Comunicat

Prin rechizitoriul nr. 84/P/2007 din 03.12.2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea mea în judecată, alături de alte 12 persoane, pentru săvârşirea a două infracţiuni, şi anume folosirea de către o persoană, care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii conferite de această calitate, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000) şi spălare de bani (prev. de art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 şi art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000).

Iniţial, cauza a făcut obiectul dosarului nr. 646/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia  a II-a, care, prin rezoluţia din 10.06.2005, a dispus neînceperea urmăririi penale.

Ulterior, prin infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dosarul a  fost trimis la Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru ca la 24.09.2008 să fie începută urmărirea penală împotriva mea, când ancheta era aproape finalizată, eu neavând astfel posibilitatea să-mi exercit dreptul la apărare.

Tocmai de aceea, pe parcursul urmăririi penale m-am prevalat de dreptul de a nu da nici o declaraţie, având în vedere modul în care s-a desfăşurat ancheta.

Astfel, deşi era obligat să respecte principiul egalităţii armelor între acuzare şi apărare, Parchetul a administrat probele în condiţiile punerii mele într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu titularul acţiunii penale. În acest sens, precizez că cele mai multe probe, inclusiv expertizele şi constatările tehnico-ştiinţifice, au fost administrate înainte de începerea urmăririi penale împotriva mea, adică înainte ca eu să am o calitate procesuală. Pentru acest motiv am şi solicitat refacerea întregii urmăriri penale, astfel încât să-mi pot exercita drepturile legale recunoscute de legislaţia penală, inclusiv de Convenţia EDO. Cu toate acestea, cererile mi-au fost respinse, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor imparţialităţii şi loialităţii care guvernează procesul penal.

Întrucât la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că mi-aş fi folosit influenţa conferită de calitatea de preşedinte de partid pe lângă persoanele implicate în desfăşurarea operaţiunilor comerciale cercetate de Parchet, am considerat şi consider în continuare că sunt victima unei anchete politice.

Această susţinere, pe care, contrar deontologiei profesionale, Parchetul o consideră "puerilă şi stereotipă", este dovedită de chiar autorul rechizitoriului, care menţionează despre aşa-zisa colaborare a mea cu Securitatea ca poliţie politică (în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive) şi despre "implicarea şi în domenii de afaceri, notabile fiind cele din domeniul energetic", aspecte care nu au legătură cu obiectul cauzei.

Mai mult, acelaşi procuror recunoaşte în actul de sesizare a instanţei de judecată că obiectul dosarului "are legătură cu politicul", ceea ce demonstrează că nu m-am înşelat atunci când am susţinut că este vorba despre o anchetă politică, şi nu penală.

Întrucât dosarul se află pe rolul instanţei, din respect pentru ideea de justiţie, intervenţiile mele publice cu privire la această cauză se opresc aici.

Dan Voiculescu