Culesul de căpşuni, o modă apusă

SPANIA  ●  Sîntem cea mai mare comunitate de străini
Românii au ajuns cea mai mare comunitate de străini din Spania spune Maria Ligor, ambasadorul nostru la Madrid.

SPANIA  ●  Sîntem cea mai mare comunitate de străini
Românii au ajuns cea mai mare comunitate de străini din Spania spune Maria Ligor, ambasadorul nostru la Madrid.


       Jurnalul Naţional: Anul trecut, tot la reuniunea dipliomaţilor români, eraţi optimistă în privinţa accesului liber al românilor pe piaţa muncii din Spania. Cum au evoluat lucrurile?

Maria Ligor: Conform statisticilor spaniole, avem mai bine de 750.000 de români în Spania(...) sîntem cea mai mare comunitate de străini de aici (...) În privinţa pieţei muncii, lucrurile sînt puţin complicate din cauza crizei economiei spaniole, care a crescut foarte puţin în ultimul an şi se vorbeşte în multe cercuri de apropierea recesiunii. În acest context, sectorul construcţiilor a încetinit foarte mult şi asta este o veste proastă pentru români, îndeosebi pentru bărbaţi. Starea economiei influenţează atmosfera în care guvernul spaniol va trebui să decidă la sfîrştului anului dacă ridică restricţiile privind libera circulaţie a forţei de muncă din România şi din Bulgaria. Am observat însă că atunci cînd e vorba de lucrători români pe care i-au avut deja angajaţi, mulţi dintre angajatori preferă să-i menţină pe lucrătorii români în detrimentul altor lucrători din alte ţări.

       Au fugit romii din Italia în Spania?

Mi-ar fi greu să confirm că avem o sosire mai numeroasă de cetăţeni români de etnie romă dinspre Italia. Noi urmărim foarte serios împreună cu poliţia spaniolă sosirile de populaţie nomadă, mai ales datorită sensibilităţii care există în Italia.

       E mai blîndă politica spaniolă în privinţa nomazilor?

În Spania nu există sensibilitatea publică care s-a creat în Italia, acea senzaţie de asediu, urgenţă, criză, pe care am remarcat-o în Italia în privinţa tuturor imigranţilor. Dar nici în Spania nu există toleranţă pentru aşezările ilegale (n.r. – de genul taberelor de romi din Italia), acestea sînt repede desfiinţate. Spaniolii ca naţie sînt foarte maturi în ceea ce priveşte instictele democratice. De cîte ori sesizează pericolul unei discriminări, societatea reacţionează foarte bine şi în primul rînd mass-media. Nu e întîmplător că în momentul în care în Italia au apărut măsuri ale guvernului care în Europa au fost considerate discriminatorii, presa spaniolă le-a taxat. Chiar şi guvernul spaniol a avut un schimb destul de dur de replici cu cel italian.

       Putem vorbi de o politică a guvernului spaniol de păstrare a imigranţilor români? Alocaţiile consistente pe care le dau la naşterea unui copil, sistemul de învăţămînt...

E un guvern socialist, deci e normal să se axeze pe măsuri sociale. Fiecare copil născut aici, indiferent dacă e spaniol sau imigrant primeşte acea alocaţie. Nu mi se pare că au o atitudine specială de încurajare a imigraţiei române, ci în general au o politica nediscriminatorie faţă de imigranţi în ansamblu. Un copil cînd soseşte în Spania este automat înscris la şcoală. Îi trebuie doar un act care să-i dovedească vîrsta, nimic altceva. Nu trebuie să dea examene de echivalare, nu trebuie să ştie limba. Apoi, copiilor le sînt asigurate cursuri speciale pentru a învăţa limba spaniolă. Să nu uităm şi că economia spaniolă are nevoie de mîna de lucru a imigranţilor.

       Anul acesta a fost mai liniştit în ceea ce priveşte problemele românilor plecaţi să muncească în agricultură...

Românii au căpătat ceva experienţă şi au mai multă informaţie. Pe de altă parte, numărul românilor care se prezintă în ţară, la selecţiile pentru muncă sezonieră în agricultura spaniolă a scăzut mult.

       Deci termenul de "căpşunari” e perimat...

Românii din Spania sînt destul de necăjiţi cînd sînt apelaţi aşa. Sînt oameni care s-au stabilit aici, au case, au slujbe bune şi e greu să accepte acest termen peiorativ.

       O problemă sensibilă pare să fie în continuare repatrierea românilor săraci care mor în Spania...

Ceea ce e trist e că mai todeauna vorbim despre persoane foarte tinere. Media de vîrstă a comunităţii de aici este de 30-33 de ani. Cei care mor, majoritatea, mor în accidente sau tot felul de întîmplări din acestea neprevăzute. E cu atît mai şocantă şi mai impresionantă situaţia cînd ai de-a face cu aceşti tineri care trebuie repatriaţi, iar famiile lor din ţară sînt necăjite, sărace şi nu au bani. Atunci găsim soluţii, dar din păcate empirice. Strîng bani parohiile, asociaţiile de români, apoi ne mai ajută organizaţiile intarnaţionale pentru migraţie, ONG-urile spaniole.