Iulian Şerban, şeful Casei de Sănătate Iaşi, le cântă de sănătate asiguraţilor (VIDEO)

Deocamdata a abordat stilul anilor ’70, insa pare a fi solistul perfect pentru aria "prohodului"

Directorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Iasi le stie nu numai cu banu’, ci si cu gura. Chiar si cu pianul (nu, nu e vorba de cel de amprentare de la politie!). Dar mai ales cu tobele. "Bunicul" sanatatii iesene bate toba mai ceva ca bunica din celebra melodie a celor de la Zdob si Zdub.

Pusculita Casei Judetene de Asigurari de sanatate Iasi suna demult a gol. Asa. Si ce si-a zis el, ditamai seful? Sa compuna niste "muzici" din tinerete. Rearanjate, reochestrate, rebranduite. Chiar a scos un disc in editie limitata pe care l-a impartit gratuit prietenilor, dupa cum a precizat colegilor din presa ieseana. Discul l-a lansat in zanganit de fonduri pe Youtube, incurajat fiind si de corul de "yesmani" din randul subordonatilor, familiei etc. Chipurile l-a inchinat sotiei. "Aveti talent, maria ta, sunteti colosal, serenissime", i-au spus subordonatii cand au auzit ce talente ascunse zac in capsorul sau. "Genial, sefu’’". Bucatile de pe CD-ul intittulat cum nu se poate mai orgininal "Made in Iasi" le-a inregistrat in studioul incropit acasa. Studio de inregistrari acasa, de televiziune la serviciu, un presedinte gospodar! Din banii cui, doar Dumnezeu stie! Si, cum va spuneam, un album format din cateva melodii cu acorduri prafuite din vremea studentiei domniei sale. Anii ‘70. Oldies, but not goodies. A valorificat talentul irosit in tinerete. Ca student al perioadei comuniste a suferit mult ca nu putea intra in caminele de fete. Asa a compus o melodie - "Sus in camin", acolo unde nu ii dadea voie portarul sa urce. Apoi s-a indragostit de valuta. A mai tras o melodie: "Fata din povesti". (fata – a se citi valuta! – n. red.). Iubita sa. Linii melodice care pur si simplu te adorm. "Stai, cine-i acolo, eu sunt paznicul care nu da voie baietilor sa urce la fete, bla, bla, bla". Al dracului portar, daca e comunist! Ia sa fi fost el in vremea noastra, nu-l facea Serban redactor sef la propria televiziune a Casei?

Asadar, dupa acest prim album asteptam finalul auditiei. Sfarsitul de "sou" in care "clientii" fideli ai Casei (impanati care de care cu fel de fel de contracte) sa ii lipeasca lautaurului sef de la Casa bancnote mari de euroi pe frunte ca sa aiba si domnu Serban’ cu ce cumpara hartia igienica pentru institutie.

Acum revenind la tonul serios, ceea ce a facut domnul Serban are un usor damf de paranoia. Oricat talent ai avea, nu te apuci sa orchestrezi melodiiile de gradinita gen "Alunelul, alunelul" si altele. Si nici sa-ti tragi in editie princeps aurita micile incercari literare sau poezioarele scrantite scoase in primele clase primare. Ori ofuscarile sexualo-studentesti din tinerete. Asa, poate domnul Serban se crede atat de talentat de-i pare rau ca nu si-a incercat si talentul la pictura, sculptura, foto si, de ce nu, la scris. Brancusi, Pallady, Iosif Berman, Brunea-Fox sau Rebreanu ori Enescu sunt mici copii pe langa pluri-talentatul domn Serban. Tipa masa! Masa chirurgicala, domnule director de fond de bani. Lasa lautaria, atat pe youtube, cat si in ce priveste treburile de la Casa. Sa nu va rapim din placerea de a asculta marile realizari ale directorului iesean. Va avertizam! Ascultati cel mult o melodie. Dati volumul la maximum si inchideti imediat dupa, daca va zgaraie prea tare la ureche.