Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii nu încredere în oameni, grija pentru binele altora se limitează la zona familiei, caută puterea socială, dar în mod ipocrit, se ascund sub masca modestiei şi a sacrificiului pentru alţii şi simt mereu nevoia de a se compara cu alţii mai buni pentru a se valida. Sunt câteva dintre concluziile celui mai important studiu din ultima sută de ani, "Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Românilor" - lucrare realizată de un grup de psihologi de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, coordonat de pro.univ.dr Daniel David, ce reface lucrarea filosofului Constantin Rădulescu Motru - "Psihologia poporului român".
Cum suntem
Concluziile de bază ale studiuiului privind psihologia românilor, publicate de profesorul David pe blogul personal, arată că potenţialul ridicat pentru inteligenţa cognitivă/emoţională, creativitate şi învăţare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensivă, susţine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.). Comportamentul este unul care nu se supune uşor normelor şi regulilor. Pe de altă parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potenţialul), ceea ce ne face competitivi în muncă. Munca (ca modalitate de afirmare socială), familia (contextul siguranţei) şi religiozitatea (care ne dă sens şi semnificaţie în viaţă) sunt cele trei reperele majore care definesc viaţa românilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinală a românilor, şi anume neîncrederea în oameni; aceasta se generalizează de la străini la cunoscuţi/prieteni, excepţie făcând familia unde, dimpotrivă, compensăm cu o încredere foarte mare.
Sub aspect psiho-cultural românii caută puterea socială, dar în mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste în care nu dă bine să arăţi că vrei să ieşi din rând, îşi ascund această dorinţă sub masca modestiei şi sacrificiului pentru alţii (ex. “eu nu aş vrea puterea, dar oamenii îmi solicită asta…”).
Cultura românilor promovează heterodeterminarea (influenţa tradiţiei/religiei), în dauna autodeterminări (autonomie în decizie), şi a pragmatismului (interesul personal), în dauna spiritului civic. Românii au un stil cultural represiv şi evitativ, ceea ce îi face să fie defensivi. Defensivitatea se poate exprima în complexe de inferioritate şi/sau, dacă acestea sunt compensate, în complexe de superioritate. În ceea ce priveşte complexele de inferioritate spre exemplu, românii au aspiraţii similare ţărilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai neîncrezători că le pot realiza şi se simt mereu datori să facă auto şi heterocomparaţii cu alţii mai buni pentru a se valida. Românii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenţă (bunăvoinţă, preocuparea pentru binele celor cunoscuţi), hedonism (căutarea plăcerii), stimulare (căutarea noului) şi autodeterminare (autonomie/independenţă), dar aparent, pentru a face o impresie bună, se pot prezenta ca acordând importanţă acestor valori. Foarte interesant, la români universalismul este secundar benevolenţei, ceea ce înseamnă că preocuparea pentru bine altora nu depăşeşte la români zona familiei şi ajunge uneori maxim până la persoanele pe care le cunosc.
Relaţia românilor cu religia este foarte interesantă. Sfidarea, îndoiala şi relativismul sunt mai scăzute iar conformismul crescut, ceea ce îi face predispuşi spre supunere la dogme (în acest caz religioase). Într-adevăr, românii au un nivel crescut de religiozitate şi văd religia ca foarte importantă în viaţa lor (au încredere foarte mare în biserică). Deşi sunt foarte încrezători în dezvoltarea ştiinţifică (ex. în dezvoltare tehnologiei; în universităţi), dacă ştiinţa s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre români ar alege religia.
Cum credem că suntem
Avem o părere bună despre noi, considerând că suntem persoane “calde” (ex. primitoare/ospitaliere/tolerante/altruiste, etc.) şi “inteligente” (ex. inteligente/creative/cu abilităţi peste medie, etc.). Personalitatea este considerată ca una pozitivă, cu umor, compensând comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le contextualizăm, definindu-le nu ca o caracteristică stabilă, ci una situaţională. Alţii ne văd mai ales patrioţi şi adaptaţi/bine orientaţi, dar restul autostereotipurilor noastre de mai sus sunt minimizate de aceştia. Mai recent, românii sunt asociaţi cu Dracula/vampiri, mai ales în SUA şi cu comportamente antisociale mai puţin conştiincioase, mai ales în Europa de Vest.
Cum vrem să fim
Vestea bună este că deşi românii “se cred” aşa “cum nu sunt”, totuşi “se cred” aşa “cum ar putea să fie”. Aşadar, prof.David spune că proiecţia românilor – “cum se cred” – nu reprezintă o iluzie pozitivă, ci un optimism realist. De aceea, în cazul românilor există o şansă foarte mare pentru dezvoltare şi evoluţie în direcţia unui model psiho-cultural ideal. (G.A.)
Citește pe Antena3.ro
