Mpox: Ce trebuie să știi despre variola maimuței și cum să te protejezi

Organizația Mondială a Sănătății a declarat miercuri epidemia de mpox, cunoscută drept variola maimuţei, o urgenţă de sănătate publică de interes internaţional, cel mai ridicat nivel de alertă, pentru a doua oară în doi ani.

Mpox afectează în mod natural mai ales animale precum rozătoarele și primatele, dar poate fi transmisă și la oameni. Deși cazurile au fost rare în trecut, în ultimele decenii au existat mai multe focare, în special în Africa Centrală și de Vest, însă recent s-au înregistrat cazuri și în alte părți ale lumii, inclusiv în Europa și America de Nord.

În mai 2022, o epidemie globală, de care a fost responsabilă sub-tulpina de cladă 2 s-a răspândit în aproximativ o sută de ţări în care boala nu era endemică, afectând în principal bărbaţi homosexuali şi bisexuali.

OMS a decretat apoi alertă maximă, în iulie 2022, în faţa acestui focar de cazuri în lume, alertă ce a fost ridică la mai puţin de un an, în mai 2023. Epidemia a provocat aproximativ 140 de decese din circa 90.000 de cazuri. 

Denumită "clada 1b", o nouă tulpină de mpox, detectată în Republica Democratică Congo (RDC) în septembrie 2023 şi apoi raportată în mai multe ţări vecine, suscită temeri privind răspândirea acestui virus. Potrivit şefului OMS, clada 1b "provoacă boli mai severe comparativ cu clada 2".

Cum se transmite Mpox?

Virusul Mpox se transmite prin mai multe modalități:

1. Contact direct cu fluide corporale sau leziuni: Aceasta este cea mai comună cale de transmitere. Oamenii se pot infecta prin contactul direct cu leziuni cutanate sau fluide provenite de la o persoană sau un animal infectat.

2. Transmiterea de la animal la om: Oamenii pot contracta mpox prin mușcături sau zgârieturi de la animale infectate sau prin manipularea carcaselor sau fluidelor animalelor infectate.

   Citește pe Antena3.ro

   

   Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

3. Transmiterea de la om la om: În cazuri rare, virusul se poate transmite între oameni prin picături respiratorii mari, însă acest lucru necesită un contact prelungit față în față. De asemenea, poate fi transmis prin contactul cu obiecte contaminate, cum ar fi haine sau lenjerie.

4. Contactul sexual. 

Care sunt simptomele Mpox?

Simptomele mpox se aseamănă în multe privințe cu cele ale variolei, dar sunt mult mai agresive. De obicei, simptomele apar la 5 până la 21 de zile după expunerea la virus și pot include:

• Febră: Una dintre primele manifestări ale mpox este febra, care poate fi însoțită de frisoane.
• Dureri de cap și musculare: Simptome asemănătoare gripei, inclusiv dureri de cap și musculare, sunt frecvente.
• Ganglioni limfatici umflați: Aceasta este o trăsătură distinctivă a mpox, care o diferențiază de variolă.
• Erupții cutanate: La câteva zile după apariția febrei, pacienții dezvoltă o erupție cutanată caracteristică, care evoluează de la macule (pete plate) la papule (umflături solide), vezicule (bule umplute cu lichid) și pustule (umplute cu puroi). Aceste leziuni se pot forma pe față, membre, palme, tălpi și, uneori, pe organele genitale. În cele din urmă, leziunile formează cruste și cad.
• Oboseală: Mulți pacienți raportează o stare generală de epuizare și letargie.

Simptomele durează, în general, între 2 și 4 săptămâni, iar majoritatea persoanelor se recuperează fără tratament specific. Cu toate acestea, în anumite cazuri, boala poate cauza complicații severe, în special la persoanele imunocompromise, copii mici sau gravide.

Prevenire și tratament

Nu există un tratament specific pentru mpox, dar boala este gestionată prin măsuri de suport, cum ar fi tratarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. De asemenea, s-a descoperit că vaccinurile împotriva variolei oferă o protecție eficientă împotriva mpoxului, iar unele vaccinuri mai noi sunt aprobate pentru utilizarea împotriva acestei boli.

Mpox este o boală infecțioasă rară, dar cu potențial grav, care a revenit în atenția globală în ultimii ani. Deși simptomele sale sunt de obicei ușoare și autolimitante, este important să fie monitorizată și tratată cu seriozitate.