Jurnalul National: Cum ati primit refuzul eliberarii?

Miron Cozma: Sunt mai puternic in momentul acesta decat am fost vreodata. Dar, la momentul deciziei, am avut un puseu, o cadere. Probabil si pentru faptul ca sunt hipotensiv, eram deshidratat si trezit la 5 dimineata, iar apoi am stat pana la 16:30 intr-o debara ca sa astept decizia instantei.

De unde credeti ca vine aceasta decizie?

De la ministrul Justitiei, Monica Macovei, care a iesit la televiziunea publica si a spus ca nu este de acord cu punerea in libertate a lui Miron Cozma. Si asta dupa hotararea prin care Judecatoria Sectorului 5 ma pusese in libertate. Culmea, in acelasi interviu domnia sa sustinea ca toate activitatile pe care eu le-am urmat in penitenciar (n.r. activitatile literare, artistice si religioase pentru care Miron Cozma a fost apreciat de Comisia de eliberari conditionate) si pe care dansa le-a aprobat sunt penibile. Pai daca este cineva penibil pentru aceste activitati este cel care le conduce, in primul rand. Iata, s-a dovedit ca dupa acest interviu, Tribunalul Bucuresti mi-a dat, aproape incredibil, pe un dosar aproape perfect decizia de mentinere in detentie.

Decizie ridicola

Ce inseamna, pentru dumneavoastra, decizia Tribunalului?

Este o hotarare absolut ridicola, cinica, nici nu stiu cum s-o mai numesc. Mi se da un termen pentru o noua cerere de eliberare pe 15 noiembrie. Pai ce termen este asta, cand eu imi termin de executat pedeapsa pe 2 decembrie? Despre ce eliberare conditionata mai vorbim cand nu se termina nici formalitatile si eu ies in termen? Eu cred ca doamna judecator n-a auzit de jurisprudenta penala si de drepturile detinutilor. Avocatul meu a subliniat ca nu am beneficiat vreodata de eliberare conditionata, iar aceasta hotarare imi incalca tocmai acest drept. Cumva ma asteptam la o astfel de decizie, mi-am si pregatit familia, dar nu m-am gandit ca o sa mi se dea un astfel de termen. Ganditi-va ca am fost liber si am plecat la Paris, dar m-am intors desi stiam ca trebuie sa intru inapoi la puscarie. Am crezut insa in dreptul meu la aceasta eliberare conditionata. La momentul acela, aveam deja depasit termenul pentru eliberarea conditionata cu un an si patru luni. Iata ca de atunci sunt nevoit sa fac inc trei ani si patru luni de puscarie fara sa mi se acorde dreptul la eliberare conditionata. Ce justitie e asta? Ce magistrati sunt astia?

O sa mai cereti eliberarea conditionat pe 15 noiembrie?

Pai ce sens are? De ce sa ma mai incurc cand in 2 decembrie ies oricum? Am sa fac insa altceva. Pentru ca imi da dreptul legea. Voi incerca sa declar o contestatie in anulare impotriva acestei decizii. Nu vreau ca acest dosar, care va ajunge clar la Strasbourg, sa ramana asa.

Interventia ministrului

Si totusi cum putea ministrul Macovei sa influenteze cererile dumneavoastra de eliberare?

Detin documente care demonstreaza ca Monica Macovei a intervenit in actul de justitie in cazul meu. Va dau exemplul de la Timisoara (n.r. prima cerere de eliberare conditionata a lui Cozma, respinsa in recurs, la Tribunalul Timisoara) - Penitenciarul a considerat ca pot fi eliberat, Judecatoria la fel, iar in momentul recursului pur si simplu am fost mentinut in detentie pe baza unei probe, care, la acel moment, nu exista la dosar. Prima masura care s-a luat atunci impotriva mea a fost inlocuirea unui membru din complet cu vicepresedintele Tribunalului. Apoi s-a judecat dosarul si s-a invocat in fata opiniei publice singurul act de acuzare, raportul intocmit de Ministerul Justitiei. Ei bine, actul nu era la dosar. Doamna ministru a semnat personal un act prin care trimitea acest document la dosar la doua luni dupa ce se luase deja decizia. Ce proba mai evidenta decat asta vreti?

Domnule Cozma, s-a exercitat vreo presiune asupra judecatorilor?

Da, nu am nici cea mai mica indoiala, pentru ca este imposibil ca un judecator de la Sectorul 5, avand in fata aceeasi lege, sa poata gandi intr-un fel, iar judecatorul de la tribunal sa dea o decizie diametral opusa.

Declaratii sub presiune

Cea mai grea proba impotriva dumneavoastra a fost raportul Ministerului Justitiei care spunea ca ati fost privilegiat in timpul detentiei. Cum il comentati?

Nu eu, ci judecatoarea de la Sectorul 5 a spus ca acel raport era menit sa verifice activitatea personalului din penitenciar, si nu a mea. In acest raport se spun numai bazaconii. Stiti cum s-au luat declaratii la detinuti? Imi transmit si acum mea culpa pentru ceea ce au scris atunci. Erau chemati, pusi cu bagajele la zona de imbarcare si li se spunea: "Scrieti despre Miron Cozma, ca, daca nu, va punem pe cursa la transfer!" Scriau, saracii, si mai erau trimisi in alte inchisori. Mi-ar placea sa mergeti acum sa vedeti vestita camera de cinci stele a lui Miron Cozma. Asa, prin surprindere, nu cand vor ei s-o arate. Suntem zece in camera, in opt paturi. Eu n-am stat niciodata in conditii privilegiate.

Daca ar fi sa comparati revocarea gratierii lui Ion Iliescu si decizia Tribunalului, care v-a lovit mai rau?

Amandoua m-au lovit rau, insa eu sunt un om puternic. Putini au avut viata mea. Asa c-o sa rezist si-acum. Am invatat de la mama mea credinta in Dumnezeu, iar tatal meu m-a invatat munca. Dar n-am putut sa muncesc corect, am crezut in separatia puterilor in stat, dar ea n-a existat. Si am ajuns in puscarie pentru ca nu am vrut sa fiu nici cu Iliescu, nici cu Constantinescu si nici acum cu Basescu nu vreau sa fiu. Nu il judec pe Iliescu pentru revocarea acelei gratieri. Il judec pentru faptul ca mi-a inscenat un dosar pentru evenimentele din 1991, trecand peste decizia procurorilor militari care dispusesera scoaterea mea de sub urmarire penala. Am cerut demisia lui in Parlament, iar el, pentru ca este un om razbunator, a dat ordin colonelului Trandafir de la IGP sa-mi faca dosar pe subminarea puterii de stat. Acela a fost momentul in care Iliescu a gresit enorm fata de mine. Nu vad ce gen de om poate fi dupa ce mi-a inscenat dosarul, iar apoi a venit in instanta si a spus ca Miron Cozma a fost prizonierul minerilor.

O pata asupra minerilor

Exista un dosar la Parchetul Militar pentru mineriada din 1990. Sunteti martor. Ce declaratii ati dat cu privire la Ion Iliescu?

L-am acuzat, pentru ca nu pot sa accept ca in istorie aceasta pata sa fie aruncata in fata minerilor. Au fost omorati oameni in perioada 11-13 iunie, dar se vorbeste numai despre 13-15 iunie. Pai care 13, ca eu am venit cu minerii abia pe 14? Cine-i vinovat pentru acele morti? Marian Munteanu a spus atunci in Piata Universitatii ca minerii din Valea Jiului nu vor veni impotriva manifestantilor din Piata Universitatii. Atunci s-a strigat: "Minerii sunt cu noi!" Dar nimeni nu da aceste imagini. Vorba lui Tatulici: Minerii au plantat panselute in Piata Universitatii, n-au batut. I-au batut Armata si Militia, minerii au fost mobilizati de doi colonei de la Bucuresti. Cumnatul lui Petre Roman conducea dispozitivele de la Facultatea de Drept, nu minerii. Am aflat atunci ca este atacata Facultatea de Drept de minerii din Valea Jiului si m-am dus acolo, pentru ca stiam ca oamenii mei erau in alta parte. Intr-adevar acolo erau oameni imbracati in salopete, care carau tot felul de lucruri. Am intrebat: Cine sunteti? Si unul din ei mi-a spus ca e miner de la Paroseni, dar n-a stiut sa-mi spuna cine-i director la Paroseni. Atunci m-am infuriat. A venit apoi un domn in civil care m-a luat de dupa gat si mi-a dat o carte de vizita: "Eu sunt Kuki Borislavski, cumnatul lui Petrica, locotenent-colonel". Am luat atitudine si le-am spus ca daca nu pleaca de-acolo chiar vin minerii. Am intrat apoi in Rectorat si m-am intalnit cu doua personalitati ale lumii de astazi, actualul presedinte al Instantei Supreme, Nicolae Popa, si profesorul Barsan, care a fost la CEDO. Ei m-au rugat sa opresc atacul de la Facultatea de Drept. In dosarul de la Parchet, Nicolae Popa a declarat ca nu minerii au vandalizat Facultatea de Drept.

"Ca in burlescul lui Caragiale"

Ce-aveti sa-i reprosati presedintelui Constantinescu?

In timpul lui, instanta m-a condamnat la 63 de ani. Condamnarea face parte din burlescul lui Caragiale. Curtea de Apel imi da pentru evenimentele din 1991 patru ani si jumatate, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie imi da 63 de ani cumulati. Ce se putea intampla in mintea unui judecator decat un ordin direct? Radu Vasile spune, in cartea lui, ca de condamnarea mea nu este strain Emil Constantinescu. Am fost condamnat pentru participatie improprie la subminarea puterii de stat. Pai cum improprie, ca eu am fost acolo? Pentru asta am luat 15 ani. Apoi am fost condamnat pentru infractiuni la siguranta pe caile ferate, infractiuni care se aplica lucratorilor de la caile ferate. Pai ce, eu eram angajat la CFR, ca sa primesc 14 ani pentru semnalizarea falsa, 12 ani pentru neindeplinirea indatoririlor de serviciu si 10 ani pentru prezenta la serviciu in stare de ebrietate? O alta fapta, un politist isi pierduse pistolul Carpati. Mi l-au predat minerii, m-am dus cu el la Televiziune si l-am predat, in prezenta lui Razvan Theodorescu, pentru ca amaratul ala sa nu aiba probleme. Pentru asta am primit 7 ani.

Ce vreti sa faceti dupa ce iesiti?

In primul rand, voi face un consiliu de familie pentru ca am o datorie morala enorma fata de toti. Din 10 ianuarie 1997 pana acum s-au facut zece ani de cand sunt tot prin puscarii. Imaginati-va ca mi-am lasat acasa fetita de cinci ani, iar acum este o eleva eminenta la liceu. Fiul meu... L-am lasat in clasa a noua la liceu si-l gasesc acum cu facultate terminata la Timisoara. Sunt oameni fata de care am o mare datorie si multe lucruri de recuperat. Am obligatii morale si fata de cei din Franta, organizatia non-politica pentru emanciparea muncitorilor, care a militat tot timpul pentru mine, si sunt convins ca la aceasta ora este extrem de revoltata pentru aceasta decizie. Apoi, am o mare nevoie de o perioada de liniste, alaturi de copiii mei.