Copiii urla ca din gura de sarpe. Pe plaja, la micul dejun, la cina. Au si ei cate-o nevoie: o lopatica, un biberon, lantul gros cu medalion al mamei. Dar NU E VOIE! "Ce te uiti asa? Plange, ca-i iese doi dinti!", zice tatal tatuat si dovedeste doza de bere pe care o arunca la un metru de pledul lui. Mamica, plictisita de zbieretele progeniturii, se intoarce cu spatele (la copil) si explica la modul cel mai clar: "O las sa vada ca-n viata n-o sa aive parte de tot ce vrea. D-aia nu-i dau galetusa. Oricum am decat ratustile la mine, daâ p-alea nu le vrea. Sa fie sanatoasa, sa planga pana maine!".
Habar n-am daca fetita deja vanata de plans a continuat "petitia" cu multi decibeli pana a doua zi, ca m-am mutat pe plaja din Jupiter. Un bebelus de 6 luni, lasat fara scutece absorbante, pe un sezlong, in bataia soarelui de amiaza, scanceste tare. Maica-sa il smulge de-o aripa si constata ca micutul isi facuse nevoile pe sezlong. Nervoasa, sterge cu hartie igienica, pe care-o arunca in nisip, langa niste coji de banane. Intorc capul in directia opusa si vad un pusti ca de 8 ani, gol-pusca, facand pipi in nisip, aproape de nasul parintilor care se prapadeau de ras. Siderata, ma gandesc eu ce vina am? Dar copiii? Ca de parinti nu poate fi vorba?!Citește pe Antena3.ro