou, îl face să renască, prin dorinţa de a-l expune şi a-l prezenta unui număr cât mai mare de oameni. O operă de artă trebuie să treacă din mână în mână”, crede specialistul francez.
Pentru anumite pânze, va fi mai dificil să se găsească proprietarul de la vremea respectivă sau moştenitorii săi, mai ales că este vorba despre o perioadă atât de tulbure cum a fost Cel de-al Doilea Război Mondial.
Circuitul capodoperelor
In Franţa de exemplu, când proprietarul este de negăsit, statul devine beneficiarul operei. O legislaţie în materie care variază de la stat la stat. Statul nu poate vinde un tablou, deci nu are altă variantă decât să îl conserve, chiar dacă asta înseamnă că acesta va sta în depozitul unui muzeu. “Eu, unul, sunt un mare susţinător al punerii în circulaţie a operelor de artă. Este mult mai bine să fie expuse, fie şi pe pereţii unui amator de artă, decât să zacă în fundul unui depozit al unui muzeu, fără a fi arătate vreodată publicului”, îşi explică poziţia Jean-Pierre Osenat.
