Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei,
Iar eu eram subţire ca un fum purtat de vânt.
Când lumea toată încăpea în ghiozdanul prins în spate,
Şi în mintea mea zâmbetul mamei era singurul meu gând.
A venit şcoala,
Iar eu încă mai simt sufletul mamei cum respiră în mine,
Cum inima mea bate tare în pieptul ei,
De parcă m-ar fi născut acolo în curtea şcolii
A doua oară, cu toţi copiii de faţă şi învăţătorii,
Tocmai când clopoţelul anunţa intrarea la clasă.
A venit şcoala,
Şi eu încă mai sunt în prima ei zi,
Uitându-mă prin toţi şi prin toate,
Uitându-mă la mama ca la o icoană
Pictată pe peretele şcolii,
Veghindu-mi timiditatea şi fragilitatea de fetiţă într-un băiat.
A venit şcoala,
Şi în fiecare an mă întorc în curtea ei
Să mă văd tremurând în zborul păsărilor călătoare,
Când aş fi vrut să mă întorc în burta mamei
De teamă că lumea se termina la capătul străzii,
Şi câmpia, duzii, viile, nucii nu se mai întorc niciodată.
A venit şcoala,
Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei,
Şi inimile copiilor erau ascunse în penar,
Temătoare că stau la un loc cu vârfurile peniţei şi ale creionului
Şi va trebui ca prima zi de şcoală să o scrie pe ele,
Aşa cum s-a şi întâmplat de fapt.
_____________________________
Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro
