Marius Tucă: A venit şcoala

Citeşte şi: • Femeile • Am închiriat lumea pentru tine... • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (introducere) • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (cuprins) • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (încheiere) • De ziua tatălui meu • Aer • Declaraţie • Am să ascult Phoenix până la sfârşitul lumii • Moartea este breaking news • Clepsidra  • Click aici, dobitocilor! • Copii din dragoste şi spam • Dă-mi un like! • Am să te iubesc până la închiderea ediţiei • Mă tem că je t'aime • Casa Scânteii • Dragoste în Piaţa Cosmonauţilor • Am să te iubesc prin sms • Iubire • Colecist • Eşti ce n-a văzut Parisul • Cea mai frumoasă zi • Îmi potrivesc ceasul după tine • Îmi place mult de tot agenda ta • Am să mă întorc în timp să te iubesc • La un capăt al lumii tu, la celălalt eu • Îmi place despre tine • Am să te iubesc o sută de ani lumină • Manualul tău de funcţionare • Tu ai fost schimbată cu mine la naştere • Scriu în mine • Niciodată să nu spui o dată • Tu ai tăcut cel mai frumos din lume • Te iubesc • Şterge-mă din telefonul tău • Nu sunt genul tău

A venit şcoala,
Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei,
Iar eu eram subţire ca un fum purtat de vânt.
Când lumea toată încăpea în ghiozdanul prins în spate,
Şi în mintea mea zâmbetul mamei era singurul meu gând.

A venit şcoala,
Iar eu încă mai simt sufletul mamei cum respiră în mine,
Cum inima mea bate tare în pieptul ei,
De parcă m-ar fi născut acolo în curtea şcolii
A doua oară, cu toţi copiii de faţă şi învăţătorii,
Tocmai când clopoţelul anunţa intrarea la clasă.

A venit şcoala,
Şi eu încă mai sunt în prima ei zi,
Uitându-mă prin toţi şi prin toate,
Uitându-mă la mama ca la o icoană
Pictată pe peretele şcolii,
Veghindu-mi timiditatea şi fragilitatea de fetiţă într-un băiat.

A venit şcoala,
Şi în fiecare an mă întorc în curtea ei
Să mă văd tremurând în zborul păsărilor călătoare,
Când aş fi vrut să mă întorc în burta mamei
De teamă că lumea se termina la capătul străzii,
Şi câmpia, duzii, viile, nucii nu se mai întorc niciodată.

A venit şcoala,
Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei,
Şi inimile copiilor erau ascunse în penar,
Temătoare că stau la un loc cu vârfurile peniţei şi ale creionului
Şi va trebui ca prima zi de şcoală să o scrie pe ele,
Aşa cum s-a şi întâmplat de fapt.
_____________________________

Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro